Procedura insolvenței. Obligația și procedura de comunicare a hotărârii instanței. Recurs (NCPC, Legea nr. 85/2006)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 248/2018

NCPC: art. 427 alin. (1); Legea nr. 85/2006: art. 47; Legea nr. 85/2014: art. 5 pct. 4, art. 56, art. 84, art. 117-122

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 iunie 2016, reclamanta SC A. SRL, în insolvență, prin administrator judiciar B. IPURL, a solicitat, în contradictoriu cu ANAF – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, – anularea Deciziei nr. 64 din 29 februarie 2016 emise de pârâtă în soluționarea procedurii prealabile formulate împotriva Deciziei de impunere nr. F-OT 03 din 8 ianuarie 2016 emise în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-OT 02 din 08 ianuarie 2016 și – obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației.

Prin Sentința civilă nr. 626 din 27 februarie 2017, instanța a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

La data de 31 mai 2017, reclamanta SC A. SRL prin administrator special C. a solicitat comunicarea hotărârii instanței.

A motivat că nicio dispoziție legală nu stabilește că actele de procedură și hotărârea instanței se comunică doar administratorului judiciar. Comunicarea hotărârii numai administratorului judiciar, care doar a vizat acțiunea, contravine actelor normative în materie.

A mai invocat reclamanta și dreptul legal și constituțional de a se apăra și de a primi toate actele de procedură, precum și dreptul la un proces echitabil.

Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator special.

A reținut instanța că în mod corect, potrivit art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, hotărârea a fost comunicată la sediul administratorului judiciar, pentru că reclamanta a stat în judecată prin administrator judiciar, și nu prin administrator special, neimpunându-se comunicarea hotărârii unei persoane cu privire la care s-a stabilit că nu reprezintă partea în proces.

Împotriva încheierii din 20 iunie 2017 a Curții de Apel București, reclamanta a formulat recurs.

În motivare, a arătat că hotărârea instanței de fond a fost comunicată numai administratorului judiciar, deși cererea de chemare în judecată a fost semnată de administrator special.

Acțiunea a fost numai însușită de administratorul judiciar, în cauză figurând, în calitate de reclamant, două părți, SC A. SRL prin administrator special C. și SC A. SRL prin administrator judiciar D. IPURL. Astfel, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ., instanța era obligată să comunice hotărârea la toate părțile din dosar.

De asemenea, a făcut dovada că se află în procedura reorganizării și nu a fost contestată sau pusă în discuție calitatea procesuală pasivă a administratorului special care a formulat și a semnat acțiunea și care a fost reclamant în dosar.

Potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței (lege în vigoare la data formulării acțiunii, Legea nr. 85/2006 fiind în vigoare până la 27 iunie 2014, când a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014), după intrarea în procedura insolvenței, societățile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar.

Potrivit art. 5 pct. 4 din lege, „administrator special este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în procedură și, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea, să efectueze, în numele și pe contul acestuia, actele de administrare necesare”.

Conform art. 56 din aceeași lege,

„Art. 56

(1) Administratorul special are următoarele atribuții:

a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84;

b) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

c) propune un plan de reorganizare;

d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situația în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;

e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și situația financiară de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;

f) primește notificarea închiderii procedurii”.

Deci, conform legii, administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvență, în cazul de față al societății reclamante, ci este reprezentantul asociaților/acționarilor debitorului și exercită activitatea de administrare doar în procedura insolvenței și condiționat de păstrarea dreptului de administrare al debitorului.

De asemenea, chiar dacă nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, administratorul special face acte de administrare sub supravegherea administratorului judiciar.

Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la sediul administratorului judiciar, D. IPURL, la data de 9 mai 2017 (conform dovezii de înmânare de la dosarul de fond, pe care a fost aplicată ștampila și semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței).

Alegațiile recurentei, cu privire la faptul că societatea a fost trecută în evidențele instanței de fond atât prin administratorul judiciar, cât și prin administratorul special, nu au nicio relevanță în privința procedurii de comunicare a hotărârii. În cauză nu figurează două părți având calitate de reclamant, ci o singură parte, societatea SC A. SRL.

Prin urmare, nu sunt întemeiate susținerile societății recurente că nu i-ar fi fost respectate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Procedura de comunicare a sentinței prin care a fost soluționată acțiunea reclamantei SC A. SRL aflată în insolvență a fost efectuată potrivit normelor legale, la sediul administratorului judiciar, care poate reprezenta societatea în instanță și care supraveghează inclusiv activitatea administratorului special, neexistând motive de casare a încheierii recurate.

Astfel, Înalta Curte respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL prin administrator special C. împotriva încheierii din 20 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.