Propuneri privind modificarea cadrului legislativ actual pentru combaterea avocaturii clandestine în raport de jurisprudența actuală

În ultima perioadă, dificultățile provocate de pandemie și limitările inerente care au afectat grav profesia de avocat au pus într-un nemeritat con de umbră una dintre cele mai grave surse de subminare a prestigiului profesiei de avocat, și anume avocatură clandestină.

BAROUL DOLJ, prin actuală echipă de conducere, a sesizat gravitatea situației, atât din punct de vedere al intereselor justiției, însă și din perspectiva standardului profesional, însă din păcate numeroasele sesizări penale formulate de Barou s-au lovit de un zid jurisprudențial, în speță de soluții de achitare pe linie pentru acești impostori .

Ultima ispravă a instanțelor penale, și anume achitarea de răsunet pronunțată de Tribunalul Suceava, demonstrează o dată în plus că instanțele au o mare problemă de percepție a gravității subminării profesiei de avocat, prin minimalizarea periculozității unor astfel de fapte și aprecierea generală că exercitarea fără drept a acestei profesii sub acoperirea unor forme asociative nu ar fi prevăzută de legea penală ca și infracțiune, ne-a făcut să înțelegem că numai o modificare din temelii a legislației profesiei va putea pune capăt acestui eșec jurisprudențial major care afectează deopotrivă justiția ca serviciu public, dar și profesia noastră.

Peisajul actual din instanțele de judecată nu are, oricum, nimic încurajator, limitările pandemice și tendința de a înlocui avocatură clasică, de bară, dezbaterea contradictorie cu forma scrisă, necombativă, săpând adânc la temelia profesiei noastre.

Față de avocații înscriși în Barourile membre ale UNBR se identifica câteva tendințe de minimalizare, de limitare a rolului și importanței avocatului, în timp ce impostorii fără pregătire juridică și care, pentru a ocoli examenele dificile de accedere în profesie, și-au creat entități paralele, iar instanțele demonstrează o mare generozitate.

Astfel, dacă față de avocații din barouri judecătorii sunt nemiloși: îngreunează exercitarea dreptului la apărare prin respingerea cererilor de amânare, au pretenția că apărătorul din oficiu desemnat să studieze cauza până la primul termen și să ofere o apărare eficientă fără a-i da timpul și înlesnirile necesare studierii cauzei, amendarea avocaților, utilizarea în exces  a substituirii în detrimentul valorificării și capacitării avocatului titular sunt doar câteva exemple de atitudini care denotă dispreț față de profesie și tendința generalizată de minimalizare a rolului și rostului avocatului în procesul penal în special.

La polul opus, în ciuda unui reviriment jurisprudențial care vizează faza de urmărire penală, deoarece foarte mulți procurori, ca o consecință a pronunțării hotărârii 15/2015 a ÎCCJ publicată în M. Of. nr. 816/3.11.2015, au apreciat că sunt fapte de natură penală utilizarea însemnelor profesiei fără drept, utilizarea denumirilor de BAROU și UNBR și exercitarea profesiei de către persoane care nu sunt legal înscrise în barourile care fac parte din UNBR.

Esență acestei hotărâri care are putere de lege este aceea că fapta unei persoane care exercită profesia de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 constituie infracțiunea sancționată de art. 348 C. pen.

Ceea ce părea clar și revirimentul jurisprudențial pe care îl așteptăm din parte instanțelor nu s-a produs: cvasitotalitatea soluțiilor pronunțate de instanțe au fost de achitare, iar ca temei al achitării instanțele au reținut dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b)  teza I, faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Studiind motivarea instanțelor penale am constatat cu amărăciune că decizia nr. 15/2015 a ÎCCJ, dată în RIL, a rămas fără ecou pentru instanțele penale, deși potrivit legii ea este obligatorie, instanțele păstrându-și optică referitoare la caracterul licit al creării unor organizații profesionale în baza O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

În ultima perioada, încurajați de optică absolut nefericită a instanțelor, impostorii care practică avocatură clandestină au primit două mari guri de oxigen:

1. Recunoașterea tacită a instanțelor care admit o astfel de reprezentare convențională, deși potrivit Legii nr. 51/1995 acești indivizi nu au dobândit legal calitatea de avocat.

De o gravitate deosebită este situația practică întâlnită în ultima perioadă, și anume împrejurarea că acești indivizi au reușit folosind aparență calității de avocat din România să se înscrie în barouri puternice din vest, în țări că ITALIA sau SPANIA, iar magistrații români acceptă fără rezervă împuterniciri avocațiale emise de barouri din Italia sau Spania, fără să aprofundeze legislația națională care oferă soluții în acest caz.

2. Achitarea pe bandă a acestor indivizi, jurisprudența care îi încurajează și care va avea un efect cât se poate de rapid de înmulțire a situațiilor în care acești indivizi se vor prezența în instanțe, înșelând justițiabilii care nu realizează că problema juridică pe care o au a ajuns pe mâinile unor impostori care sunt incapabili să le ofere o asistență juridică de un standard corespunzător.

Efectul se va transmite cu efect de tsunami în societate, în condițiile în care primind soluții nefavorabile, justițiabilii vor da vină pe „avocat” care a fost slab, ceea ce în timp va eroda serios prestigiul profesiei noastre.

Baroul Dolj apreciază că singură soluție o reprezintă o lege nouă, care să reglementeze corespunzător accesul în profesie, să excludă orice formă paralelă de incriminare și să pună corespunzător sub sancțiune penală exercitarea fără drept a profesiei deoarece modul cum este incriminată și sancționată o astfel de faptă, în art.  348 C. pen. aruncă în derizoriu gravitatea reală a unei astfel de infracțiuni: pedeapsa cu închisoarea între 3 luni și 1 an sau amendă.

Pentru comparare, o infracțiune de furt în formă să simplă este pedepsită cu închisoarea între 6 luni și 3 ani sau amendă, iar o lovire este sancționată în varianta de la art. 193 alin. (2), cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Modificarea legislativă pe care o  vom înainta către UNBR este structurată pe mai multe paliere:

1. necesitatea unei reglementări neechivoce, în sensul că profesia de avocat poate fi exercitată doar după accederea în profesie, în vreuna din modalitățile prevăzute de legea specială: examen sau admitere cu scutire de examen acolo unde este cazul (ex: judecătorii ÎCCJ pensionari);

2. interzicerea expresă a oricăror alte forme de organizare  a profesiei, indiferent că vorbim de exercitarea profesiei sub formă asistenței, consultanței, activităților fiduciare etc. Legea proprie trebuie să pună capăt portițelor de genul asociațiilor non-profit cu obiect similar cu al barourilor sub sancțiunea nulității actelor de constituire, astfel încât asemenea entități să nu poată primi personalitatea juridică din partea justiției și să nu poată fi înscrise în registrele instanțelor privind asociațiile și fundațiile;

3. incriminarea expresă a infracțiunilor de exercitare fără drept a profesiei de avocat și de folosire a însemnelor și siglelor profesiei în legea proprie, și stabilirea unor limite de pedeapsa care să asigure două deziderate:

− o descurajare a impostorilor prin pedepsirea exclusivă cu pedeapsa închisorii, iar cu privire la limite propunerea noastră va fi de a fi stabilite limite majorate de la 2 la 7 ani. Scopul unor astfel de limite este acela de a nu mai permite aplicarea unor instituții ca renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, astfel de instituții procesual penale  aruncând în derizoriu o astfel de incriminare penală.

Aprecierea noastră este aceea că astfel de fapte sunt de o gravitate deosebită, similară cu situația exercitării fără drept a profesiei de medic – efectele negative pentru justițiabil fiind la fel de severe.

− totodată, o astfel de incriminare severă ar reașeza profesia noastră la nivelul de recunoaștere pe care îl merită, deoarece nu doar de ghiduri de comunicare cu sistemul judiciar avem noi nevoie acum,  ci de dovezi concrete că statul, prin organele judiciare, apreciază importantă profesiei noastre și ne consideră cu adevărat un partener indispensabil al justiției.

4. o regândire a sistemului de abateri disciplinare și sancțiuni din statutul profesiei în raport de conduită multor avocați care, din interese patrimoniale, colaborează cu acești indivizi și îi încurajează în acest mod  să continue astfel de practici.

UNBR a publicat legislația relevanță care reglementează modul în care un avocat membru al unui barou străin poate profesa în România.

Astfel, la secțiunea „AVOCAȚI STRĂINI”, pe site-ul UNBR, vom regăsi dispozițiile din Legea nr. 51/1995, metodologia de atestare a calificării de avocat  pentru înscrierea în tabloul unui barou național și a publicat și modele de cereri care trebuie formulate.

În esență, pentru că un avocat membru al unui barou din străinătate să poată exercită profesia în țară noastră, trebuie să solicite înscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei în unul din barourile naționale.

Această condiție este prevăzută în art. 13 și urm. din Legea nr. 51/1995, aceștia putând exercită profesia după susținerea unui examen de verificare a cunoștințelor de drept românești de limba organizat de UNBR (nu fac excepție nici cetățenii români înscriși în barouri străine).

Art. 100 din legea obligă avocatul care a obținut titlul profesional în străinătate să ceară recunoașterea diplomelor și admiterea în profesia de avocat în condițiile legii.

Așadar, avocatul din baroul italian sau spaniol nu poate profesa pur și simplu în România, ci trebuie să primească recunoașterea titlului profesional în condițiile legii specifice profesiei noastre.

În practică, instanțele admit împuternici avocațiale emise de Baroul Madrid, Roma etc. fără a ține cont de regulile legale în vigoare la noi în țară.

Art. 103 din Legea nr. 51/1995 dispune că avocatul care dorește să profeseze în România sub titlul profesional din statul în care și-a obținut calificarea profesională trebuie să se înscrie în tabloul special ținut de barourile române, în condițiile art. 13 alin. (6) din lege (examen).

Sistemul de sancțiuni disciplinare trebuie completat cu dispoziții speciale care să vizeze persoanele care eludează aceste dispoziții legale, dar și avocații români care colaborează cu astfel de avocați care nu au dobândit legal dreptul de a profesa în țară noastră.

În acest fel, apreciem că avocatură clandestină poate fi adusă sub control și în timp va dispărea.