Emisiunea „Ora arbitrajului” 2 cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – prof. univ. dr. Flavius Baias: Formarea și pregătirea profesională continuă în arbitraj internațional

5 mai 2017
Vizualizari: 4331

Cosmin Vasile: Bună ziua și bine v-am găsit la Ora arbitrajului. Dacă prima ediție a emisiunii noastre s-a dorit a fi o introducere în atmosferă, începând cu această a doua ediție vom aborda probleme punctuale. Și pentru astăzi m-am gândit la o chestiune de veșnică actuală, aceea a formării profesionale și a pregătirii profesionale continue a avocaților, în materie de arbitraj și arbitraj internațional.

Invitatul nostru de astăzi este dl Flavius Baias, o persoană care nu ar avea nevoie de prezentare, dar, totuși, sunt obligat să reamintesc că este decanul Facultății de Drept, profesor univ. dr. de Drept civil, arbitru și avocat. Bine ați venit!

Flavius Baias: Mulțumesc d-le avocat, d-le arbitru. Dragă Cosmin, mulțumesc mult pentru invitație. Mi se pare o idee foarte bună. Nu știu dacă sunt cea mai potrivită persoană, având în vedere tema generală pe care ai enunțat-o, dar sigură că voi încerca să facă față, vorbind mai ales din perspectiva cadrului didactic de la facultatea de Drept, inclusiv din perspectiva celui implicat în – să spunem așa – modificarea procesului de învățământ în ultimii ani, din poziția mea de decan al facultății de Drept.

Cosmin Vasile: Cu siguranță, din această perspectivă, cea academică, a cadrului didactic, sunteți cea mai indicată persoană. După cum se cunoaște, emisiunea era concepută cu doi invitați, cel de-al doilea fiind dl profesor Traian Briciu, care, la rândul lui, profesor, avocat, director INPPA, vicepreședinte al UNBR, care are un motiv foarte bine justificat pentru care nu s-a prezentat astăzi, anume avocatul Traian Briciu l-a împiedicat pe profesorul Traian Briciu să participe la emisiune, fiind vorba de un termen în provincie care a făcut imposibilă venirea domniei sale. Dar această perspectivă a INPPA va forma, cu siguranță, obiectul unei emisiuni viitoare.

Să trecem direct la temele pe care ni le-am propus să le atingem. Prima întrebare – și singura generică, conceptuală, poate chiar filosofică: Arbitrajul intern a fost întotdeauna reglementat, de la 1865, în Codul de Procedură Civilă. El a fost mereu o filă, un capitol din tratatele de procedură civilă. Pe de altă parte, se vorbește tot mai mult de autonomizarea arbitrajului, de tendința de a deveni o instituție de sine stătătoare, mai ales în cazul arbitrajului comercial internațional. Și atunci, întrebarea mea ar fi: Arbitrajul – un capitol de procedură civilă? O procedură civilă „specială”? Sau chiar o instituție autonomă, sau…? Și vă rog pe dumneavoastră să acceptați provocarea.

Flavius Baias: Mulțumesc. Mi se pare o întrebare foarte bună. O să încep, însă, cu o foarte ușoară corectură, pentru că sunt convins că cunoșteai această chestiune și numai din rațiuni legate de timpul emisiunii nu ai menționat-o: Arbitrajul este cunoscut în legislația de pe teritoriul românesc încă din vremea codurilor Caragiaci și Calimah, unde era numit, cu un termen grecesc, limba acestor coduri – erotocrizie. Și după aceea, evident, arbitrajul a cunoscut reglementările pe care le-ai menționat mai înainte. Aș mai adăuga la aceasta inclusiv proiectul – neintrat în vigoare – Codului de Procedură Civilă Carol al II-lea, 1938-1940.

Acum ai foarte mare dreptate în ceea ce spuneai, nu numai referitor la arbitraj; sunt foarte multe alte instituții, foarte multe alte materii, foarte multe alte zone de reglementare care, potrivit unei tendințe care caracterizează epoca noastră, tendința specializării, vom ajunge să fim atât de specializați, încât să știm totul despre nimic – cum spunea o celebră butadă. Deci, potrivit acestei tendințe, de la care arbitrajul n-a putut să facă excepție, probabil – sau poate chiar mai mult decât atât – arbitrajul este supus unui proces de specializare, evident, și de autonomizare. Vorbim astăzi de un drept al arbitrajului – și vom discuta, sunt convins, despre asta; vorbim despre un drept al arbitrajului intern, despre un drept al arbitrajului internațional, care cuprinde nu numai zona propriu-zisă de soluționare a litigiilor, ci implică, după cum, de asemenea, cred că vom discuta, dacă va fi cazul, și alte elemente care țin de dreptul public: ordinea juridică internă, raportat la ordinea internațională. Lucrurile acestea n-au putut să rămână străine arbitrajului, cu atât mai mult cu cât se discută de o realitate evidentă, generalizarea arbitrajului internațional în domenii extrem de sensibile – nu numai arbitrajul comercial, dar și litigiile dintre state și investitori, după cum știi foarte bine, arbitrajul ICSID. Toate aceste chestiuni ridică nu numai probleme de procedură arbitrală ca atare, ci și probleme care, așa cum spuneam mai înainte, antamează – cu un termen oarecum la modă – elemente din alte ramuri de drept.

Cosmin Vasile: Vă mulțumesc. Care ar fi, pe de o parte, interesul studentului care urmează cursurile facultății de Drept pentru arbitraj, în timpul facultății, și, pe de altă parte, ce oferă facultatea, ca tematică, posibilitate de specializare încă de pe băncile facultății, în materia arbitrajului?

Flavius Baias: Interesul studentului – al unor studenți, priviți, evident, individual, deși pot să vă dau niște exemple: Acest interes face să-i coaguleze la un moment dat. sunt grupuri de studenți interesați de o anumită materie, în cazul de față arbitrajul, o să vorbim imediat – cred că este dat de cel puțin doi factori, care acționează în general, în toate profesiile – și în cazul nostru, în profesia de jurist –, în ramurile de Drept care deschid perspective profesionale diferite viitorilor juriști. Pe de o parte pasiunea; studentul ajunge să cunoască, în mod normal doar în anul 4  – vom discuta imediat despre asta – materia arbitrajului, e firesc, în cadrul cursului de Procedură civilă. Alteori, înainte, participând la diverse manifestări care implică Dreptul arbitrajului, arbitrajul intern și internațional, spețe care se rezolvă în cadrul școlii, spețe care se rezolvă în cadrul unor concursuri inter-universitare, spețe care se rezolvă inclusiv la nivelul unor concursuri internaționale, despre care o să vorbesc imediat.

Și atunci, acești doi factori, la care pot să fie adăugați și alții, îi determină pe unii dintre studenții noștri – și am exemple concrete – să înceapă, pe de o parte, să considere că aceasta ar fi o bună perspectivă profesională viitoare pentru ei, iar, pe de altă parte, pe cale de consecință, să înceapă să se pregătească în acest cadru.

Ceea ce oferim noi, facultatea de Drept, așa cum bine știi, pentru că în unele direcții ai și fost implicat, și în calitate de student, și după aceea, pe de o parte în anul 4, la materia Dreptului procesual civil, există un capitol care corespunde cărții a IV-a din Codul de Procedură Civilă, Despre arbitraj, și care este parcurs, evident, în limita orelor alocate întregului curs de procedură civilă – trei ore de curs și trei ore de seminar, și pe semestrul I, și pe semestrul II – după care… Sigur că această abordare nu poate fi în niciun caz una aprofundată. Motiv pentru care există un modul opțional, tot în anul 4, intitulat Arbitraj și mediere – ar fi fost foarte bine să fie aici dl profesor Briciu, colegul și prietenul meu; ar fi fost mult mai în temă să vorbească despre ambele aceste abordări didactice, să zicem – pe de o parte la cursul general de Procedură civilă, pe de alta la acest modul menționat mai înainte. Iar apoi, după cum, de asemenea, cred că am mai menționat în discuțiile pregătitoare ale emisiunii – evident, masterul de arbitraj internațional, în limba engleză, un master care urmează finalizării studiilor de licență și care conferă posibilitatea de a obține o diplomă în arbitraj internațional. E un master înființat în 2013 și care se desfășoară cu limba de predare în engleză.

În ceea ce privește perspectiva studenților din facultate, referitoare la arbitraj ca atare, am menționat faptul că unii dintre ei, mai ales în epoca care, cum discutam și mai înainte, informațiile circulă cu viteză, iar cei tineri au mult mai multă abilitate de a se hrăni cu informația decât o am eu – deși încă nu mă simt bătrân. Ei află lucrurile astea, pe de o parte de la generație la generație; pe vremuri, când eram eu student, le aflam de la generațiile anterioare, astăzi le află din grupurile de discuții, pe Facebook, pe Twiter, de pe saitul facultății. Și atunci, mulți dintre ei – am exemple concrete – ajung să „lucreze” în domeniul arbitrajului, în procese simulate, înainte de a parcurge materia arbitrajului la procedură civilă în anul 4.

Este un lucru foarte bun. Studenții noștri, cum bine știi, că ești absolvent al facultății noastre, sunt studenți foarte buni și ei ajung să participe, cum evocam mai înainte, la concursuri naționale sau internaționale, chiar, studențești. Și o să menționez unul dintre ele, apropo de ce spuneam mai înainte. E un concurs pe care-l cunoști foarte bine, în cadrul arbitrajului comercial internațional, Willem Vis – celebru, ediția Hong Kong, care are loc în martie, parcă, după care ediția Viena, în aprilie. De câțiva ani, de când am început să ne implicăm mai activ în acest concurs, echipele noastre fiind coordonate de d-na Raluca Papadima, am avut surpriza – foarte plăcută – de a obține premii foarte importante la această competiție, cu echipe alcătuite din studenți care au intrat și au început să lucreze în acest domeniu, cum spuneam mai înainte, încă înainte de a studia arbitrajul la…

Cosmin Vasile: … la contactul oficial cu materia.

Flavius Baias: Exact, foarte bine. Mulțumesc pentru precizare. Și îmi aduc aminte – nu vreau să menționez toate numele, pentru că spațiul emisiunii este mai mult sau mai puțin restrâns; dar îmi aduc aminte de echipele din 2014, care au obținut la Hong Kong locul III în lume, din 150 de universități participante. În 2015, dacă nu mă înșel, n-am avut o performanță foarte bună; din nou în 2016 am reușit să urcăm în eșaloanele superioare ale competiției, pentru ca în 2017 să luăm, din nou, locul III în lume, cu o echipă formată din 8 studenți; o să-i menționez doar pe doi dintre ei, cei care au făcut pledoaria finală și care i-a dus pe locul III: Octavian David și Cătălina Bizic. Dar ei sunt în anul 4, însă au participat și la ediția anterioară, în anul 3, ceea ce dovedește…

Cosmin Vasile: Niște tineri veterani

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Flavius Baias: … ceea ce spuneam mai înainte.

Pentru că am vorbit despre cursul de arbitraj și mediere de la modulul de materii opționale din anul 4 – fac o scurtă precizare: Există și un concurs de mediere internațional, la care participăm, cred, de vreo 3 ani de zile, și acolo, de asemenea, am reușit să luăm niște premii internaționale, ceea ce spune foarte mult, pe de o parte despre aplecarea studenților noștri în domenii care s-ar putea unora să li se pară ezoterice – mediere internațională; iar pe de altă parte, evident, dovedește calitatea studenților facultății noastre.

Cosmin Vasile: Mulțumesc. Practic, ceea ce ați explicat arată că cine își descoperă această vocație și-o poate materializa chiar anterior momentului la care studiază arbitrajul în facultate; pe de altă parte menționați acel curs opțional din anul 4. Pentru curiozitate – și nu cred că e vorba doar de curiozitatea mea –, aveți o statistică aproximativă, cam câți studenți aleg să urmeze acel curs opțional, din totalul studenților din anul 4?

Flavius Baias: Recunosc – și trebuie să recunoști și tu că m-ai prevenit asupra acestei întrebări…

Cosmin Vasile: Era o întrebare care necesita pregătire prealabilă.

Flavius Baias: Mi-am făcut temele doar parțial, pentru că am luat situațiile din anii 2013 la zi. Din 2013 până astăzi, dintr-un an de 600 de studenți – mai mult sau mai puțin, până în anul 4 mai pierdem dintre ei, în mod natural, unii se retrag, alții sunt exmatriculați –, grosso modo, am avut în anii 2013-2014, 148 de studenți la zi, înscriși la acest modul, Arbitraj și mediere. În același an, 41 la învățământ la distanță. Apoi, în 2014-2015 – 88 și 44, deci comparabil la învățământ la distanță. În 2015-2016 – 113 și 31 la învățământ la distanță. Pentru ca, spre surprinderea mea, să aflu că în anul 2016-2017 s-au înscris la acest curs opțional doar 31 de studenți.

Acum să nu-mi ceri o explicație, pentru că n-o am; pot să o bănuiesc, pot fi tot felul de explicații. O explicație solid fundamentată, argumentată, n-ar putea fi dată decât printr-un sondaj, printr-un studiu sociologic la nivelul acestor studenți, pentru a vedea ce i-a determinat să se înscrie la acest curs, și asta timp de mai multe generații, pentru ca să vedem care a fost determinarea, care a fost motivul celor din 2013-2014 raportat cu motivele care i-au animat pe cei 31 din 2016-2017.

Dar aici, fără să vreau să intru într-o discuție mai amplă, recunosc că la nivelul facultății suntem în discuții referitoare la modificarea planurilor de învățământ și nu exclud ca inclusiv acest curs să intre în dezbaterea noastră în viitor, să vedem dacă el prezintă, sau nu, interes. Pentru că dacă privim doar la cifrele seci, matematică, rezultă clar un interes descrescător – ceea ce este foarte elegant și foarte frumos spus.

Așadar, e o chestiune care rămâne a fi discutată.

Cosmin Vasile: Apropo de acest curs, și nu numai, ca politică generală a facultății, facultatea, dincolo de curicula obligatorie, dincolo de ceea ce nu poate fi negociabil cu studentul, își propune să încurajeze, să deschidă apetitul spre anumite zone – asta însemnând specializări, cursuri noi, o nouă formulă a cursului –, sau se rezumă, în această zonă negociabilă, cum am denumit-o, să răspundă nevoilor și solicitărilor studenților, sau ambele? Există un dialog fin între ceea ce vrea studentul și ceea ce oferă facultatea, care se condiționează și se adaptează reciproc, inclusiv din perspectiva facultății?

Flavius Baias: Există, așa cum foarte bine ai spus-o, o zonă nenegociabilă. Este zona materiilor le noyeu dur, cum ar spune francezul, a materiilor care trebuie să facă parte din absolut toate planurile de învățământ. De aici încolo, totul este, să spun așa, negociabil și discutabil. Și din această perspectivă, trebuie să recunosc, chiar dacă deplasăm puțin discuția înainte – ulterior vom reveni, pentru că trebuie spuse și alte lucruri despre arbitraj, care se întâmplă în legătură cu facultatea –,  aici trebuie să spun că suntem nu oarecum în urmă, nu oarecum demodați, dar să spunem că facultatea noastră are un alt tip de abordare, mai clasicistă, dacă ne raportăm la alte facultăți, inclusiv din România, inclusiv din Hexagon – vorbeam de Hexagonul facultăților de Drept în drum spre emisiune – și, în orice, caz, raportat la facultăți de Drept prestigioase din Franța, Spania, Italia – nici nu îndrăznesc să mă gândesc la ce se întâmplă în Statele Unite.

Concret despre ce este vorba: În această tendință – pentru că este o tendință, despre care sunt convins că ai auzit – sunt acele materii dure, nenegociabile, Civil, Procedură penală, Penal, Procedură penală. Acest cerc mai poate fi extins, mai mult sau mai puțin, depinde de facultate. În orice caz, la acestea nu trebuie să uităm să adăugăm – poate cu asta ar fi trebuit să încep: Constituțional și Administrativ. După care, în alte spații educaționale, alte spații juridici, în alte facultăți de Drept, mai ales din străinătate, totul devine negociabil. Adică, pentru a traduce ceea ce voiam să spun, materiile obligatorii impuse sunt foarte puține, sunt materiile fundamentale, iar de aici începe o pletoră, un evantai de materii opționale și facultative, care, pe de o parte, permit facultăților să se individualizeze între ele, permit cadrelor didactice să se individualizeze, evident, între ele, și permit studenților o posibilă specializare de foarte devreme.

Din acest punct de vedere, noi avem încă o abordare clasicistă – ca să n-o calific altfel –, în sensul că numărul materiilor obligatorii, materiilor impuse, este încă foarte mare; este cel pe care-l cunoști, nu s-a schimbat foarte mult de când ai terminat facultatea. Am introdus aceste module opționale care permit o anumită specializare, în anul 4. Poate dintr-o anumită perspectivă ar trebui să o facem încă din anul 3 – e de discutat, așa cum spuneam mai înainte. Vom vedea ce se întâmplă. În orice caz, mie mi se pare că trebuie să avem în vedere două lucruri. Pe de o parte, nu vom putea face niciodată rabat de la studiul materiilor fundamentale – acolo nu e nimic negociabil. Și, evident, calitatea predării și exigența examinării asimilării cunoștințelor. Dar, pe de o parte, cred că trebuie să fim puțin mai deschiși la semnalele din piața juridică a muncii, și, pe de altă parte, la semnalele oferite chiar de studenți.

Pentru că aș vrea să revin la exemplul de mai înainte: Faptul că un student din anul 2 sau 3 intră în echipa care va reprezenta facultatea noastră la un concurs de arbitraj – național sau internațional – și, mai mult decât atât, obține și rezultate remarcabile, ne spune foarte mult despre, pe de o parte, maturitatea studentului respectiv, și, pe de altă parte, despre capacitatea lui de a asimila o materie pentru care, până în momentul în care a făcut opțiunea n-a fost pregătit.

Și de aici, evident – dar nu cred că e cazul să mai brodăm pe tema asta –, o mulțime de alte discuții.

Cosmin Vasile: Înainte de a trece la timpul binemeritat masteratului de arbitraj internațional, o întrebare sau, mai degrabă, o perspectivă cinică, dacă vreți: Majoritatea studenților din ultimii ani – o majoritate sau mai puțin zdrobitoare – au un contact minim, pe parcursul celor patru ani de facultate, cu arbitrajul. Dacă nu aleg acel curs opțional care le permite să devină mai conversanți cu arbitrajul. În programa pentru licență – și vă rog să mă corectați dacă greșesc – materia arbitrajului nu este inclusă la Procedură civilă. Din câte știu eu, Arbitrajul, sau cartea respectivă din Codul de Procedură Civilă, nu este inclusă nici în tematica pentru examen la admiterea în Magistratură – dar nu prezintă importanță pentru discuția noastră de astăzi, care vizează avocații – dar nici la intrarea în avocatură și nici la examenul de definitivat organizat de INPPA. Cineva cinic, ca mine, ar putea trage concluzia că un avocat, chiar definitiv, poate să treacă pe lângă arbitraj la momentul la care obține summa cum laudae, titlul de avocat definitiv. Este anormal, în vreun fel, acest lucru, sau este o soluție pragmatică și realistă, raportat la, practic, opțiunea celor care aleg să nu interacționeze cu arbitrajul?

Flavius Baias: Mie nu mi se pare anormal. Și nu cred că e vorba nici de cinism aici, cu toată deschiderea. Dimpotrivă, e o poziție deschisă, care acceptă o realitate și toate posibilitățile de evoluție profesională care cuprind inclusiv această evoluție de care vorbeai, și anume aceea în care un student foarte bun termină facultatea cu note foarte bune, după care face definitivatul, dă examenul de admitere în avocatură, dă examenul de definitivat în avocatură și, cum ai spus, e șef de promoție, summa cum laudae, fără să aibă noțiuni – n-aș zice minime, ci noțiuni generale. Pentru că el nu are cum să nu aibă noțiuni minime despre arbitraj. Pentru că, așa cum spuneam mai înainte, măcar un capitol mic și o abordare – n-aș vrea să folosesc termenul superficial, să nu se supere colegii –, dar măcar o abordare superficială a cărții a patra eu sunt convins că se face în anul 4.

Acum, lucrurile au evoluat. Dacă ar fi să mă gândesc la experiența mea de fost student, trebuie să spun că auzisem despre arbitraj, evident, am parcurs – era cu totul și cu totul altă epocă – parcursul respectiv superficial la Procedură civilă, dar am ajuns să lucrez în arbitraj și să mă preocup de arbitraj abia foarte târziu. Explicațiile sunt și personale, dar și de ordin istoric, care sunt foarte importante. Arbitrajul în România, chiar înainte de 1989, a avut o anumită dezvoltare, după cum bine știi, în cadrul Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, dar era o activitate de nișă; nu era o activitate pe care să o desfășoare foarte mulți avocați și foarte mulți profesioniști. În cadrul acestei comisii au fost nume importante ale facultății, nume importante ale lumii Justiției – nu vreau să nominalizez pe nimeni –, dar a fost un anumit tip de arbitraj, în condițiile istorice de atunci.

După care lucrurile au început să se dezvolte în mod firesc. După 1990 reforma Cărții a 4-a, făcută în 1993, apoi dezvoltarea din ce în ce mai mult a arbitrajului instituționalizat de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și implicarea României în procesele internaționale, la ICSIT sau la ICC Paris. În ciuda acestor dezvoltări, totuși, arbitrajul nu e o materie pe care s-o facă toată lumea. Nu în sensul că ar fi o materie de elită; nu în sensul că ar fi închisă altor juriști. Dar nu este deschisă în mod obiectiv. Adică nu există atâtea procese arbitrale câte ne-am dori, sunt convins, amândoi să fie, astfel încât asta să atragă foarte mulți juriști, care să poată să-și câștige pâinea din această activitate. Adică încă este o activitate de nișă.

Din punctul meu de vedere, aș pleda – nu cred că e locul în această emisiune – pentru dezvoltarea arbitrajului în general. Pentru că, așa cum bine știi, și, sunt convins, mulți dintre cei care ne urmăresc știu, arbitrajul este o alternativă la justiția statală. Și, din punctul meu de vedere, făcând o comparație între ele, evident, sunt argumente pro și contra, și pentru una, și pentru cealaltă – pornind de la taxele arbitrale, în fiecare caz în parte, continuând cu timpul, care, din fericire, nu este un factor care să joace nici în favoarea unora și nici în favoarea celorlalți. Sunt procese arbitrale care ar trebui, teoretic, să se soluționeze repede, și ajung să dureze mai mult decât procesele la instanțele statale.

Dar, în același timp, nu-i mai puțin adevărat că aceasta ar trebui să fie tendința, în scopul degrevării – cum bine se știe, de multe procese complicate, grele, importante – de aceste procese în ceea ce privește justiția statală.

Cosmin Vasile: Mulțumesc pentru explicații. Discuția noastră confirmă, cel puțin din perspectiva mea, imaginea pe care o aveam, în sensul că avocații, în România, se specializează, ca practicieni, în arbitraj în viața reală, la locul de muncă, ca să mă exprim așa, și cred că este o situație inevitabilă, nici nu ar putea să fie altfel.

Și acum trecem la importantul capitol lăsat cel din urmă, dar care ca ecou are o importanță deosebită. probabil cel mai de succes program, masterat al facultății de Drept – chiar dacă n-ar fi, în această emisiune trebuie să fie cel mai de succes – este masteratul de Arbitraj comercial în limba engleză. El a avut un mare succes încă din primul an. A fost câțiva ani la rând singurul care atrăgea mai mulți candidați interesați decât numărul de locuri disponibile. Vă rugăm să ne prezentați în câteva idei conținutul și atractivitatea, practic să explicați succesul acestui masterat.

Flavius Baias: Trebuie să vorbesc nu despre mine, despre facultate, dar legat de ceea ce spuneam mai înainte, și anume faptul că eu cred sincer în necesitatea dezvoltării arbitrajului în general și implicării juriștilor români în acest domeniu, cum spuneam mai înainte, de nișă, specializat de activitate.

Și așa fiind, în anul 2013 – de fapt discuțiile au început din 2012 –, trebuie să o spun, de asemenea, public, și să-i mulțumesc pentru acest lucru, la inițiativa d-nei profesor Crenguța Leaua, persoană cunoscută în domeniul arbitrajului, ca să zic așa, am depus la ARACIS – Agenția Română de Atestare a Calității în Învățământul Superior – un dosar pentru acreditarea unui master de arbitraj internațional în limba engleză. A fost gândit de la bun început, pe de o parte, ca un master nu numai de arbitraj internațional, dar și un master internațional – dovadă, el se predă în limba engleză. A fost gândit ca un master inter-universitar, pentru că la acest master participă, în calitate de cadre didactice, și profesori la facultatea de Drept, dar și profesori de la alte universități, inclusiv de la universități din străinătate.

s-a dovedit atractiv, cum spuneai foarte bine, încă din primul an, când am avut 63 de candidați la concursul de admitere. Au fost 50 de înmatriculați, după care au absolvit efectiv 35, din care doi cetățeni străini. Asta dovedește, pe de o parte, atractivitatea, dar, în același timp, și seriozitatea acestui master. Deci nu au absolvit cu diplomă 50, cât au fost admiși, ci numai 35.

Dacă ar fi să continui cu statistica, în anul 2014 au fost 56 de candidați, din care au fost înmatriculați 55 – dintre aceștia 5 cetățeni străini – și au terminat 44; din nou severitatea abordării procesului didactic la noi și-a spus cuvântul. Cel mai de succes an a fost 2015-2016, când am avut 70 de candidați, 67 de înmatriculați, din care 8 străini, și 50 de absolvenți cu disertație, din care 4 străini.

Poate să existe o oarecare îngrijorare în rândul unora, pentru că în anul 2016-2017 nu am avut decât 39 de candidați la concursul de admitere. Eu nu sunt îngrijorat, pentru că mie mi se pare că este oarecum un proces normal, sinusoidal; a pornit foarte bine; mă voi îngrijora, după cum cred că ți-am spus la un moment dat, în măsura în care se va ajunge și la anul să avem un număr, să zicem, sub 35-40 de candidați.

Dar folosesc acest prilej, dacă-mi dai voie, să fac un fel de publicitate acestui master, în rândul celor care ne privesc. Examenul de admitere va fi în jurul zilei de 15 septembrie; este scris, este un examen de admitere foarte solid, foarte corect, în același timp, dar nu presupune o pregătire foarte amplă – este vorba de întrebări tip grilă din reglementările UNCITRAL și ICC. Așa că îi aștept pe toți cei care, eventual, ne urmăresc, pe rudele lor, copiii lor, care pot fi interesați de acest master în măsura în care întrunesc condițiile legale să se prezinte la examenul de admitere.

Cosmin Vasile: Pentru că ne apropiem de sfârșit, încerc să trag două concluzii, apropo de ultima parte a discuției noastre. Este o imagine pe care am repetat-o de mai multe ori, cu oareșce suferință: Dacă se organizează o conferință despre executare silită sau despre atât de celebrele clauze abuzive, se blochează Sala Polivalentă. La o conferință despre arbitraj sau despre arbitraj internațional, cu greu se găsesc 50-70 de participanți interesați. Dacă acceptăm această realitate și această nișare a arbitrajului, nu trebuie să îngrijoreze cifrele respective, pentru că asta este realitatea: Arbitrajul rămâne o specializare de nișă și modificarea dimensiunilor pieței românești nu poate să aibă loc curând.

Pe de altă parte, apropo de reclama pe care ați dorit să o faceți, această emisiune există cu un singur scop: acela de a promova și de a face înțeles arbitrajul, ceea ce face pe deplin explicabil de ce niște promotori ai arbitrajului, cum sunt facultatea de Drept, pe de o parte, și profesorul și arbitrul Flavius Baias, or să fie întotdeauna prietenii acestei emisiuni și se va găsi o formă pentru a transmite acest mesaj comun.

Vă mulțumesc pentru participare și așteptăm cu interes pe viitor orice alte ocazii de a ne invita dumneavoastră la facultatea de Drept când este cazul sau invers, să vă invităm noi, în măsura în care discuțiile zilei vor impune prezența dumneavoastră.

Flavius Baias: Eu vă mulțumesc și ușile facultății de Drept sunt deschise, așa cum spuneai mai înainte.


Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Astfel, am lansat seria „Profesioniștii Legal Point” sub egida căreia organizăm emisiunea „Ora arbitrajului”.

Emisiunea va fi moderată de către av. dr. Cosmin Vasile, partener Coordonator al prestigioasei societăți de avocați ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS.

Marți, 2 mai 2017, ora 17:00, a vut loc a doua emisiune TV „Ora arbitrajului” din seria „Profesioniștii Legal Point”, pe canalul „UJ-TV”, găzduit de portalul universuljuridic.ro

În această ediție av. dr. Cosmin Vasile a adus  în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: prof. univ. dr. Flavius Baias, Decanul Facultății de Drept, Universitatea București.

Tema emisiunii a fost „Formarea și pregătirea profesională continuă în arbitraj internațional”.

Seria „Profesioniștii Legal Point” va fi transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.

Emisiunea „Ora arbitrajului” 2 cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – prof. univ. dr. Flavius Baias: Formarea și pregătirea profesională continuă în arbitraj internațional was last modified: mai 11th, 2017 by Universul Juridic

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: