Protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială

• Legea nr. 272/2004: art. 136
• Legea nr. 272/2004: art. 137
• Legea nr. 272/2004: art. 138
• Legea nr. 76/2012: art. 7
• NCPC: art. 457
• NCPC: art. 483 alin. (2)
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4

Prin cererea înregistrată la data de 07 august 2018 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și Șeful Centrului de primire în regim de urgență pentru copiii străzii al municipiului Drobeta-Turnu Severin, să se dispună înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu plasamentul la Centrul de primire în regim de urgență pentru copii străzii, pentru minora B., iar pe perioada plasamentului drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate de către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți; de asemenea, s-a solicitat obligarea mamei firești la plata contribuției de întreținere la bugetului județului Mehedinți, pe toată perioada măsurii de protecție stabilită pentru copil.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 676 din 27 martie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Obiectul prezentului dosar îl constituie „plasament minor”, ce are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004:

„Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă”, iar în conformitate cu prevederile art. 137 din același act normativ:

„Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii”.

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 7 august 2018 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile art. 136 și 137 din acest act normativ, precum și cele ale noului C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004 anterior menționate trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează următoarele:

„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din coroborarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136 – 138 din Legea nr. 272/2004, precum și cu prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, Sentința civilă nr. 115/MF/07.09.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, este supusă numai apelului, iar Decizia civilă nr. 2998 din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, ce nu este supusă căii de atac a recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În raport de dispozițiile procedurale menționate, precum și cu interpretarea per a contrario a art. 483 C. proc. civ., în această materie nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, hotărârea pronunțată în soluționarea unei cereri de plasament nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei civile nr. 2998 din 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.