Profesorii trebuie să le dezvăluie studenților tainele Dreptului fără a le da prea multe informații

21 iul. 2016
4 voturi, medie: 3,00 din 54 voturi, medie: 3,00 din 54 voturi, medie: 3,00 din 54 voturi, medie: 3,00 din 54 voturi, medie: 3,00 din 5 (4 votes, average: 3,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 915
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Domnule profesor, am vrea să discutăm despre ce reprezintă școala de Drept de la Facultatea de Drept din Timișoara, cum ați avut ideea să inițiați această școală la începutul anilor ’90, cât de greu a fost această construcție, unde suntem astăzi, după 20 și ceva de ani?

Summer Black Friday pe UJmag.ro

Radu I. Motica: Sunt foarte multe probleme care se pot discuta, legat de înființarea acestei facultăți și evoluția ei pe parcursul anilor, întrucât s-a înființat facultatea în 1992, deci, iată, au trecut 24 de ani. Chiar zilele trecute am avut întâlnirea de 20 de ani cu prima promoție de absolvenți.

Acum, dacă ar trebui să vă spun despre înființarea acestei facultăți, ideea, de fapt, originală nu mi-a aparținut. Pentru că în 1947 – spun bine – a fost un decret regal prin care s-a înființat Universitatea de Vest din Timișoara, cu mai multe facultăți, printre care și Facultatea de Drept. Din păcate, datorită evenimentelor politice care au avut loc la momentul respectiv, acel decret nu a mai fost pus în aplicare, în Timișoara a funcționat un institut pedagogic, care în anii 1974 s-a transformat din institut în universitate, cu mai multe facultăți, însă înființarea Facultății de Drept propriu-zise în Timișoara n-a avut loc decât în 1992.

Eu am fost cadru didactic la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității de Vest din Timișoara, împreună cu încă 3 colegi care predam disciplinele juridice la această facultate și am avut inițiativa de a înființa facultatea de Drept după 1990, pentru că până atunci regimul comunist nu-și dorea facultăți de Drept. Din contră, a desființat și Sibiul, după ce a fost înființată în 1972. Și ne-a creat și nouă posibilitatea de a avea o facultate. Drumul a fost destul de anevoios, pentru că trebuie să ținem seama de faptul că a crea o facultate nu este vorba doar despre ziduri, ci în primul rând despre oameni. Iar atunci când nu ai oameni de specialitate, creați și formați, trebuie să te gândești la persoanele pe care le selectezi pentru ca să predea în viitor și să devină cadre didactice. Și să predea la prima promoție a facultății de Drept.

Deci în 1972, ca urmare a aprobării senatului sau aprobării propunerii senatului de a se înființa facultatea de Drept, s-au făcut demersurile de rigoare la Ministerul Învățământului de atunci și s-a înființat specializarea Drept în cadrul Facultății de Științe Economice și Drept de la vremea respectivă și la prima promoție, în afară de cei 4 care predam la științe economice disciplinele juridice, pe parcursul anului am selectat mai mulți colegi, în special din zona avocaturii, absolvenți ai facultăților de Drept cu medie, de regulă, peste 9-9,50, foști șefi de promoție care, pe parcurs, și-au făcut studiile doctoral, iar apoi, pe parcurs, am selectat cadre didactice din rândul absolvenților facultății noastre, facultății de Drept, în principiu numai șefi de promoție sau, în fine, studenți și respectiv absolvenți foarte buni.

Am ajuns la performanța – și mă mândresc cu acest lucru – la performanța că Facultatea de Drept din Timișoara, alături de facultățile de Drept din Hexagon – București, Cluj, Iași, Sibiu și Craiova – sunt facultățile de stat din rândul cărora, din absolvenții cărora, în principiu, ocupă cam 80-90% din locurile de la INM, respectiv cele pentru Institutul Notarial, pentru avocați. Pentru că de aici vin studenți foarte buni. Din păcate, nu ne-am înființat numai noi, nu numai facultățile din marile centre, pe lângă marile universități s-au înființat facultăți de Drept, ci s-au înființat facultăți, odată cu diverse universități, de la locurile de naștere a diverșilor politicieni, astfel încât facultățile de Drept au ajuns într-un număr foarte mare, care nu sunt dintre cele mai bune, iar absolvenții nu se bucură de profesia de jurist, ci au o diplomă cu care nu pot să facă nimic.

Nicolae Cîrstea: Domnule decan, am discutat și la Craiova cu dl academician Ion Dogaru, în opinia mea sunt doi stâlpi ai școlii juridice universitare post-revoluționare – este vorba de dl academician Dogaru la Craiova și de dumneavoastră la Timișoara. Spuneam, la discuția cu domnia sa, că după părerea mea au fost două elemente extrem de importante care au caracterizat evoluția foarte bună pe care a avut-o Facultatea de Drept de la Craiova – este vorba despre perseverență și generozitate. Aș adăuga la aceasta, în această discuție cu dumneavoastră, și organizarea excelentă pe care ați asigurat-o mulți, mulți ani aici, la Timișoara, știut fiind că, cred că 15 ani, Facultatea de Drept de la Timișoara a fost cea mai modernă dintre facultățile de Drept din România.

Ce ar trebui completat din acest punct de vedere?

Radu I. Motica: Este clar că, la înființarea unei facultăți, managerul, decanul, cel care se ocupă de problema recrutării cadrelor didactice, are un rol esențial. Dacă personalul selectat este de calitate, este clar că și facultatea care se înființează și va avea o evoluție corespunzătoare. Vreau să vă spun că în toți acești ani am ajuns la un număr de 40 de cadre didactice pe parcursul evoluției și existenței facultății de Drept, pe care am condus-o timp de 20 de ani. N-am avut niciodată nicio intervenție pentru ca o persoană să intre în învățământ fără merite, de regulă mă consultam cu prodecanii sau cu membrii consiliului facultății ori cu alți colegi cadre didactice și stabileam care dintre absolvenți urmează să fie invitați să fie cadru didactic. Și întotdeauna reușeam să aducem în învățământ oameni potriviți.

Vreau să spun că, din păcate, la această oră, datorită faptului că în învățământul superior nu se poate intra în calitate de cadru didactic titular decât după ce persoana în cauză susține doctoratul, nu mai avem această posibilitate. În sensul că un absolvent termină facultatea, mai face și un masterat, se înscrie la doctorat, astfel încât își susține doctoratul la 30 de ani. Și atunci poate să vină în învățământ. Până la 30 de ani cei mai mulți și-au făcut deja o carieră; nimeni nu se mai întoarce în învățământ. Dacă s-ar întâmpla ca înainte, adică după terminarea facultății și admitere la doctorat să poată fi recrutați colegi, absolvenți pentru învățământul superior, evoluția lor ar fi extraordinară. Cel care întrerupe activitatea de cercetare trecând din învățământ după terminarea facultății în diverse domenii de activitate nu mai poate să revină la cercetare decât cu multă greutate. Astfel încât, vreau să spun că probabil într-o viitoare reglementare acest lucru se va rezolva.

Cât privește spațiile de învățământ – că și aceasta a fost o mare problemă la noi la Universitatea de Vest din Timișoara, care a fost concepută ca o clădire unde să funcționeze 3-4 facultăți, la ora actuală sunt 11 facultăți. Este clar că în 1992 funcționam așa cum puteam, pe coridoare etc., dar am avut o șansă extraordinară: După ce s-au aprobat cifre de școlarizare cu taxă la învățământul de stat, din taxele de școlarizare am reușit să transformăm fosta cantină  a Universității de Vest, la care studenții nu mai veneau să ia masa, am reușit să o transformăm cu investiții pe parcursul a câțiva ani, într-o clădire modernă, numai pentru Facultatea de Drept, unde pot să studieze circa 2500-3000 de studenți. Efortul, însă, a fost extraordinar, pentru că n-am primit bani de la Ministerul Învățământului, după ce am terminat de construit facultatea, în 2000, am mai edificat un cămin modern, cu circa 70 de camere cu câte două locuri, unde studenții se bucură de condiții deosebite: baie în cameră, bucătărioară în cameră, iar căminul respectiv este situat la 2 pași de facultate.

Nicolae Cîrstea: Domnule decan, în încheiere aș vrea să ne transmiteți, după zeci de ani la catedră, după 20 de ani în fruntea acestei facultăți – iată, o construcție care a avut baze solide și cu siguranță va avea un viitor frumos. Care credeți dumneavoastră că sunt calitățile cu care un student ar trebui să plece, după 4 ani de studiu, pentru a reuși în profesiile juridice și, mai mult decât atât, în viață?

Radu I. Motica: Sigur că absolvirea unei facultăți nu înseamnă a fi specialist, așa cum unii, chiar cadre didactice cred că, la terminarea facultății, un student trebuie să aibă atâtea cunoștințe încât mâine să intre în profesie și să fie și un mare specialist. De aceea nu am o părere foarte bună despre cadrele didactice care furnizează studenților foarte multe informații, ajungând ca la un examen să le dea bibliografie de 600-700-800 de pagini, negândindu-se că într-un semestru sau într-o sesiune de examene un student are 5 examene și dacă la fiecare dintre cele 5 examene bibliografia este de 700 de pagini, studentul este în incapacitate de a asimila și este total descurajat. Astfel încât eu sunt pentru cursul de informare – studentul trebuie să aibă informație juridică, să i se predea noțiuni esențiale, curate și explicitate, urmând ca apoi, la institutul Național al Magistraturii etc., pe parcurs să se specializeze pe diverse domenii și inclusiv în practica pe care o vor face ulterior.

Cred că este, însă, esențial, ca studenții, în timpul studiilor universitare, să-și vadă de treabă; adică sunt tineri, dar trebuie să-și aloce un timp suficient pentru ca să și învețe. Adică presupun că minim 3-4 ore pe zi studentul ar trebui să învețe pentru ca la sfârșitul studiilor să poată face față examenelor de admitere în diverse profesii.

Important este, repet, și calitatea cadrelor didactice. Cadrele didactice trebuie să coopereze cu studenții; să devină prietene cu studenții și să le arate frumusețea profesiei pe care urmează să o îmbrățișeze, să le dezvăluie tainele Dreptului fără a le da prea multe informații. Pentru că studentul este în incapacitate de a asimila atâtea informații cât ar fi cazul, cât le cere profesorul.

Nicolae Cîrstea: Domnule decan, domnule profesor Motica, rămâneți, cred că nu numai în imaginea mea, în mintea mea, ci a multor generații de juriști de la Timișoara, a multora dintre colegii dumneavoastră de la catedră sau din practică, o figură recunoscută la nivel național pentru ceea ce ați creat aici, la Timișoara, pentru evenimentele organizate – și, iată, ne amintim de acele conferințe de început, ale noilor coduri fundamentale, o inițiativă extraordinară pe care ați avut-o aici, pe care ați transformat-o într-o conferință națională. Vă mulțumesc, au înțeles mai mult, cu siguranță, și cititorii și telespectatorii noștri vor înțelege mai mult din ceea ce se întâmplă aici, la Timișoara, privind acest interviu.

Radu I. Motica: Vă mulțumesc și eu.

👍Vezi și: Ceremonia de aniversare a prof. univ. dr. Radu I. Motica

Profesorii trebuie să le dezvăluie studenților tainele Dreptului fără a le da prea multe informații was last modified: iulie 21st, 2016 by Radu I. Motica
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Radu I. Motica

Radu I. Motica

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara, avocat în cadrul Baroului Timiș și expert judiciar.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter