Recalificarea diurnelor în venituri taxabile. De ce este nevoie de amnistie fiscală odată la câțiva ani?

În ultimele săptămâni se discută intens despre noul proiect legislativ care instituie o nouă amnistie fiscală pentru diurnele netaxabile reîncadrate de fisc în ultimii ani în venituri salariale, după ce o măsură similară a fost adoptată și în 2015 (propunerea legislativă, înregistrată la Senat sub nr. 455/2021, se regăsește în lucru la comisiile permanente, primind până la finalul lunii octombrie aviz favorabil de la Consiliul Economic și Social și de la Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități).

S-a declarat că acest proiect urmează „a corecta problema actuală a reîncadrării diurnelor”, însă problema persistă pentru viitor: deși reîncadrările vor putea fi ordonate de fisc doar în baza constatărilor inspecției muncii, vor fi în continuare permise recalificările diurnelor în indemnizații de mobilitate, care sunt și rămân supuse taxării. Nici de această dată nu se unifică regimul diurnelor cu regimul indemnizațiilor de mobilitate, lăsând astfel loc unor continue reinterpretări și recalificări.

Deși după discuțiile din 2015 s-a urmărit clarificarea regimului fiscal aplicabil indemnizațiilor acordate personalului transportatorilor cu ocazia deplasărilor în străinătate, practica inspectorilor fiscali a readus în actualitate problema reîncadrării diurnelor, aceștia apreciind că angajații acestor companii (precum și cei care activează în construcții, montaj, tehnicieni) au, în fapt, un loc de muncă permanent mobil. Această confuzie a autorităților fiscale pare să fie generată de interpretarea greșită a conceptelor prevăzute de legislația muncii: delegare, detașare și indemnizație de mobilitate.

1. Ce modificări se propun

În esență, proiectul propune trei modificări principale:

1. amnistie fiscală pentru sumele rezultând din reîncadrările indemnizațiilor acordate pe perioada delegării sau detașării (locale sau internaționale), aferente perioadelor fiscale de la 1 iulie 2015, urmând a fi restituite sumele deja achitate (sunt exceptate însă sumele confirmate prin hotărâri judecătorești definitive ca fiind datorate bugetului general consolidat);

2. plafonul netaxabil al diurnei pentru deplasările în străinătate va fi limitat la cel mult 3 ori nivelul salariului de bază aferent locului de muncă ocupat de salariat;

3. inspectorii fiscali să dispună în viitor reîncadrarea veniturilor numai în baza constatărilor inspectorilor de muncă, care, potrivit legislației in materie, vor stabili natura acestora.

Contextul reîncadrărilor ordonate de fisc. Ce spune legea

Potrivit legislației fiscale în vigoare, diurnele sunt scutite de plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii și pentru muncă, în limita pragului legal, dacă aceste indemnizații se acordă potrivit legii. În total, sumele salvate reprezintă aprox. 40% din salariul brut. Scutirea poate opera însă doar dacă este respectat regimul prevăzut de legislația specială aplicabilă acestor indemnizații, respectiv de legislația muncii.

Cheia este reprezentată de corecta identificare a modului în care/de unde este executat contractul de muncă sau, mai precis, dacă atribuțiile sunt executate în mod permanent dintr-un loc de muncă mobil sau dacă suntem în prezența unor măsuri de schimbare temporară a locului de muncă, prin delegare sau detașare.

Argumentația inspectorilor fiscali se bazează pe premisa (de cele mai multe ori greșită) că sumele plătite de angajatori ar fi datorate pentru îndeplinirea sarcinilor obișnuite de serviciu dintr-un loc de muncă permanent mobil. Angajații trimiși în misiuni consecutive (cu respectarea termenelor din legislația muncii) au fost recalificați automat drept angajați mobili, cu consecința reîncadrării diurnelor care le fuseseră acordate în venituri taxabile.

În realitate, indemnizația de mobilitate este datorată atunci când părțile la contractul de muncă au stabilit o clauză de mobilitate prin contractul individual de muncă, particularitate distinctă de contractele de muncă obișnuite, cu loc fix al muncii, și în care schimbarea acestuia este esențialmente temporară, fiind dispusă ca urmare a deciziei unilaterale a angajatorului (…).

Materialul integral este disponibil aici.