Pronunţarea unei hotărâri prealabile. Echivalentul valoric al diurnei se include în totalul veniturilor nete lunare în raport cu care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului (NCC, NCPC, Codul muncii)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 85/2017

NCC: art. 527 alin. (2), art. 529 alin. (2); NCPC: art. 519, art. 521; Legea nr. 2/2013: art. XVIII alin. (2); Codul familiei: art. 94 alin. (3); H.G. nr. 518/1995: art. 1 lit. a) -p), art. 16 alin. (1), art. 17,  art. 5 alin. (1) lit. A, art. 6 alin. (1) lit. a) -g); Codul muncii: art. 4 alin. (2), art. 43; Legea nr. 344/2006: art. 71

În M. Of. nr. 60 din 19 ianuarie 2018, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 85/2017 din 20 noiembrie 2017 referitoare examinarea sesizării formulate de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 9.028/193/2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 527 alin. (2) și art. 529 alin. (2) din Codul civil, echivalentul valoric al diurnei se include în totalul veniturilor nete lunare în raport cu care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului.

Potrivit art. 527 („Condițiile obligației de întreținere”) alin. (2) din NCC, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale

Conform art. 529 („Cuantumul întreținerii”) alin. (2) din NCC, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

42. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de părți și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

43. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

44. După cum rezultă din conținutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care trebuie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

– existența unei cauze în curs de judecată;

– cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze în ultimă instanță;

– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

– chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

– Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

45. Analiza condițiilor de admisibilitate relevă următoarele:

46. Primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât cauza în care s-a formulat respectiva sesizare se află în curs de judecată la Tribunalul Botoșani, instanță ce a fost învestită cu soluționarea unui apel într-un litigiu civil ce are ca obiect stabilirea pensiei de întreținere în favoarea copilului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză nefiind supusă recursului, în conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare.

47. În ceea ce privește celelalte condiții de admisibilitate, este de menționat că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, făcându-se referire și la doctrină, s-a arătat constant că procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă are în vedere o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile, cu scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie.

48. În acest sens, întrebarea formulată în cadrul procedurii prealabile trebuie să vizeze o chestiune de drept determinată, pentru ca soluția dată în această procedură să aibă în vedere numai chestiunea respectivă, iar nu întreaga problematică a textului de lege indicat în sesizare. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, chiar cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată^[1].

49. Din această perspectivă, instanței de trimitere îi revine obligația de a demonstra, prin încheierea de sesizare, existența unei chestiuni de drept veritabile, și nu ipotetice, inclusiv prin indicarea tuturor elementelor relevante în procesul de interpretare a normei, pentru a nu se ajunge la depășirea limitelor învestirii în soluționarea sesizării^[2], dar și pentru a se evita, în același timp, ca dezlegarea dată de către instanța supremă să nu aibă în vedere însuși obiectul învestirii instanței de trimitere și să nu conducă la dezlegarea în fond a pricinii^[3].

50. În contextul acestor considerente relevante desprinse din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se reține că, în cauză, instanța de trimitere solicită a se clarifica dacă o anumită sumă de bani pe care debitorul întreținerii cuvenite copilului o încasează în cadrul raporturilor de muncă trebuie sau nu inclusă în totalul veniturilor nete lunare în raport cu care se calculează pensia de întreținere, conform art. 527 alin. (2) și art. 529 alin. (2) din Codul civil.

51. Cu toate că întrebarea formulată nu circumstanțiază, din datele speței reiese că debitorul întreținerii a încasat suma de bani respectivă cu titlu de „diurnă”, în calitate de conducător auto care efectuează operațiuni de transport internațional.

52. Este de remarcat că punctul de vedere motivat al instanței de trimitere relevă perspectiva din care instanța înțelege chestiunea de drept pusă în discuție și interesul clarificării sale prin mecanismul hotărârii prealabile.

53. Astfel, instanța a constatat că diurna efectiv încasată de către pârât a avut un cuantum mult mai mare decât salariul de bază, că are același caracter de continuitate și previzibilitate ca venitul salarial, dat fiind că a fost acordată în fiecare lună în perioada de timp luată în calcul la stabilirea pensiei de întreținere și, totodată, că diurna are o destinație specială. În acest context s-a opinat că este în interesul superior al copilului a se ține cont și de sumele de bani încasate de pârât cu titlu de diurnă.

54. În termenii în care este justificată necesitatea dezlegării chestiunii de drept pentru soluționarea cauzei nu este cert dacă instanța de trimitere a dat vreo importanță includerii sau neincluderii sumei de bani denumite „diurnă” în categoria veniturilor de natură salarială, precum și împrejurării destinației speciale a acesteia, respectiv dacă solicită clarificarea în cauză a relevanței acestor aspecte în stabilirea bazei de calcul al pensiei de întreținere, care are în vedere, potrivit art. 529 alin. (2) din Codul civil, veniturile lunare nete ale debitorului întreținerii.

55. În măsura în care se consideră că instanța de trimitere nu are vreun dubiu legat de aceste aspecte, față de punctul său de vedere motivat – din care pare a rezulta că diurna nu reprezintă un venit salarial, dar are caracter stabil și are o destinație specială -, întrebarea adresată instanței supreme s-ar reduce la aprecierea interesului superior al copilului prin includerea în baza de calcul al pensiei de întreținere a tuturor sumelor de bani încasate constant de către debitor în cadrul raporturilor de muncă.

56. Or, astfel conturată, întrebarea nu relevă o chestiune de drept veritabilă, întrucât nu tinde la interpretarea unui text de lege lacunar ori neclar, în contextul unor posibilități multiple de interpretare, ci la însăși aplicarea legii în situația de fapt din speță, prin evaluarea raportului de proporționalitate dintre starea de nevoie a creditorului și mijloacele de care dispune în concret debitorul, prin prisma principiului interesului superior al copilului.

57. Atare finalitate a sesizării este inacceptabilă, deoarece echivalează cu însăși soluționarea apelului, respectiv cu efectuarea controlului de legalitate a hotărârii de primă instanță (prin care s-a realizat tocmai aprecierea proporțională sus-amintită), operațiune ce excedează atribuțiile completului învestit cu dezlegarea unor chestiuni de drept.

58. În măsura în care, însă, se consideră că instanța de trimitere nu exclude ca prin dezlegarea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție să se identifice chiar criteriile pe baza cărora suma de bani denumită „diurnă” ar putea fi inclusă în cuantumul veniturilor nete lunare în raport cu care se stabilește pensia de întreținere, se constată următoarele:

59. Prin ambele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii judiciare, menționate la pct. VII paragrafele 38-39 din respectiva hotărâre, în care s-a abordat chestiunea bazei de calcul al pensiei de întreținere datorate de către părinte copilului, s-a arătat deja că, în ceea ce privește noțiunea de „venit”, spre deosebire de fostul art. 94 alin. (3) din Codul familiei, actuala reglementare din Codul civil nu mai face referire doar la „câștigul din muncă” al debitorului, ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevențe, dividende, depozite bancare, fructe civile și industriale ale bunurilor proprii etc.).

60. În Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a arătat însă că nu s-a adus nicio modificare pe aspectul caracterului de continuitate pe care trebuie să îl aibă venitul luat în calculul pensiei de întreținere, în sensul că nu sunt incluse veniturile ocazionale, aspect reținut constant în practica judiciară și în doctrină, atât în reglementarea Codului familiei, cât și în actuala reglementare a Codului civil (paragraful 35).

61. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a precizat că este lipsită de importanță împrejurarea că sumele de bani în discuție au caracter de continuitate, cât timp nu reprezintă venituri de natură salarială în sens fiscal și nu se subsumează astfel, noțiunii de „venit”, relevantă în contextul art. 527 și art. 529 din Codul civil (paragraful 64).

62. În aceeași decizie în interesul legii s-a mai arătat că nu pot fi ignorate considerentele referitoare la rațiunea acordării dreptului în discuție, anume specificul activității depuse de beneficiari și condițiile în care aceasta se desfășoară, dar că, oricum, afectațiunea venitului unei anumite destinații a fost avută în vedere de către legiuitorul fiscal la determinarea veniturilor salariale, atunci când acestea au caracter de continuitate (paragrafele 65 și 73).

63. În doctrină, diurna este menționată explicit printre veniturile cu caracter ocazional care, din acest motiv, nu trebuie luată în considerare la calcularea pensiei de întreținere.

64. Chiar atunci când nu este indicată în mod expres, doctrina a avut în vedere implicit includerea diurnei în categoria veniturilor care nu au un caracter permanent.

65. Astfel, este suficient că este menționată indemnizația de deplasare, întrucât, potrivit legislației în vigoare, diurna este o componentă a „indemnizației de deplasare”, adică o parte din „indemnizația zilnică în valută primită pe perioada delegării și detașării în străinătate”, conform art. 5 alin. (1) lit. A din H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare (H.G. nr. 518/1995).

66. În acest context se observă că instanța de trimitere, preluând datele comunicate de către angajator, solicită clarificări în legătură cu „diurna” în contextul veniturilor obținute de către debitorul întreținerii în calitate de salariat, fără a explicita conținutul noțiunii folosite și fără a face referire la vreun text de lege prin care să se fi conferit noțiunii o semnificație autonomă.

67. Ar fi fost de dorit ca instanța de trimitere, solicitând clarificări în legătură cu „diurna”, să releve conținutul exact al noțiunii, în condițiile în care debitorul întreținerii nu face parte dintre categoriile expres și limitativ prevăzute în actul normativ, pentru ca eventuala dezlegare dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție să aibă în vedere regimul juridic cert al venitului încasat, identificat ca atare și acceptat de toate părțile din cauză.

68. Totuși, în absența oricărei precizări din partea instanței de trimitere se poate prezuma în mod rezonabil că este vorba chiar despre suma de bani inclusă în indemnizația de deplasare prin art. 5 alin. (1) lit. A din H.G. nr. 518/1995, adică „o sumă zilnică, denumită diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea” [lit. a) ]. Diurna este diferită de indemnizația de cazare, împreună formând indemnizația de deplasare, care nu include alte cheltuieli pe care le suportă tot angajatorul, enumerate în art. 6 alin. (1) lit. a)-g) din H.G. nr. 518/1995.

69. Deși H.G. nr. 518/1995 se referă numai la personalul trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar^[4], misiuni definite în mod expres și limitativ în art. 1 lit. a)-p), prin art. 17 s-a recomandat aplicarea corespunzătoare a prevederilor acestui act normativ și de către operatorii economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și de către fundații, asociații și altele asemenea.

70. Menționarea de către angajatorul din cauza pendinte pe rolul instanței de trimitere că debitorul întreținerii a încasat în mod efectiv „diurnă” prezumă că angajatorul, conformându-se recomandării din art. 17 al H.G. nr. 518/1995, a aplicat prevederile hotărârii Guvernului, probabil prin intermediul unor clauze specifice inserate în contractul individual și/sau colectiv de muncă.

71. După cum s-a arătat anterior, diurna, ca parte componentă a indemnizației de deplasare, a fost socotită în doctrină în mod constant venit ocazional, care nu trebuie luat în considerare în calculul pensiei de întreținere. Nu rezultă că nivelul, cuantumul acestei sume de bani ar reprezenta un argument pentru înlăturarea caracterului întâmplător al venitului.

72. Instanța de trimitere ar fi trebuit să justifice în acest context dubiile referitoare la venitul încasat în mod efectiv de către pârâtul din cauză, arătând motivele care ar justifica îndepărtarea de abordarea tradițională a veniturilor și pentru care s-ar putea considera că suma de bani ce are ca scop acoperirea cheltuielilor personale în perioada delegării și detașării în străinătate [după cum rezultă din art. 5 alin. (1) lit. A din H.G. nr. 518/1995] are caracter permanent, doar prin frecvența de acordare comparabilă cu salariul.

73. Instanța de trimitere nu a făcut nicio referire la statutul salariatului delegat sau detașat, în condițiile în care indemnizația de deplasare, inclusiv diurna, este acordată, potrivit legii, doar în perioada delegării sau a detașării în străinătate, și, cu atât mai puțin la specificul activității desfășurate de către debitorul întreținerii, respectiv efectuarea de operațiuni de transport internațional în calitate de conducător auto, prin raportare la dispozițiile legale referitoare la delegare și detașare.

74. Nu au fost avute în vedere astfel dispozițiile art. 43 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora delegarea presupune exercitarea de către salariat a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă, dar cu caracter temporar.

75. De asemenea nu s-a acordat vreo importanță dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, cu modificările și completările ulterioare^[5], potrivit cărora „Personalului angajatorilor stabiliți pe teritoriul României, care efectuează operațiuni de transport internațional, fiind trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau pe teritoriul Confederației Elvețiene și care nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 4 alin. (2), i se aplică prevederile art. 43 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază de drepturile prevăzute la art. 44 alin. (2) din același act normativ”. 

76. În absența oricărei referiri la asemenea aspecte prin sesizarea în vederea dezlegării chestiunii de drept se consideră că abordarea acestora pentru prima dată în cadrul soluționării sesizării de față ar echivala cu depășirea obiectului învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ar antrena riscul depășirii cadrului procesual în cauza pendinte pe rolul instanței de trimitere ori, cel puțin, ar presupune implicarea completului de față în soluționarea fondului apelului, prin aprecierea aspectelor relevante în judecarea cauzei, antamate explicit sau implicit, precum și a dispozițiilor legale incidente.

77. Pentru aceste considerente, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, referitoare la conținutul chestiunii de drept supuse dezlegării Înaltei Curți de Casație și Justiție, nemaifiind necesară verificarea celorlalte condiții.

78. Pe cale de consecință, în temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 9.028/193/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 527 alin. (2) și art. 529 alin. (2) din Codul civil, respectiv dacă echivalentul valoric al diurnei se include în totalul veniturilor nete lunare în raport cu care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului.