Procesul legislativ al Uniunii Europene

6 sept. 2016
Vizualizari: 2121

Spre deosebire de statele membre, unde parlamentul inițiază legislația, numai Comisia Europeană poate propune directive și regulamente obligatorii. Nici statele, nici Parlamentul European nu au această prerogativă. Dar aceste propuneri nu apar din senin. Comisia Europeană ascultă opiniile exprimate în Europa în favoarea sau împotriva adoptării unor legi noi. În această fază, eurodeputații sunt implicați, adoptând adesea recomandări. Din 2012, cetățenii UE pot solicita direct noi proiecte de lege. În acest scop, cel puțin un milion de persoane din cel puțin 7 țări trebuie să semneze petiția. După ce a ascultat toate părțile, Comisia Europeană își prezintă în sfârșit proiectul.

Este startul unui proces legislativ îndelungat care durează în general 12-18 luni. Proiectul este apoi trimis Consiliului UE, care reprezintă statele, și Parlamentului European, care reprezintă cetățenii. În 80% din cazuri, cele două instituții au puteri egale. Aceasta este procedura legislativă ordinară. Nu se pune problema legiferării tuturor aspectelor. Uniunea poate adopta legi în domenii cum este mediul, agricultura, protecția consumatorilor și transportul, de pildă. Lista crește. Dar statele membre își păstrează dreptul absolut de veto în privința securității sociale, impozitării, afacerilor externe sau apărării.

Înapoi la proiectele de lege. Înainte de a fi adoptate, trec prin malaxorul instituțional. Consiliul UE și Parlamentul le pot modifica în funcție de propriile interese, mai ales dacă se constituie poziții majoritare. Dar cum statele și PE sunt arareori de acord de la început, trebuie să negocieze. Există două scenarii: fie cele două instituții găsesc un compromis și proiectul de lege poate fi adoptat prin vot de eurodeputați, fie nu se ajunge la un acord și negocierile trebuie să continue. Dacă negocierile eșuează o dată, începe numărătoarea inversă pentru ajungerea la un acord înainte de termenul-limită.

În cazul unui eșec, se renunță la proiect și procesul începe de la capăt. Dar în realitate așa ceva se întâmplă foarte rar. Când se ajunge la un acord, noua lege UE este adoptată oficial, iar statele membre trebuie apoi să o aplice. Adică, aproape. Uneori statele membre primesc o așa-numită derogare, dreptul de a o implementa cu întârziere. Dacă nu o implementează, Comisia, ca gardian al tratatelor UE, intervine pentru a sancționa neimplementarea. Iar dacă nici atunci nu se aplică, intervine Curtea de Justiție a UE.

În ultimă instanță, statele pot fi amendate cu sume masive. Dar aceasta este o altă poveste.

Sursa informației

Procesul legislativ al Uniunii Europene was last modified: septembrie 5th, 2016 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: