Răspunderea contravențională pentru încălcarea obligațiilor prevăzute în Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

b) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 25;

c) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (1)-(5) și (7), art. 8 alin. (12), art. 26 alin. (4), art. 32 alin. (2) și art. 33 alin. (2)-(4);

d) neîndeplinirea obligației de raportare prevăzute la art. 6, atunci când organul de conducere, de administrare și de control al societății, director sau un angajat al entității raportoare a dezvăluit la nivel intern existența unor indicii sau certitudini despre faptul că o faptă sau o tranzacție a fost legată de spălarea banilor sau de finanțarea terorismului;

e) obstrucționarea activității de control și supraveghere, inclusiv nefurnizarea, furnizarea cu întârziere sau furnizarea de date și informații eronate în aplicarea dispozițiilor prezentei legi;

f) neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 37 alin. (2) și (3);

g) inițierea sau continuarea relației de afaceri sau executarea unor tranzacții cu încălcarea prevederilor prezentei legi.

4. Sancțiunile complemetare ce pot fi aplicate în cazul contravențiilor prevăzute în Legea nr. 129/2019 și competența în constatarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale

Practic, sancțiunile contravenționale complementare prevăzute în art. 44 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 sunt fie preluări din Legea nr. 656/2002^[5], cu mici reformulări, sau fie noi sancțiuni complementare, fără corespondent în vechea reglementare. Potrivit art. 44 alin. (1), pentru încălcări ale prevederilor prezentei legi, pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale, pot fi aplicate contravenientului una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție;

b) suspendarea avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități ori, după caz, suspendarea activității operatorului economic, pe o durată de la o lună la 6 luni;

c) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, pe o durată de la o lună la 6 luni sau definitiv;

d) blocarea contului bancar pe o durată de la 10 zile la o lună;

e) anularea avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;

f) închiderea sucursalei sau a altui sediu secundar;

g) o declarație publică în care se identifică persoana fizică sau juridică și natura încălcării. Această sancțiune contravențională complementară nu are corespondent în reglementarea anterioră;

h) un ordin prin care se impune persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia. Această sancțiune contravențională este, nu numai fără corespondent în vechea lege, dar este inutilă, deoarece nu produce nicio consecință asupra contravenientului sau activității acestuia. Sancțiunea aici analizată seamănă într-o oarecare măsură cu sancțiunea principală a avertismentului – sancțiune contravențională principală – care se poate aplica și în cazul contravențiilor prevăzute în Legea nr. 129/2019, efectul principal produs de această sancțiune fiind p ur moral. Dacă o persoană fizică sau juridică este sancționată cu amenda contravențională, avertismentul fiind inoportun sau imposibil de aplicat, nu vedem rațiunile pentru care să fie considerată și înscrisă în lege, sancțiunea emiterii unui ordin prin care se impune contravenientului să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

i) o interdicție temporară de a exercita funcții de conducere în entitățile raportoare împotriva oricărei persoane cu responsabilități de conducere într-o entitate obligată sau a oricărei alte persoane fizice declarate responsabilă de încălcare. Deși este o sancțiune contravențională complementară a cărei înscriere în lege este binevenită, durata acesteia poate ridica probleme de impredictibilitate, ceea ce poate pune în discuție neconstituționalitatea dispoziției care o reglementează. O astfel de sancțiune trebuie să aibă stabilită, cel puțin, o durată maximă. De asemenea, aceasta trebuie să fie corelată cu măsura de siguranță sau pedeapsa complementară omonime.

Potrivit art. 44 alin. (3), pentru faptele contravenționale prevăzute de art. 44 alin. (1), autoritățile de supraveghere pot aplica suplimentar și măsuri sancționatoare specifice, potrivit competenței acestora.

Conform art. 44 alin. (4), în măsura în care nu se dispune altfel, contravențiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 7, 12, 27 și 28. Aceste dispoziții vizează sancțiunea avertismentului (art. 7^[6]), retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile (art. 12^[7]), comunicarea actului constatator (art. 27^[8]) și facilitatea pălții a a jumătate din minim (art. 28^[9]). Considerăm că prevederile art. 44 alin. (4) sunt neconstituționale în ceea ce privește excluderea de la aplicare a dispozițiilor art. 12 din O.G. nr. 2/2001 referitiare la retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile.

Art. 44 alin. (5) din lege dispune că, prin derogare de la prevederile art. 15-42 din O.G. nr. 2/2001, în situația entităților supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, constatarea contravențiilor, aplicarea sancțiunilor contravenționale și complementare, precum și contestarea acestora se efectuează potrivit legislației proprii.

5. Criteriile privind individualizarea sancțiunilor și măsurilor aplicate

În conformitate cu prevederile art. 45 din Legea nr. 129/2019, autoritățile competente iau în considerare, atunci când stabilesc tipul și nivelul măsurilor sau sancțiunilor contravenționale/administrative aplicate, circumstanțe relevante, precum:

a) frecvența, gravitatea și durata încălcării;

b) gradul de responsabilitate a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;

c) capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă, indicată de exemplu de venitul anual al persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;

d) măsura în care persoana fizică sau juridică declarată responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

e) încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă;

f) gradul de conformare la recomandările și planurile de măsuri formulate de către autoritățile abilitate prevăzute la art. 26 alin. (1) sau de reprezentanții împuterniciți anume de acestea;

g) beneficiul obținut în urma încălcării de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acesta poate fi determinat;

h) pierderile produse terților prin încălcare, în măsura îi care acestea pot fi determinate.

6. Publicarea unor informații privind răspunderea contravențională

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, autoritățile competente au obligația de a publica pe site-ul lor oficial informații referitoare la numărul și tipul măsurilor sau sancțiunilor contravenționale/administrative aplicate pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi, devenite definitive, imediat după ce persoana sancționată este informată cu privire la decizia respectivă.

Potrivit art. 46 alin. (2) din aceeași, informațiile includ tipul și natura încălcării, precum și identitatea persoanelor responsabile și sunt menținute pe site pentru o perioadă de 5 ani. Datele cu caracter personal incluse în informațiile publicate se păstrează pe site-ul oficial numai pentru o perioadă necesară, în conformitate cu normele legale în vigoare aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal.

Conform art. 46 alin. (3) din lege, autoritatea competentă poate considera publicarea datelor de identitate ale persoanelor responsabile ca fiind disproporționată, în urma unei evaluări de la caz la caz efectuate cu privire la proporționalitatea publicării acestor date sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, situație în care autoritatea competentă fie amână publicarea fie publică decizia de impunere a măsurii sau a sancțiunii contravenționale/administrative cu titlu anonim. Autoritatea competentă nu va publica decizia de impunere a măsurii sau a sancțiunii contravenționale/administrative în cazul în care opțiunile prevăzute la lit. a) și b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare ori proporționalitatea publicării deciziei în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.