Prima zi de mandat a noului Decan al Facultății de Drept, Universitatea din București

26 feb. 2020
Vizualizari: 2157

Nicolae Cîrstea: Bună seara. Suntem împreună cu dl Răzvan Dincă, proaspăt nou decan al Facultății de Drept a Universității din București. Bine v-am găsit, dle decan.

Răzvan Dincă: Bună seara, bine ați venit, vă întâmpinăm cu drag în Sala de Consiliu a Facultății de Drept a Universității din București și vă mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ați dat-o să avem această discuție.

Nicolae Cîrstea: Mulțumiri trebuie să vă adresăm noi – știu că este prima zi a mandatului dumneavoastră, bănuiesc că o zi destul de încărcată.

Răzvan Dincă: A fost o zi extrem de încărcată, da.

Nicolae Cîrstea: Cum a primit comunitatea Facultății de Drept noul mandat, pe noul decan al facultății, care sunt primele reacții?

Răzvan Dincă: Percepția mea este că reacțiile sunt foarte bune, comunitatea noastră este vie, este profund implicată în activitatea facultății, desemnarea mea a fost precedată de un proces extrem de amplu, care a început prin discuții purtate cu, practic, fiecare membru al comunității noastre academice și în urma acestor discuții s-a putut elabora un program, pe care l-am prezentat apoi în diversele structuri de organizare ale facultății. Acest program a primit votul de încredere al Consiliului Facultății – a fost un vot hotărâtor în sensul acceptării acestui program. După aceea am parcurs un proces de selecție la nivelul conducerii universității, am avut un interviu cu dl rector și cu conducerea universității în privința programului respectiv. Apoi s-a luat decizia de desemnare, care a fost validată la nivelul senatului… Așadar, nu este o surpriză această desemnare, ea rezultă dintr-un proces îndelungat de selecție și așa este și firesc într-o instituție care este axată pe performanță și pe excelență, cum este Facultatea de Drept a Universității din București, inclusiv în desemnarea organelor responsabile pentru direcțiile sale viitoare. Ea trebuie să procedeze în mod profesionist, temeinic și așezat.

Nicolae Cîrstea: Sunteți cel mai tânăr decan al unei facultăți de Drept, cel puțin din Hexagon, dacă nu mă înșel?

Răzvan Dincă: Este posibil; n-am făcut o investigație în această privință. Se poate.

Nicolae Cîrstea: Care ar fi elementele principale ale programului dumneavoastră pentru următorii patru ani? Ce v-ați dori să se întâmple la facultate?

Răzvan Dincă: Sunt multe elemente care pot fi îmbunătățite. Facultatea de Drept a Universității din București este una dintre cele mai prestigioase instituții academice din România, este cea mai mare Facultate de Drept din țară, este facultate fondatoare a Universității din București. În consecință, există deja o platformă de prestigiu și o identitate instituțională consolidată, care fac ca dezvoltarea acestei facultăți să fie o sarcină, pe de o parte, dificilă, dar, pe de altă parte, să pornească de la efortul conjugat și extrem de eficient al înaintașilor. Dl decan Flaviu Baias a avut trei mandate de succes, facultatea a progresat și sub aspectul resurselor umane, și sub aspectul resurselor materiale în timpul acestor mandate. Ce putem noi face este să aducem optimizări. Prin urmare, programul pe care l-am prezentat – și care nu e deloc scurt – nu e revoluționar; este un program de continuare a dezvoltării – de evoluție, nu de revoluție. În esență ne propunem să dezvoltăm oferta educațională, pe de o parte prin întărirea disciplinelor fundamentale, pe de altă parte prin dezvoltarea unei palete mai largi de discipline opționale în cadrul programelor de licență. Să multiplicăm programele de master, numărul lor; să avem o politică de dezvoltare durabilă a activității internaționale, atât în ce privește programele pedagogice, formarea studenților la nivel de licență, master și doctorat, cât și în ceea ce privește proiectele de cercetare, atât partea de conferințe, cât și partea de publicații. Pe termen lung, am dori ca Facultatea de Drept a Universității din București să devină o antenă internațională principală pentru studenții la Drept din țară, în sensul că succesul care deja a fost marcat de Colegiul Juridic Franco-Român de Studii Europene și care permite, pentru cel puțin 60 până la 100 de studenți români în fiecare an, să acceadă la o diplomă a unei universități occidentale de prestigiu, cum este Sorbona. Dorim, deci, ca acest proiect să fie multiplicat pe toate direcțiile lingvistice. Suntem în proces de a construi parteneriate cu universități de prestigiu din vestul Europei, astfel încât liceenii care absolvă bacalaureatul și se pregătesc pentru o carieră să aibă la dispoziție aici, la București, posibilitatea de a urma programe de studii serioase, care să confere o diplomă recunoscută – o diplomă juridică, de regulă o unitate de particularități naționale – într-o țară europeană, astfel încât să aibă, la sfârșitul studiilor, opțiunea de a rămâne în România sau de a folosi diploma respectivă în țara din care provine universitatea parteneră.

De asemenea, din punctul de vedere al proiectelor internaționale, universitatea însăși este angrenată acum în proiectul de universitate civică europeană, împreună cu alte șapte prestigioase universități europene, dorim ca și componenta juridică să se manifeste intens în acest proiect de universitate a viitorului, care a fost declanșat anul trecut și în care universitatea noastră a fost selectată să participe.

În planul bazei materiale, Facultatea de Drept a redobândit recent, prin strădaniile dlor decani Viorel Ciobanu și Flavius Baias, utilizarea întregului palat al Universității din București conform planurilor care au fost atunci când a fost el proiectat, în anii ’30. Avem mai multe săli în plus, deci mai multe birouri la dispoziție pentru cadrele didactice, mai multe spații pentru lectură și chiar și pentru recreere, în beneficiul studenților noștri, doar că aceste spații trebuie reabilitate, trebuie restaurate sau, după caz, renovate. Și procesul este deja în curs, a început, va fi însă un proces masiv și îndelungat, suprafața construită a palatului Facultății de Drept a Universității din București este de 20000 de mp și, prin urmare, renovarea, reabilitarea bazei materiale implică resurse foarte ample. Beneficiem deja de sprijinul Universității din București în ceea ce privește reabilitarea unor săli de seminar și intenționăm să atragem și fonduri europene pe temeiul unui proiect de finanțare europeană care se află în stadii avansate ale aprobării.

Nicolae Cîrstea: Deși este prima zi, iată că proiectul este deja conturat și ideile sunt bine stabilite în agenda dumneavoastră.

Răzvan Dincă: Da, n-am menționat decât câteva. Mai sunt foarte multe lucruri. Sunt aspecte legate de digitalizare, de dezvoltarea bazei documentare, de conferințele care vor avea loc chiar în acest an în Palatul Facultății de Drept – va avea loc un congres european de criminologie, care este probabil cea mai mare manifestare științifică pe care a găzduit-o vreodată Facultatea de Drept. Deci sunt foarte multe lucruri de făcut, fiecare are desfășurătorul său de probleme. Problemele acestea sunt mai mici sau mai mari, dar asigură o continuitate a preocupărilor.

Nicolae Cîrstea: Cum vede noul decan al Facultății de Drept situația învățământului juridic superior și care ar fi perspectivele sale?

Răzvan Dincă: Învățământul juridic superior, cred, are nevoie de reînnoire. Iar reînnoirea nu înseamnă neapărat să schimbăm ceea ce se predă în principiu în învățământul juridic. N-o să ne putem dispensa de Dreptul civil sau de Dreptul penal, pentru că acestea sunt bazele conceptuale ale Dreptului. Trunchiul acesta de bază trebuie doar învățat mai bine. Aici trebuie să facem progrese metodologice. Trebuie să vedem cum putem integra noile tehnologii în modul de predare; trebuie să vedem cum putem corecta dificultățile de concentrare, dificultățile de formare metodologică pe care le au studenții formați în epoca recentă; trebuie, adică, să facem ceea ce trebuie să facă învățământul la toate nivelurile sale – să ne adaptăm la noutățile care decurg, de regulă, din mediul tehnologic complet nou cu care evoluează tineretul studios astăzi. Asta cu privire la disciplinele, să spunem așa, clasice. Ele trebuie în continuare bine învățate, dar metoda trebuie adaptată la situația contemporană. În schimb, pe lângă asta, trebuie dezvoltate, în linii de învățământ, discipline noi. pentru că dezvoltarea tehnologică nu schimbă doar mentalitatea tineretului studios, dar schimbă și necesitățile industriei, necesitățile economice, cererea pentru servicii juridice, care este întotdeauna în funcție de aceste necesități și, spre exemplu, n-avem încă în programa noastră actuală o disciplină dedicată noilor tehnologii; ar trebui neapărat să avem. N-avem încă în programa noastră actuală o disciplină dedicată dreptului farmaceutic; ar trebui neapărat s-o avem. Trebuie să luăm act că o mare parte din contenciosul generat de instanțele europene, nu doar românești, se manifestă în materia protecției consumatorilor – trebuie să adaptăm programa astfel încât această materie să fie reprezentată la nivelul problemelor apărute în practică. În general programa trebuie orientată către interesele practice, și asta în scopul profesionalizării profesiilor juridice. Pentru că nu numai la nivelul profesiilor juridice, ci al tuturor profesiilor din țara noastră, din cauza slăbirii progresive a calității învățământului la toate nivelurile, se manifestă o la fel de progresivă – dacă progres se poate numi ăsta – tendință de deprofesionalizare. Aici trebuie creat un punct de inflexiune și, desigur, trebuie creat un punct de inflexiune la … dar noi la facultatea de Drept trebuie să ne ocupăm de punctul nostru de inflexiune.

Nicolae Cîrstea: Există în special din partea mediului economic și de afaceri un reproș adresat mediului academic și universitar, și anume că acesta nu este adaptat pieței muncii, că absolvenții care vin pe piața muncii nu vin cu anumite abilități de care mediul de afaceri are nevoie, dezvoltate în timpul celor 3-4 ani de studii. Ce părere aveți despre acest aspect?

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Răzvan Dincă: Uneori mediul de afaceri contribuie, fără să-și dorească acest lucru, la tendința pe care el însuși o deplânge. Pentru că adesea, studenții noștri, mai mulți decât, spre exemplu, studenții generației mele, au senzația că trebuie să lucreze în timpul facultății. Și desigur că în timpul facultății trebuie să ai un contact cu activitatea practică, pentru a înțelege mai bine pentru ce te pregătești. Dar uneori, solicitarea studenților, care se întâlnește cu o acceptare din partea mediului de afaceri, merge mai departe de atât, și studenții tind să considere că e mai important să-și creeze un loc de muncă suficient din punct de vedere financiar, în timpul studiilor, decât să studieze. Or, asta nu este adevărat. Există în viață câte o perioadă pentru fiecare lucru. Există o perioadă pentru a învăța, există o perioadă pentru a munci și a te dezvolta profesional și există o perioadă pentru a te odihni. E bine ca, deși fiind moderat cu toate aceste perioade, să nu le încurci. Cred că un bun profesionist trebuie să aibă o solidă pregătire teoretică. Pentru asta, câțiva ani, pe durata studiilor universitare, principala lui preocupare, principala lui grijă și principalul său efort trebuie să fie direcționate către pregătirea teoretică; urmând ca aceasta să fie pusă în slujba activității sale practice imediat ce va fi angajat. La noi oamenii se grăbesc și, în general, lucrurile se amestecă, și atunci când se amestecă nu ești, nici cânt trebuie să studiezi, suficient de studios, nici când trebuie să profesezi, suficient de bun profesionist. Asta este, probabil, o mică parte a problemei.

O mai mare parte a problemei este aceea pe care o evocam și mai devreme – a deprofesionalizării profesiilor – și aici sistemului de învățământ îi revine o mare vină, pe care trebuie să o corecteze. În ce privește Facultatea de Drept a Universității din București, în liniile pe care le-am menționat cu privire la modificarea ofertei educaționale văd și soluțiile: întărirea pregătirii teoretice pentru disciplinele, să le spunem așa, clasice, de bază; și diversificarea, specializarea pregătirii în cadrul disciplinelor opționale, care practic antamează specializarea profesională de mai târziu a absolvenților. Și într-un caz, și în altul, învățământul trebuie să fie orientat către problemele practice – lucrăm mult cu spețe, trebuie să lucrăm mult cu stagii de practică la instanțe, în cabinete de avocatură sau de notariat, în birouri de consilieri juridici, pentru ca studenții să aibă posibilitatea de a compara cunoștințele pe care le dobândesc în cadrul academic cu nevoia de acele cunoștințe din cadrul practic.

Nicolae Cîrstea: Facultatea de Drept a Universității din București a fost întotdeauna o voce puternică în interiorul Hexagonului Facultăților de Drept. Care este perspectiva dumneavoastră cu privire la această asociație formală – știu că nu are personalitate juridică? Care este puterea Hexagonului în interiorul mediului juridic; și care sunt beneficiile pe care le aduce mediului juridic această formulă de colaborare între principalele facultăți de drept din România?

Răzvan Dincă: Hexagonul Facultăților de Drept este o structură tradițională care a reușit să cristalizeze un anumit simțământ al elitei formulei academice în domeniul juridic din România. Este o structură născută în jurul unui concurs între cele mai importante facultăți de Drept de stat din țară și care s-a dezvoltat în structuri ample și organizatorice, și de cercetare – noi colaborăm, practic, în toate nivelurile activității academice. Avem schimburi de profesori, schimburi de studenți, colocvii împreună, manifestări științifice împreună… reuniuni administrative, practic la toate nivelurile cele șase facultăți ale Hexagonului contribuie cu operabilități. Cred că este foarte bine să păstrăm această rețea de schimb de idei la nivelul vârfului pregătirii academice în domeniul juridic. Cred că e foarte bună și concurența care se manifestă între facultățile componente, întrucât concurența generează și efort, și calitate, și progres; și cred că această structură tradițională a colaborării în învățământul juridic românesc trebuie menținută și dezvoltată cu entuziasm în continuare, așa cum s-a întâmplat și până acum.

Nicolae Cîrstea: Există o dezbatere în învățământul juridic superior cu privire la tipul de examene care este cel mai potrivit pentru evaluarea candidaților, a studenților la examene, admiterea în profesiile juridice… S-a pus mare accent în ultimii ani pe examenul de tip grilă, unii dintre profesori au revenit la examenul oral, este o dezbatere și cu privire la examenul de admitere la INM, care este vârful, așa cum se știe, al examenelor în profesiile juridice. Cum apreciază profesorul Răzvan Dincă aceste discuții care există și care este părerea dumneavoastră cu privire la ceea ce se întâmplă și la ceea ce ar trebui să se întâmple, cu privire la acest tip de examen?

Răzvan Dincă: Eu cred că tipul de exercițiu grilă are anumite calități și are anumite limitări. După cum și alte tipuri de exerciții, să spunem subiect teoretic punctual, subiect teoretic de sinteză ori speță – au și ele calitățile și limitările lor. Pentru a încerca să formăm un examen relevant, probabil că ar trebui să combinăm aceste tipuri de exerciții, pentru calitățile pe care le are fiecare. Uneori, însă, nu este posibil. Pentru examene la care numărul candidaților este de mii și zeci de mii, este extrem de dificil să generezi aparatul logistic care să evalueze un asemenea număr de candidați, altfel decât oarecum automat – ceea ce examenul-grilă permite. Un examen care să provoace și capacitatea de exprimare a studentului, în limbajul său propriu, necesită corectori care să evalueze această exprimare, să evalueze acuratețea ei juridică. Și corectorii, pentru mii și zeci de mii de candidați trebuie să fie, la rândul lor, foarte numeroși. Corectori foarte numeroși reușesc rar să fie foarte uniformi. Ar putea apărea, prin urmare, inegalități decurgând din subiectivitatea corecturii. Ș.a.m.d. De aceea, pentru examenele cu un număr foarte mare de candidați probabil că exercițiul grilă este preferat. Pe de altă parte însă – INM, spre exemplu, combină mai multe tipuri de exerciții și asta cred că este foarte indicat – la grilă nu afli cum se exprimă candidatul. Nu verifici capacitatea lui de sinteză… N-aș spune că nu verifici înțelegerea; depinde cum este redactată grila. Este posibil ca prin exercițiu de tip grilă să verifici și capacitatea de înțelegere. Dar, cu siguranță, nu capacitatea de exprimare, pentru că exprimarea este predeterminată prin conținutul ei. În schimb, poți verifica, poate chiar mai mult decât la alte examene, capacitatea de interpretare a textului. Grila însăși e un text și soluționarea ei corectă presupune, uneori, interpretarea conceptelor cu care textul acela lucrează. Asta poate fi un avantaj al examenului de tip grilă, mai ales pentru juriști, care, printre altele, trebuie să fie niște profesioniști ai interpretării textelor, indiferent de specializarea pe care o urmează sau de tipul de profesie juridică pe care și-au ales-o, cam toți trebuie să interpreteze texte. Unii dintre ei însă trebuie să și vorbească; să se exprime oral convingător, să-și exercite persuasiunea asupra unui obiect al convingerii, care este de regulă o instanță sau o autoritate administrativă. Asta nu verifică niciodată un examen grilă și mi-e teamă că nu verifică nici măcar orice fel de examen scris. Pentru asta necesar ar fi un examen oral. Examenul oral, pe de altă parte, comportă o mare doză de subiectivitate în evaluare. Nu știu dacă cei care examinează nu sunt unii și aceiași – ceea ce reprezintă o coerență cu ei înșiși, prin urmare aplicarea aceluiași standard de criterii la tot eșantionul evaluat –, pot apărea discrepanțe. Deci nu cred că grila este neapărat mult mai rea decât altele; are limitări, are calități și tocmai pentru că are și unele, și altele, trebuie probabil combinată cu celelalte tipuri de examinare, fie scrisă, fie orală.

Nicolae Cîrstea: Au existat în spațiul public discuții ample cu privire la cei doi ani care există acum pentru absolvirea INM. Se doresc patru ani a da consistență pregătirii respective. Sunt reproșuri cu privire la faptul că la o vârstă prea fragedă mulți absolvenți ai INM ajung să conducă o ședință de judecată. Care este punctul dumneavoastră de vedere?

Răzvan Dincă: Desigur că, dacă perioada de formare este scurtă, consistența acestei formări are de suferit din cauza duratei mai scurte în care este administrată. Pe de altă parte însă, nu cred că valoarea așteaptă numărul anilor și mai relevant este ce se întâmplă în cei doi sau patru sau șase ani, câți vor fi fiind. Dacă programul de formare a tinerilor magistrați este inteligent creat, astfel încât să îmbine acumularea de cunoștințe practice în cadrul cvasi-academic cu experiența practică, prin implicarea lor progresivă în activitățile instanțelor, atunci probabil că se poate combina preluarea informației prin învățare cu preluarea informației prin experiență. Și poate că acest lucru este salutar. Pe de altă parte, există și ideea – de asemenea salutară – că magistratul, pentru a putea avea înțelepciunea și instanța necesară soluționării litigiilor, ar trebui să cunoască „măruntaiele” fiecăreia dintre profesiile juridice cu care se confruntă. Ar trebui să știe din ce perspectivă vorbește avocatul, atunci când îl ascultă. Ce eforturi va fi făcut înainte să se prezinte în fața sa, pentru a construi cazul, și în ce scop va fi făcut acele eforturi. Pentru că, dacă se cunoaște adevărata intenție a discursului ce-i este adresat judecătorului, judecătorul va putea să plaseze mai bine acel discurs și să calibreze mai corect forța lui persuasivă, forța discursului respectiv de a-l influența. Din punctul acesta de vedere este o idee bună ca auditorii de justiție să fie, spre finalul formării lor, invitați să participe la stadii de practică în structuri de organizare a diverselor profesii juridice, pentru a înțelege cum ajung în dosarul pe care trebuie să-l soluționeze ca magistrat… acte notariale… cum ajung notele de concluzii întocmite de avocați, cum ajung documentele de urmărire penală întocmite de către procurori ș.a.m.d. Acest tip de cunoaștere este importantă. Ea trebuie însă corelată și cu durata carierei de magistrat, care nu trebuie să fie extrem de scurtă, după cei doi sau patru ani de formare, nu trebuie să fie un acces la o pensionare facilă, pentru că tocmai argumentul experienței, care este important la începutul carierei, ar trebui să cântărească mai mult și pentru prelungirea carierei, pentru întârzierea încetării acelei cariere. De asemenea, sistemul acesta de interdicții la care magistrații sunt expuși pe tot parcursul carierei lor ar trebui echilibrat de un anumit statut social și financiar și de o recunoaștere care să fie și socială, și financiară, și să vizeze importanța acestui statut. Totuși, justiția este unul dintre principalele servicii pe care statul de drept le asigură cetățenilor săi.

Nicolae Cîrstea: În încheiere aș vrea să facem un exercițiu de imaginație. Dacă astăzi suntem în prima zi a mandatului dumneavoastră și ne-am vedea din nou peste patru ani, în ultima zi a mandatului dumneavoastră, care ar fi principalele obiective pe care vi le-ați fi dorit a fi realizate în acești patru ani?

Răzvan Dincă: Mi-aș dori ca peste patru ani, prin Facultatea de Drept, să se ofere cel puțin câte un program de masterat, în fiecare limbă străină de circulație internațională. Mi-ar plăcea ca întreaga infrastructură de tip utilități a Palatului Facultății de Drept să fi fost deja renovată până la ultima zi de mandat… Mi-ar plăcea ca oferta educațională a Facultății să ofere programe de master în toate domeniile de specializare pe care le solicită piața, probabil cam 5-7 programe de master în plus față de oferta actuală. Și mi-ar plăcea ca, mai devreme de acel moment, să avem un examen de admitere care să reușească să selecteze tinerii absolvenți de liceu care au cea mai bună capacitate de a asimila și mai ales de a valorifica profesional cunoștințele juridice. Mă gândesc la o perfecționare a examenului de admitere, astfel încât acesta să integreze aspecte de logică, de înțelegere contextuală, de aplicare practică a … De asemenea, tot mai devreme mi-ar plăcea să avem toate facilitățile necesare în cadrul palatului facultății de Drept pentru ca programele facultății să poată fi urmate și de persoane cu dizabilități. Mi-ar plăcea, de asemenea, ca fiecare dintre colegii mei profesori, cadre didactice, să poată avea un birou alocat disciplinei sale – deci un birou de disciplină –, în care să aibă dotările minim necesare inclusiv pentru racordarea, prin calculatoare, la bazele de date de interes în domeniul juridic. Mi-ar plăcea ca biblioteca să fie astfel organizată încât fondul său de carte să fie complet și disponibil atât pentru studenți, cât și pentru cadrele didactice, fie în format letric, fie după cum ne permite tehnologia contemporană, mai ales prin intermediul bazelor de date digitale.

Nicolae Cîrstea: Nu sunt puține lucruri pe care vi le doriți realizate. Vă dorim succes, dle decan – este o misiune grea, dar o misiune în care constatăm că plecați extrem de bine pregătit. Lucrurile sunt bine fundamentate și tinerețea dumneavoastră nu trăda la începutul discuției noastre temeinicia planurilor pe care le aveți deja bine argumentate în mintea dumneavoastră pentru viitorii patru ani.

Răzvan Dincă: Vă mulțumesc frumos.

Nicolae Cîrstea: Doamnelor și domnilor, am fost în direct, din Palatul Facultății de Drept, împreună cu noul Decan al Facultății, dl prof. univ. dr. Răzvan Dincă. Vă așteptăm pe ujmag.ro, cea mai mare librărie de carte juridică din România și, de asemenea, pe universuljuridic.ro, pentru informații juridice și articole de specialitate. Și să nu uităm că măreția dreptului este dată de interpretări, de momentul în care se fac, dar mai ales de oamenii care le fac.

 

Prima zi de mandat a noului Decan al Facultății de Drept, Universitatea din București was last modified: februarie 27th, 2020 by Răzvan Dincă

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice