Proceduri de prevenire a insolvenței – opțiune sau necesitate?

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

2.2. Beneficii pentru companiile aflate în dificultate

✓ Interzicerea încetării contractelor esențiale

De la data deschiderii procedurii este interzisă încetarea contractelor esențiale sau refuzul executării acestora pe motivul că nu au fost achitate sumele restante anterioare intervenirii suspendării executării, cu condiția ca debitorul să respecte obligațiile contractuale care îi revin în temeiul contractelor care ajung la scadență în cursul suspendării executării silite.

✓ Suspendarea curgerii accesoriilor pe perioada negocierilor

Curgerea dobânzilor și accesoriilor de orice fel se supendă pe perioada de negociere până la omologarea planului de restructurare, ulterior urmând să aibă regimul prevăzut prin plan. Prescripția extinctivă se suspendă de la deschiderea procedurii, pe perioada negocierilor și pe cea a restructurarii, dacă planul a fost omologat.

✓ Prelungirea duratei de implementare a planului de restructurare

Durata maximă de implementare a planului de restructurare este de 48 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu 12 luni, fiind obligatorie plata a 10% din creanțele afectate în primul an, pe toată durata procedurii, debitorul păstrând controlul afacerii.

✓ Accesarea unor finanțări pentru susținerea planului de restructurare

Anterior omologării planului, debitorul poate accesa finan­țări intermediare, cu aprobarea prealabilă a administratorului concordatar, dar acesta poate accesa și finanțări noi.

✓ Suspendarea executărilor silite cu posibilitatea de prelungire

În cadrul concordatului, debitorul negociază direct, indivi­dual sau colectiv, cu toți sau cu o parte din creditori, în vederea facilitării negocierii unui plan de restructurare și beneficiază de o suspendare a executărilor silite individuale pe o perioadă de 4 luni, cu posibilitatea prelungirii, în condiții limitativ prevăzute de lege și cu garanții adecvate pentru creditori.

Debitorul are posibilitatea de a decide, motivat, ce categorii de creanțe rămân în afara restructurării, creanțe neafectate direct de plan, și ce categorii devin afectate de restructurare, cu verificarea motivelor de către judecătorul‑sindic și cu respectarea garanțiilor prevăzute de lege. Diferențierea creanțelor afectate de cele neafectate oferă o șansă reală de aprobare a planului de către creditori, având în vedere că acesta este votat numai de către creditorii ale căror creanțe vor fi afectate prin implementarea planului, planul fiind opozabil tuturor creditorilor afectați, chiar dacă nu toți l‑au votat.

În cazul în care un creditor neafectat intenționează să îl execute silit, debitorul poate să inițieze negocieri cu acesta pentru aderarea la plan, cu acordarea de garanții adecvate, negocieri obligatorii pentru creditor, care este, de asemenea, obligat să îl notifice pe debitor cu privire la intenția de a demara procedura de executare silită.

✓ Suprimarea dreptului creditorilor afectați de a solicita insolvența

După omologare, debitorul își desfășoară activitatea în limitele afacerii sale obișnuite, în condițiile planului de restruc­turare, sub supravegherea administratorului concordatar, de la data omologării până la data încetării procedurii neputând fi deschisă procedura insolvenței față de debitor la cererea unui creditor afectat.

Pentru valorizarea șansei de redresare a afacerii debitorului, se prevede posibilitatea menținerii în apel a planului confirmat, dacă drepturile celorlalți creditori din planul de restructurare nu sunt afectate, iar, în cazul îndeplinirii prevederilor planului de restructurare, procedura se închide, iar datoriile șterse rămân definitive.

○ Concluzii

Acei debitori care încă își pot onora obligațiile de plată pe măsură ce acestea devin scadente, dar au identificat totuși o stare de dificultate, agravată de executări silite iminente sau demarate deja, sunt candidații ideali pentru procedura concordatului preventiv.

3. Opțiune sau necesitate?

Restructurarea le permite debitorilor aflați în dificultate să își continue activitatea, integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor acestora ori a oricărei părți a structurii capitalului acestora, inclusiv prin vânzarea de active sau a întreprinderii în ansamblu, precum și prin efectuarea de modificări operaționale a activității.

Totodată, restructurarea contribuie la preîntâmpinarea pierderii de locuri de muncă, de know‑how și de aptitudini, încurajează inițiativa antreprenorială și asigură maximizarea valorii pentru creditori, în raport cu ce ar primi într‑o procedură de insolvență.

Debitorul în dificultate, dar care se află mai aproape de insolvență iminentă, va alege, probabil, procedura de concordat preventiv, care este o procedură judiciară în care intervenția și controlul instanței există în momentele‑cheie ale procesului de restructurare și pe parcursul implementării planului de restructurare.

De asemenea, din perspectiva efectelor juridice ale deschiderii procedurii de concordat preventiv (suspendarea de drept a executărilor silite, suspendarea de drept a curgerii accesoriilor, imposibilitatea deschiderii procedurii insolvenței pe perioada implementării concordatului la cererea unui creditor afectat, termenul lung de implementare etc.), care se constituie în avantaje pentru debitori, această procedură pare să fie mai atractivă pentru aceștia.

În schimb, acordul de restructurare pare să fie, mai degrabă, la îndemâna acelor debitori care, deși se află în dificultate, au o relație bună cu creditorii, nu sunt presați de executări silite pornite sau care urmează a fi pornite, au suficient timp pentru a negocia cu creditorii și nu au nevoie de intervenția instanței până la momentul finalizării negocierilor acordului de restructurare.

Indiferent pentru care dintre cele două proceduri optează, mediul de afaceri din România ar trebui să fie mai receptiv și deschis la accesarea procedurilor de prevenire a insolvenței, iar creditorii au motive rezonabile și suficiente să susțină o restructurare care poate evita colapsul unei afaceri care încă este viabilă.

Considerăm că este atât datoria noastră, a tuturor profesioniștilor în insolvență și nu numai, de a sprijini accesarea într‑o măsură cât mai mare a procedurilor de prevenire, cât și a statului, prin autoritățile publice, care, pentru atingerea acestui deziderat, poate susține mediul antreprenorial, prin asigurarea unor programe și platforme de educație financiară timpurie.