Principiile dreptului familiei versus parteneriatul civil. De la tradiţie la modernism?

13 mart. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 3007
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Evoluția medicinei în materia tehnicilor de reproducere medical asistată pune presiune pe legiuitor pentru crearea unui cadru legal care să răspundă unei diversități din ce în ce mai surprinzătoare în materie de filiație[26].

Recomandarea CM/Rec (2010)5 a Comitetului de Miniștri privind măsurile de combatere a discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen, adoptată la 31 martie 2010, acoperă o gamă largă de domenii în care persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender se pot confrunta cu discriminarea. În capitolul privind „Dreptul la respectarea vieții private și de familie”, recomandarea prevede următoarele: „Având în vedere că interesul superior al copilului trebuie să fie prevalent în deciziile în materia adopției de copii, statele membre a căror legislație națională permite persoanelor celibatare să adopte copii ar trebui să garanteze aplicarea acesteia în absența discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen”.

De asemenea, într‑un studiu recent al Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, intitulat „Discriminarea pe motive de orientare sexuală sau iden­titate de gen” (iunie 2011), sunt evidențiate următoarele aspecte: „LGBT [persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender] pot adopta un copil prin una dintre cele trei proceduri. O persoană singură de sex feminin lesbiană sau de sex masculin homosexuală poate deveni părinte adoptiv (adopție de către o singură persoană). Altfel, o persoană poate adopta copiii firești sau adoptați ai partenerului său/partenerei sale de același sex fără ca primul părinte să își piardă drepturile sale legale. Acestea sunt așa‑numitele «adopții coparentale» și îi asigură copilului doi reprezentanți legali. Adop­țiile coparentale protejează, de asemenea, părinții, asigurându‑le amândurora statutul juridic recunoscut de părinte. În absența adopției coparentale, copilul și părintele care nu este firesc sunt lipsiți de drepturile părintești dacă părintele firesc decedează ori în cazul divorțului, al separației ori în alte circumstanțe care împiedică părintele să își exercite responsabilitățile părintești. De asemenea, copilul nu are dreptul la succesiunea părintelui care nu este firesc. În plus, la nivel practic, în cazul în care nu este permisă adopția coparentală, este exclusă posibilitatea de a avea dreptul la concediu parental, ceea ce poate constitui un prejudiciu pentru familiile LGBT. Cea de‑a treia procedură o reprezintă adopția simultană a unui copil de către un cuplu de același sex”[27].

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Gas și Dubois c. Franței[28], a constatat că relația dintre două femei care trăiau împreună și care au încheiat un parte­neriat civil și copilul conceput de una dintre ele prin mijloace de reproducere asistată, dar care era crescut de amândouă, constituia „viață de familie” în sensul art. 8 din Convenție.

Jurisprudența Curții denotă faptul că realizarea unui echilibru între protejarea familiei în sensul tradițional al termenului și drepturile minorităților sexuale care decurg din Convenție reprezintă un exercițiu, prin natura sa, dificil și delicat, care poate obliga statele să concilieze puncte de vedere și interese concurente percepute de părțile interesate ca fiind fundamental antagonice[29].

În loc de concluzii

Indiferent de credințele personale ale fiecăruia dintre noi, trebuie să fim onești și să recunoaștem că, la nivel global, trăim într‑o diversitate culturală, religioasă și socială și că modelul familial se schimbă. Psihologii susțin că un copil este rodul educației părin­ților. Nu putem să nu ne întrebăm dacă, pentru un copil născut de o mamă purtătoare și crescut de părinți de același sex, acesta nu reprezintă modelul de familie pe care el îl cunoaște, îl înțelege și, prin urmare, îl va urma ca adult. Familia, celula de bază a societății, trece și va continua să treacă prin schimbări radicale. Revine fiecărui stat în parte misiunea de a reflecta asupra unor chestiuni vitale pentru evoluția unui popor: căsătoria, familia, filiația și societatea se pot defini în funcție de liberul arbitru al fiecărui individ sau după un tipar firesc, în care doar bărbatul și femeia se pot căsători, angajând astfel să întemeieze o familie, în sânul căreia vor crește și vor educa copiii pe care i‑au procreat.


[26] Pentru detalii în materie, a se vedea C. Jugastru, Reproducerea medical asistată în dreptul internațional privat – ipoteza maternității de substituție, în Dreptul nr. 10/2016, p. 96 și urm.

[27] În România, Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției nu prevede condiția ca adop­tatorul să fie heterosexual; prin urmare, potrivit legislației interne, un homosexual ar putea pretinde să adopte un copil. Desigur, trebuie să îndeplinească și celelalte condiții pentru admisi­bilitatea adopției.

[28] CEDO, Gas și Dubois c. Franței, 15 martie 2012.

[29] În acest sens, CEDO, cauza X și alții c. Austriei, 19 februarie 2013.

Principiile dreptului familiei versus parteneriatul civil. De la tradiție la modernism? was last modified: martie 12th, 2020 by Lucia Irinescu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice