Proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală

18 ian. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 4414

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

👍Vezi și: Proiectul Ordonanței de urgență pentru grațierea unor pedepse

Contenciosul administrativ roman Rarincescu

Ministerul Justiției supune dezbaterii publice Proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penal.

Nota de fundamentare

Descrierea situației actuale

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală au intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. Ulterior acestei date, Curtea Constituțională a fost sesizată cu mai multe excepții de neconstituționalitate invocate în legătură cu texte din cele două coduri , unele dintre aceste excepții fiind admise.

Punerea în acord a Codului penal și a Codului de procedură penală cu majoritatea acestor excepții de neconstituționale a fost realizată, prin intervenții legislative recente, și anume  prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, și, respectiv, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2016 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 31 octombrie 2016.

De la aceste cele mai recente intervenții legislative exprese asupra textelor noului Cod penal și ale noului de Cod de procedură penală pentru punerea acestora în acord cu deciziile Curții Constituționale, și până în prezent au mai fost pronunțate de către instanța de contencios administrativ unele decizii care impun reglementare expresă pentru a asigura o aplicare unitară și coerentă a textelor de lege –  de exemplu:

– Decizia nr. 586/2016 potrivit căreia „dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale”,

– Decizia nr. 614/2016, potrivit căreia, „dispozițiile art. 2151 (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură penală.

Totodată, există unele decizii ale Curții Constituționale prin care au fost admise excepții de neconstituționalitate ale unor texte din Codul penal – este vorba de:

– Decizia nr. 603/2015, prin care s-a constat că „sintagma “raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională”, iar „sintagma “ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituțională,

– Decizia nr. 732/2014 reține că „sintagma “la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională”, decizii nu au fost urmate de intervenții legislative prin care prevederile legale să fi puse în acord cu textele constituționale indicate de cele 2 decizii ale instanței de contencios constituțional,

– Decizia nr. 405/2016 prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

României, ca stat membru al Uniunii Europene, îi revine, în contextul consolidării garanțiilor procesuale și procedurale specifice procesului penal, obligația de a pune în acord legislația internă, respectiv Codul de procedură penală, cu prevederile Directivei 2016/343/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

Apreciind că toate acestea constituie, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, o situație extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată din cauza efectelor negative ce ar putea fi generate de o eventuală interpretare și aplicare neunitară a legislației, și având în vedere faptul că o intervenție legislativă efectuată altfel decât pe calea delegării legislative, chiar în procedură de urgență, nu ar fi de natură să înlăture de îndată aceste consecințe negative, opinăm că se impune adoptarea unei ordonanțe de urgență pentru modificarea și completarea atât a Codului penal, cât și a Codului de procedură penală.

Schimbări preconizate

Pentru punerea de acord a dispozițiilor art. 301 și 308 din Codul penal cu prevederile constituționale, așa cum au fost acestea interpretate în Decizia Curții Constituționale nr. 603/2015, și având în vedere faptul că referitor la forma de lege lata a alin. (1) al art. 301, „Curtea Constituțională a constatat că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție”, se modifică alin. (1) al art. 301. Totodată, unele ipoteze sunt eliminate, apreciindu-se că nu se mai justifică aplicarea unor sancțiunii penale. Art. 308 se modifică pentru corelare cu forma propusă a alin. (1) al art. 301.

Se propun modificări în ceea ce privește reglementarea denunțului; astfel, se instituie un termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei până la expirarea căruia se poate formula un denunț care să asigure impunitatea denunțătorului. Acest termen este menit să-l stimuleze pe denunțător să aducă în cel mai scurt timp posibil la cunoștință organelor de urmărire penală faptul că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, facilitându-se astfel soluționarea cu celeritate și într-un termen rezonabil a cauzelor penale.

Art. 336 Cod penal se modifică, astfel încât conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge va constitui infracțiune dacă persoana are îmbibația prevăzută de lege la momentul comiterii faptei. Corelativ, se introduce, după art. 336, un articol nou, art. 3361, care reglementează o infracțiune nouă – „Consumul de alcool sau de alte substanțe ulterior producerii unui accident de circulație”

Văzând Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016, prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, se propune modificarea alin. (1) al art. 297 Cod penal, astfel încât aplicarea unei sancțiuni penale să intervină numai când fapta este săvârșită într-o formă gravă și anume fapta a cauzat o pagubă materială substanțială, respectiv numai pentru o pagubă mai mare de 200.000 de lei. Alineatul (2) al art. 297 Cod penal rămâne nemodificat în substanțialitatea sa, singura modificare operată este cea referitoare la corelarea nivelului pedepsei cu cea propusă la alin. (1) al art. 297 Cod penal.

Urmare a intervențiilor propuse asupra art. 297 Cod penal, s-a apreciat că nu se mai justifică sancționarea penală a neglijenței în serviciu, propunându-se abrogarea art. 298 Cod penal.

Văzând Deciziile Curții Constituționale nr. 586/2016 și, respectiv, nr. 614/2016, se propune modificarea alin. (5) al art. 25 în sensul eliminării prescripției răspunderii penale din ipotezele cuprinse în lit. f) a art. 16 la care acest alineat (5) face trimitere și, respectiv, a alin. (2) al art. 2151 din Codul de procedură penală, în sensul dispunerii în mod corespunzător a procedurii cuprinse în art. 212 alin. (1) și (3) Cod procedură penală.

Pentru a se asigura transpunerea în legislația națională a prevederilor art. 8 para. 4 al Directivei (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, se impune completarea dispozițiilor Codului de procedură penală pentru a se reglementa obligația de a informa persoana condamnată, odată cu înmânarea mandatului de executare a pedepsei, cu privire la dreptul reglementat de art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală – este vorba de dreptul persoanei condamnate definitiv care a fost judecată în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, de faptul că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

Propunerile, sugestiile și opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Justiției, str. Apolodor, nr.17, sector 5, București, pe fax, la nr. 037 204 1195 sau la adresa de e-mail [email protected]

Vă redăm textul Proiectului, așa cum a fost publicat de Ministerul Justiției:

Proiect de Ordonanță de urgență

pentru modificarea și completarea

Codului Penal și a Codului de Procedură Penală

Având în vedere faptul că, de la ultimele intervenții legislative exprese asupra textelor noului Cod penal și ale noului de Cod de procedură penală pentru punerea acestora în acord cu unele decizii ale Curții Constituționale, și până în prezent au mai fost pronunțate de către instanța de contencios administrativ unele decizii care impun reglementare expresă pentru a asigura o aplicare unitară și coerentă a textelor de lege –  de exemplu: decizia nr. 586/2016 potrivit căreia „dispozițiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale”, respectiv decizia nr. 614/2016, potrivit căreia, „dispozițiile art. 2151 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură penală” ,

Observând, totodată, că există unele decizii ale Curții Constituționale pronunțate asupra unor texte din Codul penal, care nu și-au găsit până în prezent conformitatea legislativă potrivit celor statuate de instanța de contencios constituțional, în special decizia nr. 603/2015 prin care s-a constat că „sintagma “raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională”, iar „sintagma “ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituțională, respectiv decizia nr. 732/2014 potrivit căreia „sintagma “la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională” ,

Având în vedere, totodată, deciziile Curții Constituționale referitoare la sintagma ”îndeplinește în mod defectuos”, și anume decizia nr. 405/2016 prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”,

Având în vedere faptul că se impune, în contextul consolidării garanțiilor procesuale și procedurale, și punerea în acord a Codului de procedură penală cu prevederile Directivei 2016/343/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale,

Apreciind că toate acestea constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată. Din cauza efectelor negative ce ar putea fi generate de o interpretare neunitară, considerăm că o eventuală legiferare pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură de urgență, nu ar fi de natură să înlăture de îndată aceste consecințe negative,

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Art. I. – Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 297 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 297. Abuzul în serviciu

(1)  Fapta funcționarului public care, în exercitarea serviciului, nu îndeplinește un act sau îndeplinește  un act contrar legii și prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 lei unei persoane fizice sau unei persoane juridice se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2)  Fapta funcționarului public care, în exercitarea serviciului, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA se pedepsește de la o lună la un an sau cu amendă.

(3)   Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

2. Articolul 298 se abrogă.

3. Alineatul (1) al articolului 301 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-au obținut, direct sau indirect, foloase patrimoniale necuvenite, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

4. Alineatul (1) al articolului 308 se modifică și va avea următorul cuprins:

 „(1) Dispozițiile art. 289 – 292, 295, 297, 299, 300 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”

5. Alineatul (1) al articolului 336 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art.336 – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

 6. După articolul 336 se introduce un nou articol, articolul 3361, cu următorul cuprins:

Art.3361. Consumul de alcool sau de alte substanțe ulterior producerii unui accident de circulație

(1) Fapta conducătorului unui vehicul sau a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, ori a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a consuma alcool, produse ori substanțe stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea probelor biologice, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2) Nu constituie infracțiune consumul de medicamente cu efecte similare produselor sau substanțelor stupefiante, după producerea accidentului de circulație și până la sosirea poliției la fața locului, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care acestea sunt impuse de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.”

Art. II. – Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 5 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

 1. Alineatul (5) al articolului 25 se modifică și va avea următorul cuprins:

 „(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f)- cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.”

 2. Alineatul (2) al articolului 2151 se modifică și va avea următorul cuprins:

 „(2) În cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de către procuror, prin ordonanță, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputând să depășească 60 de zile. Prevederile art.212 alin.(1) și (3) se aplică în mod corespunzător.”

3. La articolul 290 se introduce un alineat nou, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Denunțul se depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei prevăzute de legea penală, sub sancțiunea lipsirii acestuia de efectele juridice prevăzute de lege care conduc la înlăturarea răspunderii penale.”

4. La art. 557 după alineatul (1) se introduce un alineat nou, alin. (11), cu următorul cuprins:

 „(11) Odată cu înmânarea mandatului de executare, persoanei condamnate i se aduce la cunoștință, sub semnătură, în scris, dreptul prevăzut de art. 466 alin. (1) iar în cazul în care persoana nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal”.

Art. III –  (1) Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege.

(2) Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.486 din 15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege.

***

Prezenta ordonanță de urgență transpune art. 8 alin. (4) din Directiva 2016/343/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

Sursa informației

Proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală was last modified: ianuarie 18th, 2017 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter