Pronunţarea regulatorului de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente. Stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei (NCPC, L. nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 895/2021

NCPC: art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1); L. nr. 554/2004: art. 10 alin. (3); O.U.G. nr. 66/2011: art. 2 alin. (1) lit. g)

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în speță, sunt incidente, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

„(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

Sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzelor formulate de către reclamantul UAT Orașul Cugir, Înalta Curte reține că aceasta este o persoană juridică de drept public, astfel că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează instanței de la domiciliul său nu sunt aplicabile în cauză.

Totodată nu este relevant faptul că pârâtul este emitentul actului atacat și nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantului, or, în prezenta cauză reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public considerente pentru care, instanța de la domiciliul pârâtului are competență teritorială pentru soluționarea litigiului.

Astfel, cum pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației – Direcția Generală Programul Operațional Regional își are sediul în municipiul București, competența teritorială de soluționarea a cauzei revine instanței de la domiciliul pârâtului, în speță, Tribunalul București.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a IIcontencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.