Răspundere civilă contractuală. Daune interese compensatorii pentru pierderea șansei de a realiza un avantaj. Recurs (NCC; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2001/2016

NCC: art. 1084 – art. 1085; NCPC: art. 312 alin. (1)

Reclamanta critică hotărârea pronunțată în apel doar sub aspectul limitării prejudiciului reparabil, pretins cauzat clientului prin neintroducerea de către avocat, a unei cereri de chemare în judecată înăuntrul termenului de prescripție, cu consecința pierderii șansei de a realiza suma de bani ce făcea obiectul acelei cereri de chemare în judecată, invocând încălcarea prevederilor art. 1084 – art. 1085 C. civ.

Deși este reală susținerea recurentei-reclamante, potrivit căreia prejudiciul pretins cauzat prin pierderea șansei de a obține un avantaj, solicitat a fi indemnizat prin cererea de chemare în judecată, vizează nu avantajul de a avea acces la instanță, ci însăși șansa de a obține suma solicitată prin acțiune, constată că nu se mai impune analizarea legalității evaluării judiciare a pagubei.

În mod asemănător, deși este reală susținerea formulată de recurenta-pârâtă, potrivit căreia, atâta vreme cât prejudiciul pretins cauzat este de natură patrimonială, nu era necesară evaluarea lui prin metode specifice judecății în echitate, constată că nu este necesară analiza acestei critici.

Așa cum s-a constatat cu prilejul soluționării recursului declarat de către pârâtă, instanța de apel a reținut incidența răspunderii civile contractuale a societății de avocați, cu greșita aplicare a prevederilor art. 1085 – 1086 C. civ., întrucât nu există legătură de cauzalitate între neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate prin contractul de asistență juridică și pierderea șansei de a obține un avantaj, atâta vreme cât era certă imposibilitatea realizării acelui avantaj, respectiv executarea vreunei creanțe împotriva C.

Cum toate considerentele ce au fundamentat această concluzie au fost expuse la analiza recursului declarat de către pârâtă și este de prisos a fi reluate, instanța va respinge criticile relative la încălcarea normelor legale în soluționarea capătului de cerere în acordarea de daune interese compensatorii pentru pierderea șansei de a realiza un avantaj, ca neîntemeiate.

Cât privește criticile ce vizează limitarea prejudiciului rezultat din plata onorariului avocațial, constată că reclamanta a solicitat, practic, restituirea propriei prestații executate în baza contractului perfectat de părți (restituirea onorariului avocațial achitat de client), fără însă a indica cauza, temeiul juridic al unei atare cereri. Concret, restituirea prestațiilor are loc atunci când cineva este ținut să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat ș.a.m.d. Or, fără a invoca incidența vreunei cauze de desființare a contractului de asistență juridică, cu efect retroactiv, fără a solicita rezilierea acestui contract cu execuție succesivă, reclamanta nu poate solicita restituirea propriei prestații doar invocând caracterul sinalagmatic al convenției, din reciprocitatea și interdependența prestațiilor reciproce ale părților nedecurgând efectul pretins de aceasta.

Față de cele ce preced, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de către reclamanta F., ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.