Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine în vederea producerii de efecte juridice. Deducerea perioadei executate (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 329/2018

L. nr. 302/2004: art. 136, art. 1401; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 595, art. 597 alin. (7), art. 598 alin. (1) lit. d)

Prin cererea ce constituie obiectul cauzei, condamnata A. a solicitat deducerea perioadei petrecută în arest în Italia, respectiv perioada 19 iulie 2010 – 26 ianuarie 2011 din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 120 din 04 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, definitivă, în executarea căreia se află în prezent. Totodată, a solicitat recunoașterea pe cale incidentală a efectelor Sentinței penale nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia și, ca urmare, deducerea arestului preventiv din Italia, din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, definitivă. A apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 595 și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 136 din Legea nr. 302/2004.

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

Potrivit Legii nr. 302/2004, se impune condiția recunoașterii hotărârii străine în vederea executării acesteia pentru a putea produce aceleași efecte juridice ca o hotărâre pronunțată de instanțele române.

Se constată că prin Sentința penală nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia s-a dispus condamnarea contestatoarei A. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 600 de euro amendă, iar prin ordinul de executare pentru încarcerare și decretul de suspendare din 02 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate persoanei solicitate, a restului rămas de executat de 2 ani, o lună și 22 de zile închisoare.

Potrivit art. 1401 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 236/2017, publicată în M. Of. nr. 993 din 14 decembrie 2017, care a modificat și completat Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală: „Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.

(21) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv”.

Așadar, din interpretarea coroborată a textelor legale mai sus menționate rezultă cu evidență că recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenție pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin.

Or, potrivit ordinului de executare pentru încarcerare și decretul de suspendare din 2 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate petentei, mai exact a restului rămas de executat de 2 ani, o lună și 22 de zile închisoare. Prin același ordin s-a dispus înștiințarea petentei pentru a se prezenta la Biroul Executări Penale din cadrul Parchetului pentru a solicita acordarea uneia dintre măsurile alternative detenției stabilită conform legislației italiene și avertizarea că se va da curs executării pedepsei imediat în cazurile explicit descrise în ordin.

Totodată, se notează că dispozițiile art. 1401 din Legea nr. 302/2004 reglementează recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, iar în prezenta cauză cererea principală este cea de contopire a pedepselor și deducere a perioadelor executate din pedepsele aplicate de autoritățile judiciare străine și române, solicitarea de a fi recunoscută hotărârea judecătorească străină de condamnare având caracter accesoriu.

Caracterul incidental al recunoașterii unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, în raport de cererea de contopire a pedepsei aplicate de instanțele române și deducerea duratei executate în străinătate a fost exprimat și prin Decizia nr. 1/2018 din 22 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte, într-un recurs în interesul legii, în Dosarul nr. x/1/2017, motive pentru care nu se poate lua în discuție, în această cauză, exclusiv cererea de recunoaștere a hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de autoritățile judiciare italiene față de petenta A.

Pentru aceste considerente, apreciind că sentința penală atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația declarată de petenta A. împotriva Sentinței nr. 13 din data de 13 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.