Președintele României: Sesizare de neconstituționalitate asupra Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății

București, 4 ianuarie 2018

Domnului VALER DORNEANU
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE

asupra

Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății

La data de 27 decembrie 2017, Parlamentul României a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății.

În opinia noastră, atât în cadrul dezbaterii inițiale, cât și în cadrul reexaminării, Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 75 și ale art. 77 alin. (2) din Constituție. De asemenea, prin conținutul normativ, legea menționată încalcă și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.

1. Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 75 din Constituție

În ceea ce privește sesizarea Camerelor, instituind o specializare funcțională în materie de legiferare, art. 75 din Constituție stabilește competența decizională a Camerei Deputaților și a Senatului, reglementând un mecanism de adoptare a legii în virtutea căruia una dintre Camere poate fi o simplă Cameră de reflecție, atunci când este prima Cameră sesizată, sau poate fi o Cameră decizională, atunci când se pronunță definitiv asupra unei inițiative legislative care a fost adoptată sau respinsă de prima Cameră sesizată. Totodată, atunci când una dintre Camere este sesizată cu o inițiativă legislativă care intră în competența primară a celeilalte Camere, viciul de procedură poate fi acoperit dacă cealaltă Cameră este de acord cu textul adoptat de Camera care și-a depășit competențele. Dacă cea de-a doua Cameră adoptă inițiativa legislativă într-o nouă redactare, aceste dispoziții urmează să facă obiectul unei noi deliberări în prima Cameră.

Așadar, competența decizională a unei Camere izvorăște din dispozițiile alin. (1) al art. 75 din Legea fundamentală, iar în procedura de legiferare fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului are obligația de a-și verifica propria competență în raport cu conținutul normativ al fiecărei intervenții legislative. În mod evident, stabilirea competenței decizionale nu ține doar de exprimarea voinței uneia dintre Camere, ci este o obligație constituțională ce revine fiecăreia dintre ele. Numai în acest mod se dă eficiență dispozițiilor art. 75 alin. (4) și (5) din Constituție.

La data de 4 aprilie 2017, Camera Deputaților a adoptat Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății. Legea cuprindea un număr de trei articole romane, respectiv: art. I, ce însuma 19 intervenții legislative, modifica art. I, II, III, IV și VIII din O.U.G. nr. 96/2017; art. II și art. III cuprindeau o serie de prevederi tranzitorii. Legea astfel adoptată a fost înaintată Senatului care, în conformitate cu prevederile art. 75 din Constituție și ale art. 133 din Regulamentul Camerei Deputaților, urma să o dezbată și să o adopte în calitate de Cameră decizională.

Menționăm că potrivit adresei de înaintare a legii (Plx. nr. 12/2017 din 4 aprilie 2017), Camera Deputaților nu și-a reținut în competență decizională nicio dispoziție a Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016, urmând ca Senatul să dezbată această lege cu deplină competență decizională.

Adoptată de Senat la data de 27 iunie 2017, legea menționată cuprindea două articole romane, respectiv: art. I – ce modifica art. I, II, III, IV și VIII din O.U.G. nr. 96/2017 – și însuma 31 intervenții legislative, în timp ce art. II cuprindea prevederi tranzitorii. De asemenea, în conținutul normativ al art. I al legii a fost introdus, la pct. 21, după art. I din O.U.G. nr. 96/2016, un nou articol, art. I1. Cu privire la toate aceste texte, Senatul a decis definitiv, fără a fi reținut competența decizională a Camerei Deputaților pentru vreuna dintre dispozițiile Legii de aprobare a O.U.G. nr. 96/2016. În forma adoptată de Senat în calitate de Cameră decizională, această lege a fost transmisă Președintelui României, în vederea promulgării.

La data de 19 iulie 2017, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2) din Constituție, Președintele României a cerut Parlamentului reexaminarea Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății.

În cadrul reexaminării ca urmare a cererii formulate de Președintele României, în calitate de primă Cameră competentă, Camera Deputaților a reexaminat Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016, ocazie cu care a stabilit că pentru art. I1, art. IV, art. VII și art. VIII alin. (5) și alin. (6) urmează să se pronunțe în calitate de Cameră decizională (adresa de înaintare către Senat Plx. nr. 12/2017 din 19 septembrie 2017). Așadar, spre deosebire de dezbaterea inițială, de această dată, în cadrul reexaminării legii, Senatul urma să se pronunțe în calitate de Cameră decizională pe întreaga lege de aprobare a O.U.G nr. 96/2016, cu excepția textelor anterior menționate.

La data de 4 decembrie 2017, Senatul a reexaminat legea și, întrucât a modificat textele cu privire la care Camera Deputaților își reținuse competența decizională a retrimis legea la Camera Deputaților pentru art. I1, art. I2 (nou introdus de Senat) și art. IV (adresa de înaintare a Senatului L68/2017 din 4 decembrie 2017). Asupra acestora, Camera Deputaților, în ședința din 19 decembrie 2017, a decis definitiv.

Așadar, în cadrul dezbaterii anterioare reexaminării, Senatul s-a comportat ca o Cameră decizională cu deplină competență pentru întreaga Lege privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății, deși față de forma adoptată inițial de Camera Deputaților a introdus art. I1 (art. I pct. 21 din lege) și a modificat art. IV (art. I pct. 29 din lege). Însă, în cadrul reexaminării, Senatul a înțeles să își înlăture competența decizională inițial stabilită, după ce Camera Deputaților și-a stabilit expres competența decizională cu privire la aceste dispoziții.

Prin urmare, aceleași norme cu același conținut normativ au fost adoptate atât înainte, cât și după reexaminare cu încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la sesizarea Camerelor.

Pe de o parte, față de dispozițiile art. 75, în cadrul primei dezbateri, Senatul a adoptat Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 cu încălcarea competenței decizionale a Camerei Deputaților, ignorându-și obligația de verificare a competenței decizionale.

Retrimițând legea Camerei Deputaților, în cadrul reexaminării, pentru a decide definitiv asupra unor texte cu același conținut normativ, cu privire la care decisese definitiv în cadrul dezbaterii inițiale, Senatul a admis implicit că în cadrul primei dezbateri a adoptat această lege cu încălcarea art. 75 alin. (5) din Constituție.

Indiferent de Camera decizională pentru una sau alta dintre dispozițiile legii deduse controlului de constituționalitate, aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 75 alin. (4) și (5) din Constituție, întrucât pentru prevederi cu același conținut normativ în cadrul celor două lecturi ale legii au decis definitiv când Senatul, când Camera Deputaților.

Pe de altă parte, în cadrul reexaminării, procedând la reanalizarea legii și sub aspectul competenței sale decizionale, Camera Deputaților a depășit limitele reexaminării, deoarece nici aspectele referitoare la procedura adoptării legii și nici toate textele asupra cărora s-a intervenit concret în cadrul acestei navete ce avea drept scop rezolvarea unor conflicte de competență decizională (Cameră de reflecție/Cameră decizională) nu au făcut obiectul cererii de reexaminare. În acest sens, menționăm art. I1 (art. I pct. 21 din forma legii înainte de reexaminare) ce fusese introdus în textul legii de Senat în calitate de Cameră decizională, dar care nu a făcut obiectul cererii de reexaminare.

Astfel, în cadrul reexaminării, Camera Deputaților a eliminat acest articol, stabilindu-și totodată și competența decizională cu privire la el. La rândul lui Senatul, reexaminând acest text, nu numai că l-a reintrodus, dar a și adăugat unul nou, respectiv art. I2 (art. I pct. 21 din forma Senatului după reexaminare). Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională elimină din textul legii atât art. I1 cât și art. I2, deși nici unul dintre aceste texte și, implicit problematica reglementată de ele, nu făcuseră obiectul cererii de reexaminare, fiind încălcate prevederile art. 75 coroborate cu cele ale art. 77 alin. (2) din Constituție.

2. Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Constituție

Prin raportare la art. 77 alin. (2) din Constituție, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a stabilit că Parlamentul României trebuie să se pronunțe strict față de problemele ridicate de către Președinte în cererea de reexaminare. (Decizia nr. 355/2007 referitoare la constituționalitatea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 318 din 11 mai 2007; Decizia nr. 31/2016 asupra admiterii sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (2) și (3) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 117 din 16 februarie 2016).

Totodată, Curtea a reținut că în cadrul reexaminării trebuie reanalizate textele cuprinse în cererea Președintelui României, precum și cele care au legătură cu acestea, fiind necesară corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispozițiilor din lege (Decizia nr. 991/2008 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 682 din 06 octombrie 2008).

De asemenea, Curtea a constatat că, „în cadrul acestei proceduri, reexaminarea legii de către Parlament trebuie să se restrângă la obiecțiunile menționate în cererea Președintelui României iar, în situația în care se dă o altă redactare unor texte sau se completează legea cu noi reglementări, urmează să se asigure corelările necesare cu textele care au făcut obiectul cererii Președintelui României” (Decizia nr. 81/2013 asupra admiterii obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. I pct. 3 (referitoare la modificarea art. 7) și ale art. I pct. 14 (referitoare la introducerea art. 191) din lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 136 din 14 martie).

Nu în ultimul rând, Curtea Constituțională a precizat că „cererea formulată de Președintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Președinte, poate menține legea în forma adoptată inițial sau, dimpotrivă, ținând seama și de punctul de vedere al Președintelui, o poate respinge.” (Decizia nr. 30/2016 asupra admiterii sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. (3), (4) și (5) din Regulamentul Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 117 din 16 februarie 2016).

Referitor la Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății, Președintele României a cerut Parlamentului reexaminarea dispozițiilor art. I pct. 1, pct. 4-7, pct. 9, pct. 11, pct. 13, pct. 17, pct. 18, pct. 22, pct. 26; totodată, pentru rațiuni de corelare a normelor, s-a solicitat și reanalizarea art. I pct. 1 și 2 corelat cu art. I pct. 9 și 11, precum și a art. I pct. 28 corelat art. I pct. 18.

Din analiza textului legii deduse controlului de constituționalitate rezultă că Parlamentul a adoptat legea menționată cu încălcarea limitelor impuse prin cererea de reexaminare. Astfel, au fost introduse, eliminate ori modificate norme, deși nici textele respective și nici problematica ridicată de acestea nu au făcut, nici direct, nici indirect, obiectul cererii de reexaminare, după cum urmează:

– art. 223 alin. 121 din Legea nr. 1/2011 (art. I pct. 11 din lege), ce nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, a fost modificat; semnalăm că prin cererea de reexaminare, Președintele Românie a formulat critici cu privire la art. I pct. 11 din lege ce vizau însă dispozițiile art. 221 alin. (8) din Legea nr. 1/2011;

– art. 254 alin. (14) din Legea nr. 1/2011 (art. I pct. 14 din lege), ce nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, a fost modificat în sensul că pentru candidații care nu au dobândit definitivarea în învățământ, cadre didactice debutante, și au ocupat un post didactic vacant, prin concurs național, organizat în condițiile metodologiei prevăzute de lege, directorul unității de învățământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă determinată de 3 ani cu posibilitatea prelungirii până la 6 ani; menționăm că în forma inițială legea prevedea posibilitatea încheierii acestor contracte individuale de muncă pe o perioadă determinată de un an;

– art. VIII alin. (3) din O.U.G nr. 96/2016 (art. I pct. 31 din lege), ce nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, a fost modificat în sensul în care școlile doctorale în funcțiune sunt considerate acreditate până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de data de 1 octombrie 2020; în forma inițială a legii, termenul era 1 octombrie 2019;

– art. 361 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 (art. I pct. 19 din lege), ce nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, a fost modificat în sensul eliminării posibilității studenților și absolvenților care au fost înmatriculați la specializările sau programele de studii intrate în lichidare de a-și finaliza studiile la specializări sau programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu; această problematică nu a făcut obiectul reglementării legii transmise la reexaminare și, în consecință, nu a făcut obiectul cererii de reexaminare

– art. II pct. 3 și 4 cu referire la art. 32 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 75/2005 (art. I pct. 24 și pct. 25 din lege) au fost introduse în lege după reexaminare, fără nicio legătură cu obiecțiile formulate în cererea de reexaminare;

– din forma legii adoptate după reexaminare au fost eliminate mai multe texte ale art. I care nu sunt legate, sub niciun aspect, nici direct, nici indirect, de solicitările formulate prin cererea de reexaminare: art. I1 din O.U.G. nr. 96/2016 (art. I pct. 21 din lege); art. IV pct. 3, respectiv art. 24 din O.G. nr. 129/2000 (art. I pct. 27 din lege), precum și art. IV pct. 7 din O.U.G. nr. 96/2016 (art. I pct. 29 din lege).

În aceeași idee a depășirii limitelor cererii de reexaminare menționăm că la art. 158 alin. (21) și (22) din Legea nr. 1/2011 (art. I pct. 6 din lege) se adaugă un nou subiect de drept care poate organiza școli doctorale, respectiv Academia Română, subiect de drept care nu a fost avut în vedere nici la momentul adoptării legii înainte de a fi trimisă la promulgare și nici nu a fost vizat prin cererea de reexaminare. În același sens, considerăm că sunt încălcate dispozițiile art. 77 alin. (2) din Constituție prin faptul că reformularea după reexaminare a art. 4 din Legea nr. 288/2004 (art. I pct. 26 din lege) excede cererii de reexaminare întrucât vizează și studiile de inginerie.

Considerăm că prin adăugarea, eliminarea sau modificarea unor articole ale legii în cadrul procedurii de reexaminare, fără vreo legătură cu solicitările formulate de Președintele României, Parlamentul a depășit limitele învestirii.

Acest aspect este de natură să antreneze neconstituționalitatea legii în ansamblu întrucât toate aceste intervenții legislative fac ca legea rezultată să fie practic altă lege decât cea care a fost trimisă inițial la promulgare.

În acest sens este și jurisprudența constituțională (Decizia nr. 355/2007 referitoare la constituționalitatea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 318 din 11 mai 2007; Decizia nr. 81/2013 asupra admiterii obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. I pct. 3 (referitoare la modificarea art. 7) și ale art. I pct. 14 (referitoare la introducerea art. 191) din lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 136 din 14 martie).

3. Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății a fost adoptată cu încălcarea dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție

În ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 21 din legea supusă controlului de constituționalitate, art. 16 al O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației este completat, printre altele, cu dispoziții care vizează remunerarea membrilor Consiliului ARACIS și a personalului angajat, a evaluatorilor și a altor colaboratori externi.

În primul rând, se stabilește faptul că regimul și principiile privind remunerarea persoanelor enumerate mai sus, deci și a personalului angajat, se stabilesc prin regulament propriu al ARACIS. În al doilea rând, în baza acestui regulament propriu, Consiliul ARACIS hotărăște nivelul remunerării. Nu în ultimul rând, nivelul remunerației membrilor Consiliului ARACIS și a personalului încadrat în această autoritate nu poate depăși nivelul remunerației stabilite pentru funcțiile de conducere din învățământul superior. Considerăm că aceste dispoziții încalcă art. 1 alin. (5) din Constituția României atunci când se referă la personalul angajat al acestei autorități.

Pe de o parte, instituie o derogare nejustificată de la dispozițiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, legea-cadru în materie, ce stabilește regimul și principiile privind remunerarea persoanelor plătite din fonduri publice.

Pe de altă parte, norma este lipsită de claritate, precizie și predictibilitate întrucât nivelul remunerației pentru personalul angajat este stabilit prin raportare la nivelul remunerației acordate unor funcții de conducere din instituțiile de învățământ superior. Or, întrucât nu sunt precizate care sunt aceste funcții de conducere se poate ajunge la situația în care anumite categorii de personal din cadrul ARACIS să aibă o remunerație la nivelul anumitor funcții de conducere din învățământul superior și alte categorii de personal din cadrul ARACIS să aibă o remunerație diferită, raportată la nivelul altor funcții de conducere.

Lipsite de claritate sunt și prevederile art. I pct. 26 din lege. Astfel prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 au același conținut normativ cu actualele prevederi ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, ceea ce creează un paralelism legislativ. De asemenea, cele 7 noi alineate introduse în conținutul art. 4 din Legea nr. 288/2004 nu sunt corelate cu Sistemul european de credite de studiu transferabile (ECTS).

Astfel, normele nou introduse după reexaminare sunt lipsite de predictibilitate nefiind corelate cu actualele dispoziții ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, care prevăd că aplicarea în toate universitățile a Sistemului european de credite de studiu (ECTS) este obligatorie. Totodată, norma de la art. 4 alin. (17) este neclară întrucât pentru studiile de farmacie nu se precizează dacă este vorba despre primul ciclu de învățământ sau despre un ciclu de învățământ cumulat.

Art. 223 alin. (121) din Legea nr. 1/2011 (art. I pct. 11 din lege) prevede că universitățile de stat pot fi finanțate și de către autoritățile publice locale, spre deosebire de forma inițială a textului în care se preciza faptul că universitățile pot fi finanțate și de către autoritățile locale. Pe de o parte, o astfel de modificare excede limitelor reexaminării întrucât acest articol nu a fost vizat de respectiva cerere și, pe de altă parte, creează premisele unei discriminări în favoarea universităților de stat prin raportare la universitățile particulare.

Cu caracter general, legea ignoră normele de tehnică legislativă privind unitatea de redactare a actului normativ și astfel vine în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest sens, învederăm faptul că Legea de aprobare a O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul educației, cercetării, formării profesionale și sănătății abrogă diferite dispoziții normative, făcând referire fie la anumite puncte din cuprinsul Ordonanței aprobate, fie în mod direct la actul normativ de bază, modificat de aceasta.

De exemplu, art. I pct. 1 și 2 din legea supusă controlului de constituționalitate vizează abrogarea nemijlocită a art. 49 alin. (1), (2) și (4) și a art. 49 alin. (21) și (22) din Legea educației naționale nr. 1/2011, pe când pct. 9 al legii abrogă pct. 6, care are însă ca obiect, de asemenea, tot modificări asupra Legii nr. 1/2011. În mod similar, la art. I pct. 22 din lege se abrogă pct. 1 al art. II. Această situație creează confuzie și permite interpretări diferite privind forma în vigoare a actului de bază modificat, generând astfel impredictibilitate în aplicarea textului normativ la care ne raportăm.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății este neconstituțională în ansamblu.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS – WERNER IOHANNIS