[UPDATE: Descrierea traseului – Ziua 7 și 8] Premieră mondială românească în Himalaya
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Update: Descrierea traseului – Ziua 7 și 8
Locație: Himalaya
Munte: Pumori (7161m)
Denumire rută nouă: „Călătoria Micului Prinț”
Grad: ED – Extremement Difficile
Perete: Sud-Estic
Echipa: Romeo Popa, Teofil Vlad, Zsolt Torok
Angajament: major
Diferența de nivel tabără de bază – vârf: 1800m
Perioada: 12 octombrie 2018 – 21 octombrie 2018
Notă: În alpinism, premieră (eng. first ascent) înseamnă un traseu într-un perete sau care conduce pe un vârf pe care nu a mai fost nicio persoană înainte și reprezintă adevărata esență a acestui sport; din punct de vedere al valorii sportive o premieră este considerabil mai valoroasă decât o repetare.
ZIUA 7
Am pregătit retragerea, care s-a desfășurat pe versantul vestic, un perete impunător, dar mai ușor de abordat decât cel pe care am urcat noi.
Rapelurile până pe ghețarul de la baza muntelui au durat 13 ore.
Am aplicat toate metodele de ancorare și de realizare a punctelor fixe din care să rapelăm.
Pitoane/abalacov/pitoane de gheață/snow-baruri/bucle lăsate pe stânci proeminente/snow-baruri în T în zăpadă nu prea bună.
Toate rapelurile au fost de 60m fiecare, folosind la maximum corzile.
ZIUA 8
Retragerea de pe marele ghețar a fost o adevărată artă.
Încă de sus am identificat zona din dreapta ghețarului unde, depășind crevasele uriașe, se găsea un grohotiș care se părea că are legătură cu fundul văii.
După ore lungi am reușit să scăpăm de acea porțiune prin labirintul de mici pereți și pietre ce aveau o instabilitate formidabilă.
Din fundul văii urma o drumeție lungă spre Gorak Shep, unde am ajuns după 8 ore, socotite de la plecare de la cortul de pe ghețar.
Ziua următoare ne-am întors în tabără de bază pentru a sărbători împreună cu ceilalți care țineau tabăra până la momentul sosirii noastre.
Traseul „Călătoria Micului Prinț” reprezintă o linie frumoasă și directă, o abordare în spiritul adevărat al alpinismului, pentru vârful Pumori și este de mare angajament.
Cumulat, toate dificultățile care sunt dependente de condiții (în cazul nostru traseul era în condiții), având în vedere experiența mea din Alpi în marii pereți (Eiger Grandes Jorasses, Matterhorn, Drus, Civetta etc.) pot afirma că traseul în Pumori este de categoria ED (Extremement Difficile), cu mențiunea că se află într-un munte de peste 7000m.
Dincolo, însă, de dificultate, angajament și grade, as pune accent pe frumusețea traseului care se desfășoară în cel mai minunat decor, având giganții lumii – Everest, Lhotse, Nuptse – în permanență prin preajmă, cu tot spectacolul oferit de aceștia.
Update: Descrierea traseului – Ziua 4-6
Locație: Himalaya
Munte: Pumori (7161m)
Denumire rută nouă: „Călătoria Micului Prinț”
Grad: ED – Extremement Difficile
Perete: Sud-Estic
Echipa: Romeo Popa, Teofil Vlad, Zsolt Torok
Angajament: major
Diferența de nivel tabără de bază – vârf: 1800m
Perioada: 12 octombrie 2018 – 21 octombrie 2018
Notă: În alpinism, premieră (eng. first ascent) înseamnă un traseu într-un perete sau care conduce pe un vârf pe care nu a mai fost nicio persoană înainte și reprezintă adevărata esență a acestui sport; din punct de vedere al valorii sportive o premieră este considerabil mai valoroasă decât o repetare.
Ziua 4
Ziua a patra a început direct cu ultima lungime-cheie: ieșirea din „Păianjen” (grad de dificultate M6) 1LC.
Această lungime a fost foarte grea, atât din cauza ca era foarte sus, dar și din cauză că aici soarele a lăsat puțina gheață și trebuia găsita combinația perfecta cu stânca pentru înaintare.
După 60m s-a deschis calea spre creastă, însă pana acolo am mai parcurs încă 4 LC, ascensiune între formațiuni de gheață (formate de vânt ca și orga), inclus o mică parte grad de dificultate M4. Ultima dintre aceste lungimi de coardă am mers concomitent aproximativ 120m.
Am ieșit în creasta ascuțită a vârfului, la 6776m.
Aici am stabilit bivuacul 4.
Ziua 5
ZIUA 5 am petrecut-o în așteptarea vremii favorabile.
Ziua 6
Ziua vârfului.
Am pornit ascensiunea spre vârf, dar pe o vreme care ne-a pus la o foarte mare încercare.
Era extrem de frig și am așteptat ca vântul sa se potolească. Am amânat cât am putut plecarea de la cort; mai aveam de parcurs aproximativ 500m și am preferat să facem asta pe soare, însă vântul era foarte puternic și de multe ori ne culca pe toți 3.
Foarte sigur, ca o mașinărie, avansam în astfel de condiții spre vârf, cu maxim de grijă să nu cădem.
La ora 3 pm am ajuns pe vârf si, în ciuda vremii, am beneficiat de 40 de minute de liniște, cât de cât.
Am putut face fotografiile sus după care am pornit spre C4.
Update: Descrierea traseului – Ziua 2 și 3
Locație: Himalaya
Munte: Pumori (7161m)
Denumire rută nouă: „Călătoria Micului Prinț”
Grad: ED – Extremement Difficile
Perete: Sud-Estic
Echipa: Romeo Popa, Teofil Vlad, Zsolt Torok
Angajament: major
Diferența de nivel tabără de bază – vârf: 1800m
Perioada: 12 octombrie 2018 – 21 octombrie 2018
Notă: În alpinism, premieră (eng. first ascent) înseamnă un traseu într-un perete sau care conduce pe un vârf pe care nu a mai fost nicio persoană înainte și reprezintă adevărata esență a acestui sport; din punct de vedere al valorii sportive o premieră este considerabil mai valoroasă decât o repetare.
ZIUA 2
Ziua a doua a început bine și am avansat, lungime cu lungime, pe un teren mai ușor, spre dreapta, pentru ca deja am ochit unde vom intra în temuta Rampa, porțiunea-cheie a traseului, care se afla în treimea superioară.
Spre dreapta dificultățile creșteau si, la un moment dat, inevitabil ne-am trezit pe vertical, însă trebuia să găsim legătura între secțiuni.
A fost cea mai frumoasă parte tehnică a traseului (grad de dificultate M5), o ascensiune foarte spectaculoasă și plăcută, cu satisfacții profesionale.
Ziua a doua a adus și o directiva promițătoare: am intrat în Rampa și am găsit un loc de bivuac ideal (singurul bun din tot peretele).
Este o surplombă mare sub care, ca într-o lojă, se poate netezi zăpadă și crea un loc bun de dormit.
Bivuacul 2 ne-a servit perfect. Astfel, cu forțe noi, am intrat în abordarea rampei a 3-a zi.
ZIUA 3
Începutul Rampei: lungimi de coarda pe gheață dură (sticlă).
Dificultatea pana în grad M6 și o combinație de escaladă spectaculoasă pe gheața tip Diaclaza /vertical și pasaje surplombate.
Ieșirea din Rampa a fost cea mai grea; aici brusc s-a terminat gheața și prizele erau scurse.
Era un stâlp de zăpadă necoagulată, care se rupea și pe ea trebuia sa ne cățarăm, folosind un sprait larg, să cuprindem cei doi pereți ai diaclazei. Pasajul este surplombat (grad de dificultate M6).
După ieșirea din rampa se urcă spre stânga și după 1 LC (lungime de coarda – 60m) se urca în „Păianjen” (denumire după „Păianjenul Alb” din Eiger).
„Păianjenul” este foarte abrupt, 600-700 și oferă un singur loc de cort, pe care l-am identificat. Deși locul de cort nu era expus la avalanșe, vântul a carat peste noi toată noaptea zăpadă și gheața desprinse din pereți încât dimineața cortul era deformat din trei părți. Bombardamentul de gheața nu a afectat cortul și nici pe noi, dar nu am dat căștile jos din cap toată noaptea.
Locație: Himalaya
Munte: Pumori (7161m)
Denumire rută nouă: „Călătoria Micului Prinț”
Grad: ED – Extremement Difficile
Perete: Sud-Estic
Echipa: Romeo Popa, Teofil Vlad, Zsolt Torok
Angajament: major
Diferența de nivel tabără de bază – vârf: 1800m
Perioada: 12 octombrie 2018 – 21 octombrie 2018
Notă: În alpinism, premieră (eng. first ascent) înseamnă un traseu într-un perete sau care conduce pe un vârf pe care nu a mai fost nicio persoană înainte și reprezintă adevărata esență a acestui sport; din punct de vedere al valorii sportive o premieră este considerabil mai valoroasă decât o repetare.
Muntele Pumori este unul dintre cele mai emblematice și dificile piscuri din regiunea Solu Khumbu; se află în vecinătatea muntelui Everest, poziționat chiar față în față cu acesta (numele lui, în cultura nepaleză, se traduce „Fata nemăritată a Everestului”).
Această piramidă imensă atrage toate privirile, atât ale celor care doar fac treking până în Everest Base Camp, dar și ale alpiniștilor care vin în zonă.
Dacă la mică distanță pe Everest anual se întâmplă o industrializare a alpinismului, dusă la extrem din punct de vedere comercial, pantele abrupte și pereții vârfului Pumori rămân tăcuți și nepopulați, dificultatea și angajamentul ridicat îi selectează pe pretendenți.
Pumori are o rată foarte scăzută de reușită, chiar și pe cea mai ușoară variantă (traseul clasic).
Ideea unei linii noi s-a formulat în mintea mea încă din 2015, anul cutremurului din Nepal, când am avut ocazia să studiez bine pereții și am intuit o rută nouă în Peretele Sud-Estic (încă neurcat).
„Călătoria Micului Prinț” începe la 5660m, de la baza ghețarului abrupt (con de dejecție al avalanșelor).
Strategia: stil alpin, cu o singură intrare (single push), fără ajutor sherpa, fără oxigen și fără ajutor din exterior.
Echipa noastră, formata din Romeo Popa, Teofil Vlad și Zsolt Torok, a convenit să instalăm la 5660m, la baza ghețarului, un cort care ne servea ca punct de plecare direct în traseu; se poate numi tabără de baza avansată (advanced base camp – ABC).
Aici am adunat echipamentul, mâncarea, buteliile cu gaz și tot ce este necesar pentru a avea resurse pentru ascensiune.
Din acest punct, în funcție de teren, am stabilit locuri de bivuac, în număr de 3, în perete, ca în ziua a 4-a să ieșim definitiv din perete și să stabilim ultima tabără chiar în creasta care duce spre vârf.
Acolo, în tabără 4, am fost nevoiți să așteptăm o zi, în speranța că vânturile puternice își vor scădea intensitatea și astfel, pe o vreme mai acceptabilă, vom atinge vârful.
Ziua vârfului nu știu dacă într-adevăr era mai bună sau mai rea decât cea pe care am petrecut-o în așteptare, dar cert este că vârful l-am atins pe un vânt cu rafale de 105 km/h și cu temperatură real feel de -27gr C.
Retragerea a intrat într-o zona de explorare a ghețarului spre partea vestică a muntelui.
DESCRIEREA TRASEULUI PE ZILE
ZIUA 1
Treziți la ora 1 AM, am mâncat ceva repede și am început ascensiunea pe la ora 2 AM pe ghețarul abrupt, accidentat, plin de ace de gheață, depășind sute de metri spre cunoscuta „pâlnie de gheață” (bottleneck).
De lumina zilei ne bucuram doar la 5.30, astfel o mare parte am parcurs doar la lumina frontalelor. Până la „pâlnie” am mers concomitent.
Înainte de „pâlnie” ne-am reorganizat și am început ascensiunea pe gheața sticlă spre primul Neveu (icefield).
Depășind vertical și pasaje surplombate, în pâlnie am ajuns pe primul Neveu, unde am început să urcăm oblic dreapta.
Având în vedere dimensiunile muntelui, am urcat multe lungimi de coardă (o lungime de coardă = 60 m) și am regrupat fie în frienduri, fie în snow-baruri, fie în șuruburi de gheață sau combinația acestora.
Regrupările erau incomode și suspendate.
Ajunși la marginea superioară a primului Neveu ne-am orientat sa găsim calea spre mai sus pe limbile de gheață, folosind prizele de stâncă în combinație cu gheață escaladă mixt (grad de dificultate M4).
Aflați în partea stângă a peretelui, se apropia ora să căutam un loc de bivuac, un lucru foarte dificil în acel perete unde practic nu există brâne sau platforme.
Strategia era să căutam din timp un loc bun și să nu împingem ascensiunea până la lăsarea întunericului, pentru că atunci șansele să găsim un loc bun scădeau și asta periclita ziua următoare.
Primul bivuac a fost foarte chinuit, nu am avut loc și am trecut o noapte foarte grea.
