Ratificarea Acordului privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul unic de rezoluţie, semnat la Bruxelles la 21 mai 2014 (Legea nr. 205/2016)

21 nov. 2016
Vizualizari: 685
Actul normativ publicat în Monitorul OficialSumar
 
Legea nr. 205/2016
(M. Of. nr. 924 din 17 noiembrie 2016)
Titlul I („Obiect și domeniu de aplicare”)
Titlul II („Coerența și relația cu dreptul Uniunii”)
Titlul III („Transferul contribuțiilor și compartimente”)
Titlul IV („Dispoziții generale și finale”)

 

În M. Of. nr. 924 din 17 noiembrie 2016, a fost publicată Legea nr. 205/2016 pentru ratificarea Acordului privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, semnat la Bruxelles la 21 mai 2014.

În continuare, vom prezenta câteva dintre dispozițiile respectului acord.

Art. 2 din Legea nr. 205/2016

La data semnării Acordului prevăzut la art. 1, România a susținut următoarea declarație:

În înțelegerea Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Malta, României, Republicii Slovace și Republicii Finlanda, Acordul privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție în integralitatea sa, și în special considerentele 6 și 13, precum și articolele 5 și 7, precum și considerentele și articolele Regulamentului MUR vor fi interpretate într-o manieră care să nu creeze vreo obligație de răspundere comună a părților contractante, de modificare a Tratatului MES sau, în special, de a impune vreun sprijin financiar public sau măsuri care să afecteze suveranitatea bugetară sau responsabilitatea fiscală a părților contractante”.

Acord privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție

Părțile contractante, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croația, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă și Republica Finlanda,

angajate în finalizarea instituirii unui cadru financiar integrat în Uniunea Europeană, uniunea bancară reprezentând o componentă fundamentală a acestuia,

reamintind decizia reprezentanților statelor membre care fac parte din zona euro, reuniți în cadrul Consiliului Uniunii Europene la 18 decembrie 2013, privind negocierea și încheierea unui acord interguvernamental referitor la Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „fondul”) instituit în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție*1) (denumit în continuare „Regulamentul MUR”), precum și mandatul anexat la decizia respectivă,

*1) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

În continuare, vom prezenta structura respectivului acord.

Titlul I („Obiect și domeniu de aplicare”)

Titlul II („Coerența și relația cu dreptul Uniunii”)

Titlul III („Transferul contribuțiilor și compartimente”)

Titlul IV („Dispoziții generale și finale”)

 

Ratificarea Acordului privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, semnat la Bruxelles la 21 mai 2014 (Legea nr. 205/2016) was last modified: noiembrie 21st, 2016 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.