Prezentare și Laudatio aferent premiului „Eugen A. Barasch”, acordat domnului jud. dr. Ioan Ilieş NEAMȚ pentru studiul „A fost de bunăvoie şi nesilit de nimeni, dar m-am înşelat. Despre divorţul din culpă şi culpa din divorţ”, partea I (RDF nr. 2/2021) și partea a II-a (RDF nr. 1/2022)

Vizualizari: 258

 

Conf.univ.dr. Lucia Irinescu: Bună ziua! Criteriile sunt cele stabilire de Regulament. Primul criteriu se referă la originalitatea studiului, având în vedere în special caracterul inovativ al acestuia, al doilea criteriu, impactul efectiv sau potențial al studiului asupra doctrinei și jurisprudenței, și al treilea, activitatea de cercetare pe care a impus-o elaborarea studiului.

Anul acesta, pentru aceste premii, am avut în vedere patru numere ale Revistei de Dreptul Familiei, respectiv nr. 2/2021, 1/2022, 2/2022 și 1/2023.

A fost o decizie dificilă pentru că foarte multe studii se încadrează în cele trei criterii. Revista de Dreptul Familiei, deși e nouă pe piață, eu cred că s-a impus prin aceste studii care au devenit pentru practică și pentru doctrină repere importante și, ca urmare, a analizei doamnelor profesor care au fost în juriu am ajuns la opt nominalizări pe care am să le indic în cele ce urmează:

– Flavius A. Baias, Flavius A. Boar, Lichidarea regimului matrimonial. Incidența simulației. Practică notarială;

– Flavius A. Baias, Andreea Boar, Flavius A. Boar, Tendițe noi în protecția adulților vulnerabili. Reforma incapacității și cerința discernământului;

– Oana Ghiță, Unele considerații cu privire la reședința obișnuită a copilului;

– Manuela Istrătoaie, Probleme de drept privind donațiile între soți;

– Ioan Ilieș Neamț, A fost de bunăvoie și nesilit de nimeni, dar m‑am înșelat. Despre divorțul din culpă și culpa din divorț (Partea I și a II-a);

– Ioan Ilieș Neamt, Ar fi fost simplu, dacă nu ar fi complicat: divorțul judiciar prin acord

– Alexandru Radu Togan, Accesiunea imobiliară în raporturile dintre soți și situația îmbunătățirilor aduse unui imobil în timpul căsătoriei;

– Anca Magda Voiculescu, Riscul grav. Excepție de la principiul înapoierii în cazul răpirilor internaționale de minori

Din cadrul celor opt nominalizări, ca urmare a votului, Premiul se acordă domnului judecător dr. Ioan Ilieș Neamț pentru studiul „A fost de bunăvoie și nesilit de nimeni, dar m‑am înșelat. Despre divorțul din culpă și culpa din divorț”, care are două părți. Premiul se acordă și pentru partea I, și pentru partea a II-a.

Felicitări!

Pentru Laudatio la acest premiu dau cuvântul doamnei conf. univ. dr. Adina Motica.

Conf. univ. dr. Adina R. Motica:

Laudatio

rostit

la decernarea premiului „Eugen A. Barasch” studiului

A fost de bunăvoie și nesilit de nimeni, dar m-am înșelat.

Despre divorțul din culpă și culpa din divorț

partea I (RDF nr. 2/2021) și partea a II-a (RDF nr. 1/2022)

 

Doamnelor și Domnilor,

Îmi revine deosebita onoare și bucurie de a rosti acest Laudatio pentru articolul pe care Juriul Redacției Revistei de Dreptul Familiei l-a desemnat ca fiind cel mai bun și valoros studiu publicat în paginile Revistei și pentru care se decernează autorului, Domnul Judecător dr. Ioan Ilieş NEAMȚ, Premiul „Eugen A. Barasch”.

A fost de bunăvoie și nesilit de nimeni, dar m-am înșelat. Despre divorțul din culpă și culpa din divorț este un studiu în care autorul face o incursiune în fascinanta și complexa problemă a divorțului întemeiat pe culpă.

Înainte de toate, se cuvine menționat faptul că studiul are o dimensiune impresionantă, de aproape 70 de pagini, structurat fiind în două părți și face parte dintr-o salbă de articole, publicate și ele în paginile RDF, toate având ca laitmotiv divorțul, dintre care aș aminti Divorțul ca urmare a separării în fapt a soților. Aspecte substanțial-procesuale”, „Când divorțul devine cu adevărat un duel. Sau despre cererea reconvențională în procesele de divorțșiAr fi simplu, dacă nu ar fi complicat: divorțul judiciar prin acord”.

Orice jurist preocupat de dreptul familiei pus în fața unei noi cercetări dedicate culpei în desfacerea căsătoriei se întreabă, pe bună dreptate, ce s-ar mai putea scrie pe marginea unei teme clasice pentru care au curs deja râuri întregi de cerneală. Și aceluiași jurist, nu mică i-ar fi mirarea să constate, în urma lecturării studiului de față, că autorul reușește să surprindă, tratând subiectul într-un mod cvasiexhaustiv și extrem de bine argumentat, construind științific, și o citez aici pe d-na Profesor Marieta Avram „o schemă a obligațiilor soților și a posibilelor încălcări care atrag culpa la divorț, pe care o explică riguros, dar și foarte uman”.

În prima parte a studiului, autorul aduce anumite clarificări conceptului de divorț întemeiat pe culpă, în special din perspectiva silogismului logico-juridic pe care îl presupune şi a particularităților care îl caracterizează. Astfel, după o sumară trecere în revistă a unor aspecte generale legate de instituția căsătoriei şi a modalităților de desființare a acesteia, inclusiv prin raportare la formele de divorț, atenția autorului s-a îndreptat spre divorțul întemeiat pe culpă, reușind să surprindă condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune desfacerea căsătoriei pe acest temei şi să creioneze unele delimitări care se impun, pentru a-i putea contura portretul.

În continuarea primei părți, sunt analizate unele particularități ale cererii de chemare în judecată şi ale cererii reconvenționale, cu accent pe impactul pe care condiția culpei îl are asupra acestora.

Partea a II-a a studiului tratează exclusiv chestiunea culpei, autorul propunându-și și reușind să identifice ipotezele în care s-ar putea reține culpa, să traseze într-o cheie proprie unele delimitări ale conceptului de culpă la divorț şi să facă mici distincții între culpa exclusivă şi cea comună, oferindu-i totodată cititorului și o prismă prin care să poată vedea toate fațetele pe care, pentru a putea fi reținută, culpa le presupune, având în vedere și faptul că, în dreptul familiei, culpa este sinonimă cu vinovăția și capătă o fizionomie juridică proprie față de ceea ce se înțelege prin aceasta în dreptul civil comun.

Una dintre marile calități ale autorului este aceea că reușește să ducă noțiunea de culpă dincolo de teorie, în zona în care aceasta se întâmplă, mai precis în viața de zi cu zi a soților care, puși în fața recunoașterii eșecului căsătoriei lor, încep să caute vinovatul.

Teoreticianul, oricât de mult s-ar strădui, poate merge doar până într-un punct și asta întrucât experiențele teoretice se dobândesc prin experimente in vitro, pe când cele practice se desfășoară in vivo. Practicianul este pus în situația de a privi dintr-o cu totul altă perspectivă. Iar atunci când practicianul este judecător, acestuia îi revine delicata misiune de a stabili care este partea în care balanța Zeiței Justiției este mai înclinată. Atunci când vine vorba despre culpa în desfacerea căsătoriei, ceea ce face diferența, de cele mai multe ori, cântărește cât o pană, sau, altfel spus, cât sufletul unui om. Și pentru că tot vorbeam de pană, pana cu care domnul Ioan Ilieș Neamț scrie, pare vrăjită. Și spun pare, pentru că de fapt, ceea face ca scriitura domniei sale să curgă atât de frumos, se datorează faptului că autorul este și poet și prozator.

Și, ca să ilustrez aspectele lirice ale textului, cu permisiunea Dvs. o să redau un fragment mic, dar cât se poate de relevant, din partea lucrării în care autorul se preocupă de reciprocitatea și interdependența obligațiilor dintre soți, despre care ne spune că sunt, citez: „un fel de sinalagmatism al iubirii, respectului, fidelității și solidarității (cu sublinierea autorului că nu este vorba aici despre un sinalagmatism juridic) sau de simbioză a sufletului și conduitelor soților”.

Lirismul face studiul extrem de captivant și ușor de citit, în spatele întregului construct al textului aflându-se însă judecătorul Ioan Ilieș Neamț, tezele susținute fiind argumentate și din perspectiva rolului pe care îl are judecătorul de a cerne și a discerne între simplele conduite nedezirabile și veritabilele motive de divorț, de aici și atenția la cel mai mic detaliu și finețea asemănătoare chirurgului cu bisturiul în mână. De aici, responsabilitatea și argumentația cât se poate de riguroasă și asumată a soluțiilor propuse.

Toate acestea fac ca articolul de față să fie nu doar unul original, de la care vor trebui să pornească toți cei care vor dori să scrie de astăzi înainte pe marginea acestui subiect, ci și unul cu un impact practic incontestabil.

Premiul de față încununează, așadar, seriozitatea, maturitatea și probitatea științifică, într-un cuvânt excepționala pregătire profesională a autorului care, dincolo de toate calitățile profesionale menționate, este un om de o modestie aparte, onest și echilibrat, decent și extrem de exigent cu el însuși. Un om care caută întotdeauna cu pasiune să apere tezele care-i par cele mai juste, dar și cele mai umane în același timp, un veritabil vizionar al dreptului, cu o mentalitate și un comportament de fin și desăvârșit intelectual.

Nu pot să nu fac precizarea că autorul nu este la prima abatere, atunci când vine vorba despre premii, în palmaresul Domnului Ioan Ilieș Neamț regăsindu-se și Premiul „Simion Bărnuțiu”, acordat de Academia Română în anul 2019; Premiul „Henri Capitant” primit în 2017, două Premii „Octavian Căpățână” în 2016 și în 2019, domnia sa fiind și câștigător al Marelui premiul al competiției internaționale Themis, la Paris în anul 2012.

Astăzi se alătură acestor Premii, Premiul „Eugen A. Barasch” pentru cel mai bun și valoros studiu publicat în paginile Revistei de Dreptul Familiei, cu mențiunea că Juriul a desemnat câștigătorul de bună voie și nesilit de nimeni și nu s-a înșelat.

Acesta este motivul pentru care mie nu îmi rămâne decât să îl felicit pe domnul judecător Ioan Ilieș Neamț pentru întreaga preocupare și dăruire profesională, mulțumindu-i, totodată, pentru tot ceea ce ne-a oferit și dorindu-i să-și păstreze în continuare interesul viu și tenacitatea cu care se implică în identificarea celor mai drepte soluții, conforme spiritului dreptului familiei.

O să vă rog să îmi permiteți să mă abat un pic de la tipicul unui astfel de discurs, în primul rând pentru a face o mărturisire. De regulă, în astfel de situații, cel care primește premiul este cel onorat. Însă, de data aceasta, cea onorată sunt eu, pentru că, atunci când am primit, cu doi ani în urmă, împreună cu dna prof. Lavinia Tec, acest Premiu, am fost amândouă copleșite de însemnătatea lui. Astăzi, când numele Ioan Ilieș Neamț se alătură pe lista laureaților, pentru noi Premiul a devenit și mai mare.

Iar în al doilea rând, pentru că alături de noi, în sală, onorându-ne cu prezența domniei sale, se află unul dintre cele mai mari nume ale dreptului românesc, o personalitate care nu mai are nevoie de nicio prezentare, având în vedere și faptul că este conducătorul de doctorat al domnului Ioan Ilieș Neamț, dați-mi voie să îl invit alături de mine, ca să ofere Premiul, pe domnul academician prof. univ. dr. emerit Liviu Pop.

Prezentare și Laudatio aferent premiului „Eugen A. Barasch”, acordat domnului jud. dr. Ioan Ilieş NEAMȚ pentru studiul „A fost de bunăvoie și nesilit de nimeni, dar m-am înșelat. Despre divorțul din culpă și culpa din divorț”, partea I (RDF nr. 2/2021) și partea a II-a (RDF nr. 1/2022) was last modified: noiembrie 29th, 2023 by Lucia Irinescu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autori:

Lucia Irinescu

Lucia Irinescu

Este conf. univ. dr. în cadrul Facultății de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
A mai scris:
Adina-Renate Motica

Adina-Renate Motica

Este cadru didactic al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, notar public în cadrul Biroului Individual Notarial Motica Adina-Renate, formator la INR, membru în Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Timișoara și mediator.
A mai scris: