Principiul liberului acces la justiție. Excepția inadmisibilității apelului. Contestație în anulare (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 95/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 408, art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a, art. 432 alin. (4); Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului referitor la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III, III^1 și vechiul C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

În cauză, contestatorii au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei decizii definitive, prin care s-a soluționat calea de atac extraordinară a contestației în anulare exercitată de aceștia împotriva unei decizii penale definitive pronunțate în revizuirea formulată împotriva unei încheieri definitive (prin care au fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile acelorași petenți formulate împotriva încheierii F/CP din 25 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015), de respingere, ca nefondată, a plângerii acestora împotriva ordonanței din data de 26 martie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/P/2015 și a Ordonanței nr. x/II/2/2015 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Înalta Curte, completul de 5 Judecători, dat fiind caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate în cauză, ce a fost analizat cu prioritate în cele mai sus relevate și reținând că reprezentantul parchetului a invocat și excepția tardivității apelului formulat de contestatori prin procurator, constată că această excepție nu se mai impune a fi examinată, fiind deci subsecventă excepției inadmisibilității acestui apel.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorii B. și A., prin procurator E., împotriva Deciziei penale nr. 1315 din data de 11 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.