Provocarea noastră este ca modul în care rezolvăm problemele, punctele comune la care ajungem, să evolueze mai repede decât divergențele, decât problemele nou apărute

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună, la Timișoara, în 31 mai 2019, cu dl profesor Radu Bufan. Dle profesor, sunteți la fel de iubit și acasă, nu numai în deplasările din țară, în această caravană a insolvenței, pe care o faceți de mulți ani.

Radu Bufan: Mă bucur că am ajuns pentru că, dacă mă întâlneam azi dimineață pe coridorul de securitate de la Otopeni, nu mai ajungeam. Am ajuns ieri seară și, deși am venit numai astăzi dimineață, cred că cele 6-7 ore de azi au fost la fel de intense ca două zile altădată.

Nicolae Cîrstea: O conferință plină, o conferință cu speakeri foarte importanți, un maraton, practic, în această materie a insolvenței. Cum ați perceput dumneavoastră evenimentul de astăzi?

Radu Bufan: Mie, în primul rând, mi s-a părut important nu neapărat ceea ce am discutat – că bineînțeles că nu ne-am înțeles, până în final au rămas cel puțin două opinii pe punctele importante –, dar mi se pare că este prima conferință, cel puțin de anul acesta, în care sunt toți partenerii sociali. Instanțele au fost foarte bine reprezentate la nivelul curții de apel, tribunalului, judecătoriei; a fost de față ANAF-ul, și atunci n-a mai trebuit să spun eu că sunt avocatul ANAF-ului când ANAF-ul nu-i de față – ceea ce iarăși mi se pare foarte important; au fost colegii de la Impozite și Taxe Locale; au fost practicienii în insolvență… Deci a fost un cerc de discuții complet, în care poți să discuți în contradictoriu și poți să evaluezi așa, la rece, argumentele fiecăruia. Deci n-a fost o discuție unilaterală. S-a respectat, ca să spunem așa, dreptul de apărare pentru toată lumea.

Nicolae Cîrstea: Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi punctele nevralgice în această materie, a insolvenței, în acest moment?

Radu Bufan: Mie mi se pare că cea mai mare problemă este necorelarea actelor normative. Există acte normative succesive, emise din tot felul de motive, să spunem așa, de urgență, și nimeni nu știe care e mai special decât celălalt. Deci avem o combinație de acte normative, plecând de la cele care au reglementări de principiu – Codul de procedură civilă –, cu două acte speciale care consideră că sunt derogatorii – Codul de procedură fiscală și Codul insolvenței, nu se știe care e mai special decât celălalt, urmând să intervină și tot felul de acte normative din acestea, la nivel de ordonanță de guvern. Problema este că nu este clar raportul dintre aceste acte normative. Niciodată nu e foarte clar care e legea specială și care e generală; și dintre cele speciale, care e mai specială.

Nicolae Cîrstea: Dacă privim în urmă, având în vedere și această aniversare pe care profesia o are în acest an, de 20 de ani, am putea spune că suntem, totuși, pe un drum mult mai bun față de acum 20 de ani, când poate era mult mai mult haos în această zonă, a reglementării materiei?

Radu Bufan: Și da, și nu. Eu încerc să fiu optimist pentru colegii mei mai tineri. Evident că discuția, cel puțin la nivel teoretic, este la alt nivel. Avem jurisprudență destul de bogată. Așa cum am văzut astăzi, ce este încurajator este că discuția se poartă pe argumente. Nu se poartă pe poziții de forță, se poartă pe argumente și pe teorie, plecând de la principiu până la evoluție… se caută argumente din evoluția legislației și jurisprudenței în ultimul timp, însă și problemele practice se complică. Adică, provocarea noastră este ca modul în care rezolvăm problemele, punctele comune la care ajungem să evolueze mai repede decât divergențele, decât problemele nou apărute. Adică să încercăm să închidem, din ce în ce mai repede, cât mai multe falii de fractură între persoane și între diversele legi.

Nicolae Cîrstea: Având în vedere această aniversare, ați putea adresa un salut colegilor din țară, având în vedere că suntem aici, la dumneavoastră acasă, la Timișoara?

Radu Bufan: Nu pot să spun decât că le doresc mult noroc și, cum spunea o colegă, nu vreau să fie mai degrabă medici de urgență decât medici legiști. Să reușească să salveze cât mai multe societăți și să-și facă meseria așa cum le dictează conștiința.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, dle profesor!

Radu Bufan: Eu vă mulțumesc.