Protecția conferită programelor de calculator prin dreptul de autor

De Gelu Maravela

, Anca Băițan

, Flavia Ștefura

29 iul. 2020
Articol UJ Premium

Vizualizari: 1050

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

1. Aspecte generale

Întrucât legislația^[1] nu stabilește o definiție a programului pentru calculator, protecția conferită programelor pentru calculator prin dreptul de autor a constituit de-a lungul timpului obiectul a numeroase studii și cauze atât la nivel intern, cât și internațional.

Prezentul articol tratează elementele definitorii ale programului pentru calculator, astfel cum acestea au fost cristalizate în literatura de specialitate și în practica judiciară, deosebirea conceptelor de configurare și customizare a programelor pentru calculator, precum și cazuistica generată de confuzia acestor noțiuni.

2. Definirea programului pentru calculator

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale definește^[2] programul pentru calculator ca fiind „un set de instrucțiuni capabile, introduse într-un mediu lizibil de către mașină, să determine un echipament dotat cu posibilități de prelucrare a informației să indice, să efectueze sau să realizeze o anumită funcție, sarcină sau rezultat”.

Literatura de specialitate^[3] descrie programul pentru calculator ca reprezentând „un ansamblu de instrucțiuni care, codificate și transpuse pe un suport, descifrabil de mașina care urmează aceste instrucțiuni, permit să se obțină anumite rezultate”.

Dintr-o perspectivă tehnică^[4], programul de calculator mai este definit ca „reprezentarea unui algoritm într-un limbaj de programare”, iar alți autori^[5] definesc aceeași noțiune ca reprezentând „un ansamblu de instrucțiuni capabile (când sunt inserate într-un suport exploatabil în calculator) să permită unei mașini cu funcții de tratament de informații să indice, să execute sau să producă o anumită funcție, o anumită sarcină sau un anumit rezultat”.

3. Elementele programului pentru calculator

Pornind de la premisa definițiilor evocate în secțiunea anterioară, rezultă că pentru realizarea unui program complet de calculator este necesară parcurgerea secvențială a următoarelor etape:

(i) realizarea materialului de concepție pregătitor;

(ii) programul cod-sursă (editarea sau scrierea programului în limbaj de programare specific, inteligibil unei persoane de specialitate);

(iii) programul cod-obiect (traducerea programului din cod-sursă într-un program inteligibil pentru mașină);

(iv) manualul de utilizare propriu-zis (documentația conexă și auxiliară).

Codul-sursă reprezintă un cod original al programului pentru calculator scris într-un limbaj de programare care poate fi citit și înțeles de firea omenească, în special de acele persoane care sunt specializate în programare^[6]. Codul-sursă este independent de platformă, adică nu se referă la un anume tip de calculator (procesor) sau sistem de operare. Accesul la codul-sursă permite înțelegerea tehnicilor și a metodologiei de programare^[7].

Codul-obiect este exprimat printr-o formă binară, adică o serie de zero și unu pe care procesorul calculatorului le poate înțelege, iar omul nu-l poate înțelege până ce el nu este transformat în cod-sursă^[8]. Codul-obiect este compilarea codului-sursă într-un limbaj înțeles de calculator, șiruri de numere binare sau hexazecimale^[9], care nu pot fi înțelese de oameni, obținute prin intermediul unui compilator, care execută o analiză lexicală și sintactică a codului-sursă, după care generează și optimizează codul-obiect^[10].

Programele de calculator se împart tradițional în sisteme de operare, drivere și programe de aplicație^[11]. Un sistem de operare este un program de calculator care deservește hardware-ul și gestionează resursele ce permit rularea de programelor de aplicație. Programele de aplicație sunt destinate interacțiunii cu utilizatorii finali și permit executarea unor sarcini diverse.

O parte dintre aceste elemente, precum formulele incluse în codul-sursă, algoritmii implementați prin codul-sursă, arhitectura sistemului informatic ori structura bazei de date pot fi protejate atât prin dreptul de autor, cât și prin secretul comercial^[12], câtă vreme acestea au o valoare economică și un caracter secret.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

^[1] Conform prevederilor articolului 73 alineatul (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, „protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele”.

^[2] A se vedea „Introducere în proprietatea intelectuală”, traducere de Rodica Pârvu, Laura Oprea, Magda Dinescu, Editura Rosetti, București, 2001, pagina 496.

^[3] În acest sens, a se vedea „Dreptul proprietății intelectuale”, de Viorel Roș, București, 2001, pagina 209.

^[4] A se vedea „Investigarea fraudelor informatice”, de Iosif Lucaci și Robert Marin, Editura Ministerului de Interne, București, 2002, pagina 111.

^[5] În acest sens, a se vedea „Criminalitatea informatică” de Ioana Vasiu, Editura Nemira, București, 2001, pagina 93.

^[6] A se vedea articolul „Brevetabilitatea programelor pentru calculatoare. Probleme politice, tehnice și juridice”, de Dorian Chiroșca, publicat în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 3/2010.

^[7] În acest sens, a se vedea articolul „Obținerea și folosirea neautorizată a codului sursă al unui program pentru calculator: aspecte teoretice și cazuri din practica americană”, publicat de Ioana Vasiu și Lucian Vasiu în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 4/2011.

^[8] A se vedea articolul „Brevetabilitatea programelor pentru calculatoare. Probleme politice, tehnice și juridice”, de Dorian Chiroșca, publicat în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 3/2010.

^[9] Spre exemplu, instrucțiunea „MOV” pentru un microprocesor Intel pe 32 de biți poate fi reprezentată în cod binar ca „10110000 01100001”, iar în cod hexazecimal ca „B0 61”, Cazul nr. CV031946 Silvaco Data Systems vs. Intel Corporation.

^[10] A se vedea „Informatică juridică și Drept informatic” de Ioana Vasiu și Lucian Vasiu, Editura Albastră, Cluj-Napoca; „Computer Law Review and Technology Journal. Entrepreneurial Open Source Software Hackers: MySQL and Its Dual Licensing” de Robert W. Gomulkiewicz, volumul IX, 2004, pagina 204 și „Fundamentals of software licensing, IDEA: The Journal of Law and Technology” de Ward Classen, 1996.

^[11] A se vedea articolul „Programele pentru calculator: Istorie și definiție” de Roxana Dumitrașcu, publicat în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2017.

^[12] A se vedea articolul „Obținerea și folosirea neautorizată a codului sursă al unui program pentru calculator: aspecte teoretice și cazuri din practica americană”, de Ioana Vasiu și Lucian Vasiu în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2011.

Protecția conferită programelor de calculator prin dreptul de autor was last modified: august 2nd, 2020 by Gelu Maravela