Proiectul Ordonanței de urgență pentru grațierea unor pedepse

18 ian. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1760

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Ministerul Justiției supune dezbaterii publice Proiectul Ordonanței de urgență pentru grațierea unor pedepse.

Potrivit respectivului proiect grațierea integrală se poate aplica:

  • pedepselor de până la 5 ani inclusiv
  • pedepselor cu amendă aplicate de instanța de judecată

Se poate acorda grațiere pentru jumătate din pedeapsă pentru:

  • persoanele care au împlinit 60 de ani
  • femei însărcinate
  • persoane cu anumite afecțiuni cronice
  • persoane care au copii mai mici de 5 ani în întreținere

 Grațierile nu se aplică recidiviștilor, nici celor care s-au sustras executării pedepsei și nici celor care comit infracțiuni după data de 18 ianuarie 2017.

De asemenea, grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate.

Grațierile nu se aplică celor care au săvârșit specificate la art. 3. alin (4) din proiectul de lege.

Propunerile, sugestiile și opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Justiției, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, București, pe fax, la nr. 037 204 1195 sau la adresa de e-mail [email protected]

Nota de fundamentare

În prezent, pentru România, starea penitenciarelor și a condițiilor locurilor de încarcerare (inclusiv pentru măsurile preventive privative de libertate), reprezintă o sursă constantă de critici interne și internaționale, dar și de sancțiuni pecuniare.

Un prim argument este dat de situația actuală din penitenciarele din România, referitor la supraaglomerarea cu persoane condamnate.

Potrivit datelor oficiale, opt închisori din România au un grad de ocupare mai mare de 200%, iar indicele mediu de ocupare este 157,7%.

De asemenea, există imobile de executare a pedepselor privative de libertate construite între anii 1851-1896, aflate într-o stare avansată de uzură.

În statele europene politica penală aplicată este una fundamental diferită de cea din România în sensul că se aplică măsuri alternative de executare a pedepsei, iar starea de detenție este una cu adevărat excepțională și doar pentru acele infracțiuni și persoane care sunt cu adevărat periculoase pentru societate și ordinea de drept.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat condamnări împotriva mai multor state europene pentru condițiile de detenție și supraaglomerarea din închisori, prin decizii – pilot în țări precum Ungaria, Bulgaria, Rusia sau Italia (Varga and Others vs Hungary, Neshkov and Others vs. Bulgaria, Torreggiani and Others vb Italy, Ananyev and Others vs. Rusia).

În urma acestor decizii-pilot, statele condamnate au fost obligate să plătească sume de bani pentru TOȚI cei încarcerați pentru fiecare zi de detenție.

În aceste condiții, dacă România ar primi o astfel de soluție, luând în considerare o sumă mai mica pe fiecare zi de detenție decât cea avută în vedere în Italia, impactul bugetar calculat la nivelul Ministerului Justiției, în varianta optimistă, ar fi de 80 milioane Euro/an.

În privința României, au trecut mai bine de patru ani de când CEDO a pronunțat hotărârea semi-pilot în cauza Iacov Stanciu (24 iulie 2012), declarând supraaglomerarea din închisorile românești o problemă sistemică, hotărâre care însă nu a fost urmată de nici un demers în România.

În cuprinsul acesteia se arată că “art. 3 din convenție consacră una dintre cele mai importante valori ale societăților democratice. Convenția interzice în termini categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei (Labita împotriva Italiei (MC), nr. 26772/95, pct. 119, CEDO 2000-IV)… De asemenea, pentru a aprecia dacă un anumit tratament este “degradant” în sensul art. 3, Curtea ține seama dacă scopul acestuia este de a umili și înjosi persoana respectivă și dacă, în ceea ce privește consecințele, acesta a afectat negativ personalitatea victimei respective într-un mod incompatibil cu art.3…

Referitor la pedepsele privative de libertate, Curtea a subliniat deja în cauzele anterioare că un deținut nu pierde, prin simplul fapt al încarcerării sale, apărarea drepturilor sale garantate prin convenție. Din contră, persoanele aflate în detenție au o poziție vulnerabilă, iar autoritățile au obligația să le apere. În temeiul art. 3, statul trebuie să se asigure că o persoană este deținută în condiții compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modul și metoda de executare a măsurii nu o supun la stres sau greutăți care depășesc nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că, date fiind nevoile practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea sa sunt asigurate în mod adecvat (a se vedea Valasinas, citată anterior, pct. 102 și Kudla, citată anterior, pct 94)“… iar la final Curtea concluzionează că în România referitor la condamnați “suferința și greutățile îndurate au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au depășit nivelul de greutate urmărit la art. 3 din convenție”.

Mai mult se apreciază că “În cazul de față, Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenție pe motivul condițiilor de viață și igienă necorespunzătoare, inclusiv la nivelul asistenței medicale, în penitenciarele în care a fost cazat reclamantul, despre care se poate spune că reprezintă o problemă recurentă în România ”.

Din anul 2012, când această hotărâre semi-pilot a fost dispusă de CEDO împotriva României, mari modificări în sistem nu s-au întâmplat, din contră, la finalul anului 2016, Administrația Națională a Penitenciarelor a returnat importante sume de bani la bugetul de stat, continuând să mențină condițiile inumane și degradante din penitenciare precum și supraaglomerarea.

Prin Memorandumul aprobat de către Guvern în ședința din 27 aprilie 2016, s-au propus o serie de măsuri menite a îndepărta, ori chiar de a înlătura perspectiva unei condamnări a României la CEDO prin pronunțarea unei hotărâri pilot. Cu toate acestea, parcurgând conținutul acestuia, se constată că, pe de o parte propunerile conținute oferă soluții pentru o parțială rezolvare a situației, iar pe de altă parte timpul de așteptare pentru transpunerea sa în practică este unul foarte lung de aprox. 7 ani, până în anul 2023.

Se constată de asemenea că investiția preconizată pentru punerea sa în practică este de 838.451.330 mil euro, sumă ce se dorește a fi utilizată în lucrări de infrastructură, respectiv,  în construcția sau amenajarea de noi penitenciare, de sporire a numărului de locuri de încarcerare și în modernizarea unui număr redus de locuri de încarcerare, sumă ce nu are justificare în ceea ce privește obținerea ei și alocările bugetare din care va fi obținută, în condițiile în care bugetul Ministerului Justiției pentru Administrația Națională a Penitenciarelor pentru anul 2015 a fost de aprox. 266 milioane Euro, din care aprox. 188 milioane Euro au reprezentat cheltuielile de personal.

Investiția în extinderea și modernizarea spațiilor de încarcerare reprezintă, bineînțeles, una dintre componentele soluției, problema este însă una de viziune.

Pentru și bugetul de stat se adaugă cheltuieli din ce în ce mai costisitoare, legate de întreținerea unor persoane condamnate, care nu au săvârșit fapte cu violență, nu sunt recidiviste, și care ar putea fi reintegrate în societate în alte moduri, legal stabilite.

Trebuie avut în vedere și recomandările formulate de The European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or degrading Treatment or Punishment (CTP), care arată că investiția în infrastructura penitenciară nu reprezintă o soluție, ci pedepsele complementare și acțiunile care vizează reeducarea persoanelor condamnate, reprezintă calea de succes pentru o societate care dorește să se reformeze cu adevărat.

Pentru motivele invocate considerăm că trebuie să fie promovată prezenta ordonanță de urgență prin care, în mod diferențiat, și în funcție de infracțiunile pentru care există hotărâri ale instanțelor de judecată, să se aplice grațierea.

În privința grațierii, aceasta are ca efect doar asupra executării totale sau parțiale a unei pedepse aplicate de instanțele judecătorești, existând și posibilitatea ca, în eventualitatea săvârșirii unor altor fapte penale, grațierea să poată fi revocată.

În același timp, trebuie precizat că prezenta ordonanță de urgență nu se aplică persoanelor care săvârșesc infracțiuni cu violență, împotriva siguranței naționale, infracțiuni de corupție, împotriva persoanei, etc., în stare de recidivă.

Necesitatea promovării ordonanței de urgență este determinată, pe de o parte, de iminența aplicării unor sancțiuni de către CEDO, iar, pe de altă parte, de condițiile deosebit de grele și degradante în care sunt obligate să trăiască persoanele condamnate la pedeapsa închisorii.

În același timp urmează să se rețină că promovarea prin ordonanță de urgență poate fi făcută avându-se în vedere prevederile art. 20 alin. 1 care prevăd că “dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.”

Art. 53 din Constituția României, care prevede restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, stabilește ca aceasta se poate dispune numai dacă este proporțională cu situația care a determinat-o.

Potrivit art. 115 alin. 6, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniile care “afectează drepturile, libertățile..”.

În aceste condiții nu există nici un impediment constituțional sau legal de promovare atâta timp cât actul normativ este un act de clemență impus de anumite condiții obiective.

 

Ministerul  Justiției

Florin IORDACHE

Ministru

Avizat

Ministerul Afacerilor Interne

Carmen Daniela DAN

Ministru

Vă redăm textul Proiectului, așa cum a fost publicat de Ministerul Justiției:

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ

pentru grațierea unor pedepse

În temeiul art. 115 alin. (4) și alin. (6) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență:

 

Art. 1  (1) Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare de până la 5 ani inclusiv precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanța de judecată.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanță.

Art. 2 Se grațiază în parte :

  1. a) cu 1/2 pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care au întreținere minori cu vârsta de până la 5 ani;
  2. b) cu 1/2 sau, după caz, cu restul de pedeapsă neexecutat din pedepsele cu închisoare aplicate persoanelor care, conform expertizei medico-legale emisă de instituțiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale;

Art. 3  (1) Prevederile art. 1–2 nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare;

(2) Grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică condamnaților pentru care se grațiază potrivit art. 2 lit. a) și b);

(4) Nu beneficiază de prevederile art. 1 cei care au săvârșit următoarele infracțiuni:

A. Infracțiuni reglementate de Codul Penal:

1) infracțiunile contra siguranței statului prevăzute în art. 155-173 Cod penal anterior și în art. 394-412 Cod penal în vigoare;

2) infracțiunile de omor prevăzute în art. 174-177 Cod penal anterior și în art. 188-191 Cod penal în vigoare;

3) vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal anterior și în art. 194 Cod penal în vigoare;

4) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 Cod penal anterior și în art. 195 cod penal în vigoare;

5) lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 Cod penal anterior și în art. 205 cod penal în vigoare;

6) violarea de domiciliu prevăzută în art. 192, alin 2 Cod penal anterior și în art. 224 alin.2 cod penal în vigoare

7) șantajul prevăzut în art. 194 Cod penal anterior și în art. 207 cod penal în vigoare

8) violul prevăzut de art. 197 Cod penal anterior și în art. 2018 cod penal în vigoare ;

9) actul sexual cu un minor prevăzut de art. 198 Cod penal anterior alin 2-4 și în art. 220 alin 2-4 cod penal în vigoare ;

10) agresiunea sexuală prevăzută în art. 219 Cod penal în vigoare

11) corupția sexuală prevăzută de art. 202 Cod penal anterior și în art. 221 cod penal în vigoare ;

12) incestul prevăzut de art. 203 Cod penal anterior și în art. 377 cod penal în vigoare;

13) furtul prevăzut de art. 209 Cod penal anterior și în art. 229 cod penal în vigoare;

14) tâlhăria prevăzută de art. 211 Cod penal anterior și în art. 233 – 234 cod penal în vigoare;

15) pirateria prevăzută de art.212 Cod penal anterior și în art.  235 cod penal în vigoare, precum și tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei prevăzută de art. 236 cod penal în vigoare;

16) înșelăciunea prevăzută de art 215 alin 2-5 Cod penal anterior și în art 244-245 cod penal în vigoare;

17) ultrajul prevăzut de art. 239  Cod penal anterior și în art. 257 cod penal în vigoare;

18) tortura prevăzută de art. 267 1 Cod penal anterior și în art. 282 cod penal în vigoare;

19) represiunea nedreaptă prevăzută de art. 268 Cod penal anterior și în art. 283 cod penal în vigoare;

20) evadarea prevăzută de art. 269 Cod penal anterior și în art. 285 cod penal în vigoare;

21) înlesnirea evadării prevăzută de art. 270 Cod penal anterior și în art. 286 cod penal în vigoare;

22) părăsirea postului și prezența la serviciu în stare de ebrietate prevăzută de art. 275 alin. 3 Cod penal anterior și în art. 331 alin. 3 cod penal în vigoare;

23) neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă prevăzută în art. 329 alin. 2 cod penal în vigoare

24) nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive prevăzută de art. 279 1 Cod penal anterior și în art. 345 alin 2-4 cod penal în vigoare;

25) falsificarea de monede sau de alte valori prevăzută de art. 282 Cod penal anterior și în art 310-312 cod penal în vigoare;

26) falsificarea de valori străine prevăzută de art. 284 Cod penal anterior;

27) deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 285 Cod penal anterior și în art. 314 cod penal în vigoare;

28) luarea de mită prevăzută de art. 254 Cod penal anterior și cod penal în vigoare;

29) darea de mită prevăzută de art. 255 Cod penal anterior și  art. 290 cod penal în vigoare;

30) traficul de influență prevăzut de art. 257 Cod penal anterior și art. 291 cod penal în vigoare;

31) cumpărarea de influență prevăzut de art. 292 cod penal în vigoare ;

32) nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri prevăzute de art 302 2 alin. 2 Cod penal anterior;

33) relele tratamente aplicate minorului prevăzute de art. 306 Cod penal anterior;

34) traficul de stupefiante prevăzute de art. 312 Cod penal anterior;

35) falsificarea de alimente sau alte produse prevăzute de art. 313 Cod penal anterior și în art. 357 cod penal în vigoare;

36) proxenetismul prevăzut de art. 329 Cod penal anterior și în art. 213 cod penal în vigoare;

37) constituirea unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 367 cod penal în vigoare;

38) racolarea minorilor în scopuri sexuale prevăzută de art 222 cod penal;

39) sclavia prevăzută de art. 209 cod penal;

40) traficul de persoane prevăzută de  art. 210 cod penal;

41) traficul de minori prevăzută de art. 211 cod penal;

42) folosirea serviciilor unei persoane exploatate prevăzută de art.  216  cod penal ;

43) folosirea prostituției infantile prevăzută de art. 216 alin 1 cod penal;

44) pornografia infantilă prevăzută de art. 374 cod penal;

45) fraudele comise prin sistemul informatic și   de plată electronice prevăzute de art. 249 – 251 cod penal;

46) traficul de migranți prevăzută de art. 263 cod penal;

47) facilitarea șederii ilegale în România prevăzută de art. 264 cod penal

48) divulgarea informațiilor secreta de stat prevăzută de art. 303 cod penal;

49) ultrajul judiciar prevăzut de ar. 279 cod penal;

50) cercetarea abuzivă prevăzută de art. 280cod penal.

B. Infracțiuni reglementate de legi speciale:

1. infracțiunile prevăzute în art. 276 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare

2. infracțiunile prevăzute de art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României;

3. infracțiunile prevăzute la art. 5 alin 1 și alin 3 din Legea nr. 78 /2000;

4. infracțiunile prevăzute de art 2-8 si art 10-14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare;

5. infracțiunile prevăzute de OUG nr. 105/ 2001 privind frontiera de stat a României cu modificările și completările ulterioare;

6. infracțiunile prevăzute în Legea nr. 668/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane cu modificările și completările ulterioare;

7. infracțiunile prevăzute de Legea 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului;

8. infracțiunile prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului – Republicată

9. infracțiunile prevăzute de art 43, 44 alin 1, 46 și 48 din Legea nr. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și mediului de afaceri, prevenirea și sancționare corupției, cu modificările și completările ulterioare;

10. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 191 din 13 mai 2003 privind infracțiunile la regimul transportului naval, cu modificările și completările ulterioare

11. infracțiunile prevăzute de art 3-5 și art. 7 alin 1 din Legea nr. 241/ 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;

12. infracțiunile prevăzute de art. 143 alin 2 din Legea nr. 85 /2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare;

13. infracțiunile prevăzute de art. 270 și 272 din Legea nr. 86/ 2006 privind codul vamal al României, cu modificările ulterioare;

14. infracțiunile prevăzute de Legea nr 39/2003 privind prevenirea criminalității organizate;

15. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive;

Art. 4 –  Amenzile și celelalte sancțiuni cu caracter administrativ aplicate nu se mai execută în măsura în care nu au fost executate.

Art. 5 (1) În cazul unei eventuale aplicării în mod succesiv a unor dispoziții de grațiere cu privire la aceeași pedeapsă se va lua în considerare numai dispoziția de grațiere mai favorabilă condamnatului.

(2) Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, în acest caz partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată se execută numai partea de pedeapsă rămasă negrațiată.

(3) Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și măsurilor educative.

(4) Grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii deoarece s-au sustras de la executarea acesteia precum și celor care au început executarea dar ulterior s-au sustras.

(5) Persoanele grațiate care în decurs de trei ani săvârșesc cu intenție o infracțiune, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.

(6) Nerespectarea condiției prevăzute de art 3, alin 2 atrage revocarea grațierii.

Art. 6  Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică numai faptelor comise până la data de 18.01.2017.

Art.7 Prezenta ordonanța intra în vigoare la data de 18.02.2017.

Sursa informației

 

Proiectul Ordonanței de urgență pentru grațierea unor pedepse was last modified: ianuarie 18th, 2017 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter