Profil identitar al profesiei de avocat. Terapii necesare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Și ajungem să privim cu neputință la exercițiile mediatice de decapitare ale unor destine, furibund, continuu, fără etică. Justiția televizată, execuțiile publice în direct, speculează în telespectator instinctul și bucuria feroce pentru distrucție. Animalul social adoră sângele, iar noi – cei lucizi și avizați – privim cu neputință la spectacolul cătușelor.

Am citit în ultimul timp, mai mult din curiozitate, analizele făcute de factorii responsabili din instituțiile de specialitate, în principal CSM și MJ, redactate cu maximă probitate, despre activitatea DNA și am gasit acolo poziții juste, exprimate public și apărate cu argumente juridice, în proximitatea unor probleme de genul: „voi știți ce înseamnă pentru un om să fie reținut și arestat, apoi achitat? Înțelegeți tragedia prin care poate trece un om?”. Întrebarea nu și-a găsit ecoul și nu era nici măcar retorică, era întrebare obiectivă, în manieră corectă și în respectul drepturilor omului.

Eu sunt convins că noi știm ce dorea să spună raportorul respectiv, pentru că noi cunoaștem neputința de a nu putea evita cătușele pentru clientul nostru, ne simțim învinși și neputincioși. Noi suntem acolo, când în jumătate de oră după convocarea la Parchet, i se aduce la cunoștință actul de inculpare și este reținut cu propunere de arestare. Între timp, celebrele „surse” de presă, aruncă zvonul. În câteva ore, unui om i se ia totul: libertatea, sănătatea, integritatea psihică, familia, prestigiul, onoarea, imaginea publică.

Își mai imaginează cineva că achitarea ulterioară ar putea avea, cum ar fi firesc până la urmă, caracter reparatoriu?

Cred cu mare convingere că avocații români, din rândul cărora am onoarea să fac parte, nu sunt, și nu au fost vreodată, niște naivi. Aici, la acest nivel, moare orice vis democratic, aici sucombă drepturile omului, aici ne este nouă lezată grav si profund demnitatea profesională, aici, în ușa parchetelor, la încheietura încătușată a clientului nostru…

Și pentru că am ajuns aici, nu vreau să trec mai departe fără să amintesc un tip de comportament culpabil al unora dintre confrații noștri, unii dintre ei titrați, vizibili, avocați „de succes”, cum se uzitează expresia. Fac o greșeală de bază: dau garanții impertinente clientului. Le garantează libertatea la finele procesului, chiar și după condamnarea certă la judecata pe fondul pricinii; fără un just procent de îndoială, fără să acorde considerație suferinței posibile a clientului, care ar primi mai bine încarcerarea dacă ar fi pregătit sumar pentru asta.

Nu e bine, nu e bine deloc. De ce se uită oare că obligația noastră este una de diligență și nu de rezultat? Mereu am spus, dacă faceți asemenea erori pentru a vă justifica onorariul, „veți sfârși sub roți”. Pentru că, iată ce se întâmplă: condamnarea definitivă, înainte de a deveni publică prin afișare pe portal, se comunică Poliției de jurisdicție și clientul condamnat este ridicat din așternut, complet nepregătit, în șoc. Și acesta, familia lui, prietenii solidari vor arunca toate pietrele în tagma noastră. Nu mai contează, în acele clipe, calificările, prestația de excepție, efortul în apărare, răbdarea și timpul alocat pricinii.

4. Nu suntem o breaslă unită

Suntem profesioniști ai legii complet divizați și unora le place asta, în ciuda eforturilor neîntrerupte ale organelor profesiei de a păstra unitatea acesteia. Este derutantă și vicioasă această trăsătură a noastră, ca oameni. Conflictul, care este doar regie la bară, în sala de judecată, este mutat în viețile noastre. Ne facem unii altora șicane nepermise, suntem delatori, agresivi, practicăm concurența neloială, bârfa, suspiciunea. O colegă de-a mea a aflat de câteva ori că murise, eu am aflat că nu mai sunt avocat, o alta a aflat că e incompetentă. Am aflat acestea, în detalii, de la justițiabili. Iată, suntem distructivi în tagma noastră, suferim de boala lipsei de empatie și solidaritate. Mai grav, aceste lucruri pleacă din casă, sunt vizibile în ochii instanțelor, în ochii clienților și este regretabil. Pierdem mult din valoarea umană, pierdem putere în actul de justiție. Vă propun tuturor un gest de autoanaliză.

Din punctul meu de vedere, este inutil să vă sfâșiați concurența. În profesia noastră se aplică principiul Junimii literare: „intră cine vrea, rămâne cine poate”. Timpul așează nisipul de la sine și îl separă de aur. Mai curând să vă doriți adversari puternici, decât adversari slăbiți, doar așa veți performa vreodată.

Ar mai fi de spus despre absența uceniciei reale pentru colegii noștri tineri. A dispărut durata analitică a furtului de meserie, a muncii de jos, obedientă, grea, silnică, dar necesară. Poate se va reveni vreodată la metodica mai veche, depinde încotro ne îndreptăm noi, ca profesioniști ai dreptului, încotro se îndreaptă societatea.

Spuneam la început că vom reuși până la urmă prin noi înșine, în mod solitar și solidar, doar astfel. În mod solitar, cred că vom ști să fim sclipitori, activi, atenți, vocali în media și periodicele de specialitate, cred că veți dezbate, veți afirma, veți accesa logica juridică sau „logica algoritmilor”, dacă aceasta se prefigurează. Veți rezista prin calitatea prestației, aceia dintre dv. care aveți chemare profesională reală; avocatura este profesie de vocație, exclusiv. Avocat te naști, experiența și cultura juridică adaugă miez și strălucire, experiența umană și viața aduc profunzime, calitate, forță. Avocatura va deveni ceea ce vom deveni noi.

În mod solidar, iată, calitatea de cetățeni europeni ne dă prerogativa de a ne angaja în demersul pentru adoptarea Convenției europene privind profesia de avocat al cărui text va fi redactat de Consiliul de Miniștri. Vom ști cum stăm și cum suntem protejați. Acest normativ ne va da un plus de siguranță și protecție suplimentară celeia pe care ne-o asigură, intern, organizațiile noastre profesionale și UNBR.

Această Convenție va asigura, așa cum se prefigurează, exercițiul profesiei noastre conformă cu scopul acțiunii noastre judiciare de apărare a statului de drept și a drepturilor omului. Protecția noastră este protecția dreptului clientului nostru la apărare reală, la proces corect. Se intenționează și se va face, desigur, garantarea confidențialității relației avocat-client și se va asigura secretul profesional în mod absolut. Asta înseamnă că vom fi eliberați de temeri. Orice derapaj în materia asigurării apărării reale va putea fi semnalat prin pețiții ale organismelor profesionale adresate APCE. Se va crea totodată un corp de experți în materia protecției profesiei noastre și, anual, se vor întocmi rapoarte regulate naționale. Ideea este generoasă, coercitivă, benefică.

Nu avem a ne teme, pentru viitor, decât de propriile noastre slăbiciuni și incongruențe. Nu este nevoie să ne angajăm în lupte de cruciați cu societatea, sistemul, sistemele, decât în situația limită în care ne-ar fi lezat statutul și legea de funcționare. Îmi place să cred că putem reforma profesia începând cu noi înșine, pornind de la atitudine, colegialitate, ținută și ținută profesională, cultură juridică și calitate umană. Mereu vor fi greutăți și neajunsuri, dar vom da greș de fiecare dată căutând cauza principală a problemelor altundeva decât la noi înșine. Să nu avem suflete mici, este esențial.

În rest, vom merge cu lumea unde se duce ea, atenți să-i vedem pulsul și direcția. Asta e tot. Sau aproape tot.