Răzvan Doseanu: În România, apărarea este pe o poziție de inferioritate în raport cu acuzarea; nu beneficiază de acel principiu al egalității armelor

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună la Cluj – trei ani de la intrarea în vigoare a noilor coduri penale –, împreună cu Răzvan Doseanu, binecunoscut avocat din Oradea, cu o zonă de acțiune mai mult pe Dreptul penal. D-le avocat, cum se vede Dreptul penal dinspre Oradea?

Răzvan Doseanu: Se vede bine, spunem noi. Am venit la această conferință la Cluj pentru că, iată, într-adevăr, de la intrarea în vigoare a noilor coduri au apărut o mulțime de probleme, unele tranșate printr-o mulțime de excepții de neconstituționalitate admise sau hotărâri de dezlegare a unor chestiuni de drept. Se dezbat probleme de actualitate, de la infracțiunea de abuz în serviciu până la probleme de cameră preliminară și alte probleme interesante din domeniul Dreptului penal.

Nicolae Cîrstea: Decizii multe de neconstituționalitate în materia Codurilor penale, modificări legislative cvasi-permanente în această lume a codurilor penale. Cât de mult influențează activitatea dumneavoastră ca avocat specializat pe Penal?

Răzvan Doseanu: Influențează foarte mult. Nu e de bun augur că sunt atâtea excepții de neconstituționalitate admise. Înseamnă că sunt deficiențe – și nu puține – în noile coduri. Sunt multe probleme de interpretare, sunt multe decizii ale Curții Constituționale de interpretare, până la urmă, și nu de dezincriminare totală a unor infracțiuni. De aceea, spuneam, se discută probleme interesante, inclusiv prin această infracțiune, care e poate una din cele mai fierbinți acum – abuzul în serviciu. Opiniile, sigur, sunt diferite. Noi, apărătorii subscriem întru totul deciziei Curții Constituționale și spunem că, într-adevăr, doar o dispoziție dintr-o lege, o ordonanță sau o ordonanță de guvern. Am văzut și o interpretare din partea unor reprezentanți ai Ministerului Public, care spun că dacă avem o prevedere generală într-o lege, atunci putem să extindem acea prevedere generală și la dispoziții din hotărâri, regulamente ș.a.m.d. În opinia mea prima variantă, cea stricto sensu, este cea care ar trebui să primeze.

Nicolae Cîrstea: Ați dezvoltat pe plan local o societate puternică de avocatură. Cât de greu este să faci avocatură în afara Bucureștiului, să construiești o echipă puternică, o echipă care să dea încredere justițiabililor și clienților pe care îi aveți?

Răzvan Doseanu: Nu pot să spun că încă am construit. Suntem la început de drum. Am înființat, într-adevăr, o societate profesională, cu 9 avocați; încercăm să preluăm modele de la București, Cluj – dacă doriți – ale societăților de avocatură. Am învățat multe lucruri oarecum de la ei, în unele cauze comune în care am lucrat. E o provocare. O să vedem dacă, într-adevăr, există acea cerință a pieței, până la urmă. Noi spunem că există, pentru că Oradea este un oraș într-o continuă dezvoltare, într-o continuă expansiune economică; e un boom care se întâmplă acolo din punct de vedere economic, imobiliar ș.a.m.d. Și noi credem că există un potențial. Sigur, e o provocare, învățăm din greșeli, învățăm din mers. Va dura încă timp pentru a deveni cât mai eficienți și cât mai bine organizați.

Nicolae Cîrstea: Ce ați spune unui stagiar care ar vrea să se perfecționeze în materia Dreptului penal? Cât de grea este avocatura de Penal?

Răzvan Doseanu: Cred că e frumoasă avocatura de Penal. Din punctul meu de vedere ai cele mai mari satisfacții. Ai viața, libertatea omului, până la urmă. Libertatea este esențială; depinde uneori de tine și de pregătirea pe care o faci pe acel dosar și abilitatea de a aborda strategia în acel dosar. Ai, în același timp, și cele mai mari insatisfacții. De multe ori poate că o muncă bine fundamentată, pregătită, nu are acel feed-back în soluția finală care se dă. Nu e ușor. Din păcate unii sunt foarte nerăbdători – vor în câteva luni sau într-un an să sară etape, să ajungă la nivelul unor ani de zile de experiență care sunt necesari, până la urmă, pentru a te căli, pentru a învăța din greșelile care sunt inerente pe acest parcurs.

Nicolae Cîrstea: S-a vorbit mult timp în interiorul profesiei de avocat despre egalitatea armelor. Cum o resimțiți, din perspectiva Dreptului penal și a avocaturii de Drept penal?

Răzvan Doseanu: Vreau să fiu sincer: categoric nu există o egalitate a armelor, din punctul meu de vedere – dar e o apreciere subiectivă, poate, la acest moment –, între apărare și acuzare. Sperăm, în timp, să se echilibreze. Eu cred că la acest moment, în România, apărarea este pe o poziție de inferioritate în raport cu acuzarea; nu beneficiază de acel principiu al egalității armelor, de care credem că ar trebui să beneficieze pentru realizarea unui act de justiție cât mai de calitate.

Nicolae Cîrstea: D-le avocat, vă mulțumesc! Vă doresc succes și participare cu spor dumneavoastră și colegilor din societatea de avocatură cu care ați venit aici, la Cluj. Aștept să ne revedem cu proxima ocazie.

Răzvan Doseanu: Vă mulțumesc! Vă așteptăm la noi, la Oradea. Și probabil vom mai sta de vorbă. Vă mulțumesc pentru invitație.