Probleme recurente în procedura insolvenţei – provocările executării silite fiscale

22 feb. 2023
Vizualizari: 830
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Prezentarea problematicilor și contextualizarea lor

1. Întrebările au fost formulate de către Curtea de Apel Timișoara, prin sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în temeiul art. 519‑521 C. pr. civ., privind modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 266^1, 266^3 și art. 352 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală, introduse prin O.G. nr. 30/2017, și sunt următoarele:

i) Dacă aplicarea prevederilor art. 266^1, art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală, introduse prin O.G. nr. 30/2017, este compatibilă cu Legea nr. 85/2014.

ii) Care sunt, în concret, modalitățile de executare silită care pot fi efectuate potrivit Codului de procedură fiscală? Se poate dispune inclusiv poprirea contului unic de insolvență, prin derogare de la prevederile art. 163 alin. (3) din Legea 85/2014?

iii) Sunt considerate în curs executările silite încetate ope legis, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, conform dispozițiilor art. 352 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală?

Problematica s‑a evidențiat în cadrul unei contestații la executare formulate de debitorul‑inculpat, parte responsabilă civilmente, aflat în procedura insolvenței – prin care se contestă măsurile de executare silită dispuse de organul fiscal, în temeiul art. 266^1 și al art. 266^3 din Legea nr. 207/2015, respectiv poprirea contului unic de insolvență și instituirea unor sechestre asupra unor bunuri imobile ale debitorului – în executarea unei sentințe penale, prin care s‑a dispus confiscarea de la inculpat/partea responsabilă civilmente a sumei de 162.993.334,80 lei.

2. Conținutul dispozițiilor legale ce au generat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (denumită, în continuare, ICCJ) privind dezlegarea unei chestiuni de drept este următorul:

„CAPITOLUL XII^1. Dispoziții aplicabile cazurilor speciale de executare silită (Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală):

Art. 266^1: Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică pentru execu­tarea silită a tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, astfel:

a) sumele reprezentând repararea prejudi­ciului material;

b) amenzi;

c) cheltuieli judiciare;

d) sume confiscate.

(2) Prin cazuri speciale de executare în sensul prezentului capitol se înțelege cazurile date în competența organului de executare prevăzut la art. 220 alin. (21) lit. a).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

(…) Art. 266^3: Executarea silită în cazul debitorilor insolvenți

(1) Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 266^1 datorate de debitorii declarați insolvenți se realizează potrivit dispozițiilor prezentului cod. (…).

(…) Art. 352: Aplicarea legii noi și ultraactivarea legii vechi

(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare.

(2) Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi.

(3) Dispozițiile art. 181 sunt aplicabile creanțelor fiscale născute după data de 1 ianuarie 2016.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se continuă potrivit dispozițiilor prezentului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

 II. Aplicarea prevederilor art. 266^1 și ale art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 – Codul de procedură fiscală, introduse prin O.G. nr. 30/2017, este compatibilă cu Legea nr. 85/2014?

3. Într‑o primă etapă, am putea reformula această întrebare, care ar putea avea următorul conținut: Este compatibilă execu­tarea silită individuală cu procedura insolvenței?

Răspunsul la această întrebare, provocată de desele incidente legislative prin care organul fiscal și‑a creat brutal breșe în arhitectura procedurii insolvenței, este tranșat, în primul rând, de lege: executarea silită individuală este incompatibilă cu procedura insolvenței – procedură concursuală/colectivă ce impune ca toți creditorii recunoscuți să participe la urmărirea și recuperarea creanțelor în procedura insolvenței, în modalitățile prevăzute de Legea nr. 85/2014, caracteristică ce reprezintă un adevărat „fine de neprimire” a oricărei executări silite indi­viduale[1].

Art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 impune regula acestei incompatibilități, ce intervine de drept: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (…) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

În acest sens sunt și dispoziții ale Codul de procedură fiscală, coerente cu principiile proce­durii insolvenței: art. 265 C. pr. fisc – Conduita organului fiscal în cazul insolvabilității și al deschiderii procedurii insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014: „(5) În vederea recuperării creanțelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvență potrivit Legii nr. 85/2014, organul fiscal solicită înscrierea la masa credală a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale existente în evidența creanțelor fiscale la data declarării insolvenței.”

Pentru creanța părții vătămate din procesul penal, soluția este reglementată de art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014: „Creanța unei părți vătă­mate din procesul penal se înscrie sub condiție suspensivă, până la soluționarea definitivă a acțiunii civile în procesul penal în favoarea părții vătămate, prin depunerea unei cereri de admitere a creanței (…)” – ca măsură asigurătorie pentru protejarea unui drept subiectiv ce nu este actual.

Același răspuns, în sensul incompatibilității executării silite individuale cu procedura insolvenței, este dat prin jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție – și avem în vedere, în principal, Decizia nr. 28/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept[2] și Decizia nr. 17/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii[3], dar și jurisprudența Curții Constituționale a României, respectiv Decizia nr. 842/2012[4] și Decizia nr. 886/2021, prin care se stabilește că: „existența unor acțiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului și pasivului averii debitorului, în vederea aplicării procedurii insolvenței, potrivit scopului și principiilor acesteia”[5].

Suplimentar, prin hotărâre preliminară – și anume, Decizia nr. 28/2018 a ICCJ – se analizează posibilitatea stabilirii și realizării unei creanțe bugetare, ulterior respingerii cererii de înscriere a acesteia la masa credală în procedura insolvenței debitorului, pe cale administrativă, în cadrul procedurilor fiscale, precum și, prin considerentele aceleiași decizii, se reține imposibilitatea existenței vreunei proceduri de executare silită individuală (fiscală), derulată împotriva debitorului, în privința căruia s‑a deschis o procedură de insolvență[6], întrucât:

Deschiderea procedurii insolvenței marchează începutul unei perioade fiscale speciale, debitorul în procedură având obligația să achite datoriile născute anterior deschiderii procedurii, cu respectarea ordinii de prioritate și a procedurilor prevăzute de lege. Recuperarea creanțelor împotriva unui debitor în insolvență este guvernată de dispozițiile legii speciale, care reglementează o procedură colectivă, concursuală și egalitară care are în vedere recuperarea tuturor creanțelor, inclusiv recuperarea creanțelor fiscale. În acest scop, legiuitorul instituie în sarcina titularului unei creanțe, născute anterior deschiderii procedurii, obligația depunerii în termenul legal a declarației de creanță, neîndeplinirea acestei obligații produ­când efectul prevăzut de art. 76 din Legea nr. 85/2006 asupra realizării acestei creanțe, în sensul că respectivul creditor nu va mai avea dreptul de a‑și realiza creanța împotriva debitorului în timpul proce­durii sau după închiderea acesteia și nici împotriva membrilor ori asociaților cu răspun­dere nelimitată ai persoanei juridice debitoare în timpul procedurii și nici ulterior închiderii procedurii, cu excepția cazului în care debitorul a fost găsit vinovat de bancrută simplă sau ban­crută frauduloasă sau s‑a angajat răspunderea membrilor organelor de conducere pentru efec­tuarea de plăți sau transferuri frauduloase.

În același sens este și Decizia nr. 17/2020, pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii, prin care se rețin următoarele:

Art. 5 alin. (1) pct. 44 din Legea nr. 85/2014 definește procedura colectivă ca fiind procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de prezenta lege. (…).

Procedura insolvenței este, necontestat, o procedură execuțională, care are caracter concursual, colectiv și egalitar, iar în acest context recunoașterea dreptului unuia sau unora dintre creditorii înscriși la masa credală de a purcede la executări silite individuale contravine eo ipso scopului și caracteristicilor procedurii insolvenței. (…).

Acest raționament cu caracter de principiu al priorității Legii nr. 85/2006 care reglementează procedura insolvenței față de Codul fiscal (referirea se face la considerentele Deciziei
nr. 28/2018 a ICCJ, n.n.) este valabil mutatis mutandis și în ceea ce privește procedura executării silite prevăzută de Codul de procedură fiscală, în concursul dintre cele două legi speciale fiind aplicabilă cu prioritate procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014
[7].

Considerentele jurisprudenței obligatorii a ICCJ, anterior prezentată, pot fi aplicate prin analogie în orice analiză dedicată compatibilității executării silite individuale cu procedura insolvenței[8], deci și problematicii în discuție, în măsura în care acceptăm analizarea acesteia din perspectiva concursului dintre reguli generale și speciale și a (ne)aplicării/(in)compatibilității art. 266^1 și a art. 266^3 C. pr. fisc., în principal prin raportare la art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Remarcăm faptul că, pe fondul problemei de drept – prin Decizia (RIL) nr. 17/2020 – ICCJ s‑a pronunțat „cu privire la chestiunea admisibilității procedurii de executare silită prevăzute de art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, în condițiile Codului de procedură civilă ori ale Codului de procedură fiscală”, și a avut ca premisă un text de lege deficitar, inclus în corpul Legii nr. 85/2014 – art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, situație diferită de cea a configurației actualelor art. 266^1 și art. 266^3 C. pr. fisc.

Însă, plecând de la dispozițiile particulare ale art. 266^1 și art. 266^3 C. pr. fisc., există și o opinie diferită reflectată în jurisprudența Curții Constituționale a României. Avem în vedere Decizia nr. 306/2021 a Curții Constituționale[9], prin care se rețin următoarele: „Prin art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 se reglementează două chestiuni: (i) faptul că executarea silită a creanțelor bugetare de natura celor reprezentând repararea prejudiciului material, a amenzilor, a cheltuielilor judiciare și a sumelor confiscate datorate de debitorii declarați insolvenți și care sunt creanțe bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești în materie penală nu mai urmează procedurile de insolvență, ci se realizează potrivit procedurilor în materie fiscală; (…).

Prin urmare, în considerentele Deciziei nr. 306/2021 a Curții Constituționale, se indică situații/prevederi l egale derogatorii, în speță, cele reglementate de art. 266^1 și art. 266^3 C. pr. fisc., în care, în interpretarea Curții Constituționale, creditorul bugetar, titular al unor creanțe bugetare de natură specială – expres și limitativ stabilite prin art. 266^1 alin. (1) C. pr. fisc. – nu ar mai trebui să se înscrie la masa credală a debitorului‑insolvent pentru realizarea acestor creanțe, ci prin recurgerea la o procedură de executare silită individuală și paralelă cu procedura insolvenței – „executarea silită (…) nu mai urmează procedurile de insolvență”, în condițiile special reglementate de art. 266^3 C. pr. fisc.

Desigur, nu putem fi de acord cu această interpretare a art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 – text legal derogatoriu, deoarece, în primul rând, se depășesc limitele permise de principiul exceptio est strictissimae interpretationis, derogările de la alte dispoziții imperative ale Legii nr. 85/2014 neputând fi decât expres prevăzute de lege, și nu implicite.

4. Dincolo de aceste considerente de forță, definitorii pentru soluțiile ce pot interveni în cauză, sunt necesare lămuriri suplimentare, întrucât chestiunea de drept conținută de prima întrebare vizează strict problematica (in)compa­tibilității art. 266^1 și a art. 266^3 C. pr. fisc. cu Legea nr. 85/2014. Prin urmare, în măsura în care se constată incompatibilitatea art. 266^1 și a art. 266^3 C. pr. fisc. cu Legea nr. 85/2014, aceste prevederi legale nu se vor aplica.

Opinăm că este indicat să stabilim dacă ne aflăm în ipoteza de lucru în care concursul/conflictul dintre textele legii, respectiv dintre art. 2661 și art. 2663 C. pr. fisc. și Legea nr. 85/2014, ar trebui soluționat sau nu din perspectiva raportului dintre regulile generale și regulile speciale, deci dacă este relevantă primordial problema compatibilității acestor texte legale în soluționarea problematicii, cu consecința inacti­vării normelor juridice incompatibile cu procedura insolvenței.


* Articolul este extras din Revista Phoenix nr. 82/2022 (octombrie-decembrie 2022).

[1] Stan Tîrnoveanu, Andreea Deli, Concepte antagonice în insolvență – contul unic și executarea silită individuală, în Phoenix nr. 69/2019, p. 5 și urm., disponibil la: https://www.unpir.ro/documents/phoenix/pdf/revista-phoenix-69.pdf.

[2] ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dec. nr. 28/2018, publicată în M. Of. nr. 506 din 20 iunie 2018, disponibilă la: www.scj.ro.

[3] ICCJ, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, dec. nr. 17/2020, publicată în M. Of. nr. 61 din 20 ianuarie 2021, disponibilă la: www.scj.ro.

[4] CC, dec. nr. 842/2012, publicată în M. Of. nr. 832 din 11 decembrie 2012.

[5] Considerentul nr. 14 al CC, dec. nr. 886/2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în M. Of. nr. 168 din 18 februarie 2022.

[6] A se vedea și Simona Miloș, Măsuri necesare pentru transpunerea reglementărilor europene pe insolvență și restructurare în cadrul legislativ național, în Phoenix nr. 71-72/2020, p. 36, disponibil la: https://www.unpir. ro/documents/phoenix/pdf/Revista_Phoenix_nr_71_72_2020.pdf.

[7] ICCJ, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, dec. nr. 17/2020, considerentele nr. 167, nr. 168 și nr. 212, op. cit.

[8] Andreea Deli, Din nou despre singularitatea insolvenței pe tărâmul execuțional al dreptului, în Phoenix nr. 81/2022, p. 5 și urm., disponibil la: https://www.unpir.ro/sites/default/files/inline-files/Phoenix_nr_81.pdf.

[9] CC, dec. nr. 306/2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266^3 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ale art. I pct. 102 din Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 30/2017, în ansamblu, publicată în M. Of. nr. 662 din 5 iulie 2021.

Probleme recurente în procedura insolvenței – provocările executării silite fiscale was last modified: august 6th, 2023 by Luminița Tuleașcă

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice