Principiul legalității și principiul egalității în fața legii și autorităților. Caz de incompatibilitate a judecătorului. Contestație în anulare (NCPP)

29 iun. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 703

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (Complet de 5 judecători) nr. 209/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 408, art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a, art. 426, art. 428 alin. (1), art. 431; Constituția României: art. 21, art. 126, art. 129; CEDO: art. 13

GALA LADY LAWYER, ediția a VI-a

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, cu o natură juridică mixtă – de anulare și de retractare – ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive.

Fiind o cale extraordinară de atac, declanșarea remediului procesual al contestației în anulare poate avea loc numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen. se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

În această etapă procesuală instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că hotărârea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi atacată cu contestație în anulare întrucât această cale extraordinară de atac se poate exercita numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, deoarece numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că petenta A. a invocat formal cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. a), d) și e) C. proc. pen., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că aceasta a fost legal citată, din practicaua hotărârii atacate, că instanța a fost compusă potrivit legii și că procurorul a participat la judecarea cauzei, iar criticile vizând respingerea plângerii ca inadmisibilă, precum și modul de soluționare a cauzei, sau cel în care parchetul și instanțele de judecată au soluționat, de-a lungul timpului, plângerile sale penale reprezintă aspecte care nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva Sentinței nr. 497 din data de 21 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/1/2017 a formulat apel contestatoarea A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți – Completul de 5 judecători la data de 1 noiembrie 2017, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 13 noiembrie 2017.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Sentinței nr. 497 din data de 21 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/1/2017, hotărâre cu caracter definitiv.

Instanța constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei sentințe penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În acest sens este și Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., prin raportare la cele ale art. 408 din același cod, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A., împotriva Sentinței nr. 497 din data de 21 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/1/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Principiul legalității și principiul egalității în fața legii și autorităților. Caz de incompatibilitate a judecătorului. Contestație în anulare (NCPP) was last modified: iunie 29th, 2018 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter