Principiul legalității căilor de atac. Liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil (NCPC, Legea societăților nr. 31/1990)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1619/2017

NCPC: art. 84, art. 312; Legea societăților nr. 31/1990: art. 132 alin. (2) și alin. (9); Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor: art. 14 și 22.

Prin sentința nr. 66 din 18 decembrie 2013, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și a anulat hotărârea Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor a SC B. SA din data de 5 aprilie 2009 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

Art. 14 din Legea nr. 202/2010 prevede că: „Alin. (9) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: (9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare”.

În speță, sesizarea primei instanțe s-a făcut înaintea intrării în vigoare la Legii nr. 202/2010 însă, conform art. 22 alin. (1) din aceiași lege, procesele în materie civilă în curs de judecată la data schimbării, potrivit prevederilor acestei legi, a competenței instanțelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de desființare, anulare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile acestei legi privitoare la competență sunt aplicabile.

În cauză este incidentă ipoteza ultimă a acestui text de lege deoarece prin Decizia nr. 5 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis apelul declarat de reclamantul A., a fost anulată sentința nr. 31 din 11 octombrie  2010 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimisă cauza la aceeași instanță pentru soluționarea fondului.

În raport cu dispozițiile legale evocate, având în vedere solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, Înalta Curte apreciază că împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competența instanței imediat superioare tribunalului.

În atare condiții, curtea de apel trebuia să califice, în raport cu dispozițiile art. 84 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs.

Procedând la judecarea cauzei în apel, Curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac, nesocotind în același timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că în mod greșit Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a soluționat prezenta cauză în apel și nu în recurs, cum se impunea față de argumentele expuse anterior.

Legea stabilește care sunt căile de atac, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază că încălcarea acestui aspect constituie un atac grav la principiul legalității căilor de atac, consacrat de legea procesual civilă, în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Respectarea acestui principiu obligă și la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății.Prin urmare, recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii.

Sub acest aspect, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 14 și 22 din Legea nr. 202/2010, va admite recursurile, va casa hotărârile recurate și va trimite cauza, spre rejudecare Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de recurs.

Reținerea acestui motiv de casare, face inutilă cercetarea motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, care vor fi analizate de instanța de recurs, cu ocazia rejudecării.

Sursa informației: www.scj.ro.