Procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva unui titlu de creanţă. Soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective

8 aug. 2022
Vizualizari: 625
  • Codul de procedură fiscală: art. 205 - art. 218
  • Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: art. 20 alin. (1)
  • NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
  • NCPC: art. 496 alin. (1)
  • NCPC: art. 519
  • O.U.G. nr. 66/2011: art. 46 - art. 51

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.01.2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională – Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale (OIPSI), a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05.05.2016 privind proiectul „Sistem informatic integrat pentru A. S.R.L.”, cod SMIS 46544, și admiterea plângerii pe care a formulat-o și, pe cale de consecință, anularea impunerii bugetare constând în creanța bugetară în valoare de 534.957,60 RON conform titlului de creanța proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 05.05.2016.

(I.C.C.J., s. SCAF., decizia nr. 541 din 3 februarie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L.este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține, în acord cu susținerile recurentei, că procedura de soluționare a contestației împotriva titlului de creanță reglementată de dispozițiile art. 46 – art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 este o procedură administrativă prealabilă, iar nu o procedură administrativ-jurisdicțională în sensul dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituția României și a dispozițiilor art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În jurisprudență, inclusiv jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale, s-a decis, în mod constant, că procedura administrativ-jurisdicțională se caracterizează prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității și asigurării dreptului la apărare.

Pocedura de soluționare a contestației împotriva titlului de creanță reglementată de dispozițiile art. 46 – art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă o procedură administrativă prealabilă, dearece nu îndeplinește exigențele anterior menționate pentru a putea fi considerată o procedură administrativ-jurisdicțională.

În consecință, în mod nelegal instanța de fond a reținut, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că acțiunea introductivă este inadmisibilă, în condițiile în care reclamanta nu a renunțat la procedura administrativă de contestare.

În schimb, Înalta Curte reține, că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum a susținut pârâta prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond .

În conformitate cu dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011:

„(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

În concluzie, Înalta Curte reține că relamanta nu a formulat acțiune în anularea deciziei de soluționare a contestației, solicitând instanței de contencios administrativ anularea titlului de creanță constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate, împrejurare care atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art. 205 – art. 218 Codul de procedură fiscală (2003), republicat în anul 2007, nu sunt aplicabile în cauză având în vedere caracterul special al procedurii de soluționare a contestației împotriva titlului de creanță reglementată de dispozițiile art. 46 – art. 51. din O.U.G. nr. 66/2011, chiar dacă procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare reprezintă un titlu de creanță bugetară.

În consecință, nu sunt aplicabile nici Deciziile Curții Constituționale nr. 409/12.10.2004 și nr. 478/09.11.2004, deoarece aceste decizii se referă la constituționalitatea dispozițiile anterior menționate din Codul de procedură fiscală (2003).

Înalta Curte reține că sesizarea instanței de contencios administrativ și obiectul acțiunii în anulare sunt reglementate de dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 care se completează cu dispozițiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în măsura în care nu sunt contrarii normelor juridice speciale din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 519 C. proc. civ.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Din cuprinsul prevederilor art. 519 C. proc. civ., care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ:

– existența unei chestiuni de drept; problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite;

– chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

– chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei;

– chestiunea de drept să fie nouă;

– chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate anterior menționată.

Pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul unificării jurisprudenței, prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile, este necesar ca problema de interpretare a unui text de lege să fie reală, dificilă, întrucât norma juridică este redactată în termeni neclari sau poate conduce la soluții diferite în practica judiciară.

Din această perspectivă, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a subliniat cu consecvență că, în sesizarea instanței supreme cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, o normă legală îndoielnică, lacunară sau neclară, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății

Jurisprudența și doctrina au reținut, în mod constant, că dificultatea chestiunii de drept supuse dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, întrucât altfel s-ar nesocoti principiile fundamentale ale organizării judecătorești din România, respectiv prerogativa judecătorilor de a interpreta ei înșiși legea și de a o aplica așa cum apreciază la circumstanțele cauzei.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este vorba despre o veritabilă problemă de drept, controversată, din moment ce interpretarea ei nu prezintă un grad de dificultate suficient de mare, dispozițiile legale a căror interpretare se solicită neavând un caracter neclar, susceptibil de mai multe interpretări, de natură să determine pronunțarea unor hotărâri judecătorești divergente.

Pentru aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Procedura de soluționare a contestației împotriva unui titlu de creanță. Soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective was last modified: august 8th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.