Poziția UNPIR față de Proiectul de Ordonanță de urgență pus în dezbatere publică în data de 18 septembrie 2018 (Propunerile de modificare a Legii Insolvenței)

21 sept. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 391

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

👍Vezi și: Analiză UNPIR a modificărilor propuse pentru Legea insolvenței

 

Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), asociația profesională a practicienilor în insolvență cu statut de utilitate publică, a analizat propunerile cu care Ministerul Finanțelor Publice (MFP) intenționează să modifice legislația insolvenței.

Concluziile UNPIR vin în contextul unei consultări publice lansată de Ministerul Finanțelor Publice, în data de 18 septembrie 2018, pe tema unui Proiect de Ordonanță de urgență care ar modifica acte normative în domeniul insolvenței.

UNPIR apreciază că o serie de modificări propuse prin actul normativ au ca scop creșterea încasărilor la bugetul de stat și eficientizarea mecanismelor de recuperare a creanțelor, cu respectarea șanselor de redresare a debitorilor aflați în stare de insolvență, precum cele referitoare la conversia creanțelor bugetare în acțiuni, cu acordul creditorului bugetar, posibilitatea cesionării creanțelor bugetare, precum și posibilitatea, pentru creditorii bugetari, de a aproba planuri de reorganizare care prevăd plata creanțelor bugetare într-un cuantum mai mic decât 100% din valoarea creanței înscrisă în tabelul definitiv.

Pentru ca demersul inițiat de către Guvern de îmbunătățire a legislației în materia insolvenței să fie unul eficient, UNPIR prezintă o serie de observații pentru a fi avute în vedere la elaborarea actului normativ, astfel încât actul normativ să producă un impact pozitiv asupra legislației relevante în materie. Fiecare dintre observații va fi detaliată în a doua parte a acestui document, într-o secțiune de argumente tehnice.

Demersul nostru este constructiv și vine în contextul în care, pe de o parte în spațiul media au fost lansate acuzații și opinii pro și contra din partea mai multor profesii liberale care au activități în domeniul insolvenței (evaluatori, avocați… etc.), iar pe de altă parte majoritatea profesioniștilor își exprimă îngrijorarea că unele modificări vor conduce la o practică neunitară în instanțe și la invocarea multor excepții de neconstituționalitate.

Observații:

1. Includerea unui prag alternativ pentru depunerea cererii de intrare în insolvență, dacă există și creanțe bugetare, este discriminatorie din punct de vedere constituțional, creează efecte economice negative asupra participanților la procedură, furnizori, și va diminua încasările bugetare.

2. Desemnarea practicianului în insolvență, aleatoriu, de către instanța de judecată nu este eficientă, nu va duce la accelerarea procedurii și nu va crește încasările bugetare.

3. Introducerea unei sancțiuni a practicianului în insolvență, precum cea de 30% – 50% din cuantumul cererii de plată, este disproporționată. Această sancțiune ar trebui să fie conform altor ipoteze similare reglementate de codul de procedură civilă, în sumă fixă și aplicată doar dacă practicianul, cu rea-credință, nu soluționează cererile de plată în termenul prevăzut de lege.

4. Textul care reglementează starea de incompatibilitate, a practicianului în insolvență care deține simultan calitatea de administrator/lichidator judiciar la un debitor, dar și la un creditor al acestuia, trebuie nuanțat pentru a se evita exacerbarea efectelor acestuia. Nu trebuie exclusă de plano posibilitatea ca același practician în insolvență să dețină simultan cele două calități. Cel mai adesea practicienii în insolvență cu experiență în gestionarea proiectelor mari de insolvență au în portofoliu debitori care pot deține creanțe nesemnificative, care nu au caracter decizional în procedură și necontencioase în cadrul unor proceduri de insolvență complexe, în special insolvența grupului de societăți unde există o reglementare specială în legea insolvenței.

Propuneri:

Pentru eficientizarea procedurilor și a încasărilor bugetare, UNPIR propune două modificări pentru lichidizarea bunurilor și consemnarea sumelor în vederea distribuirii, ceea ce duce la reducerea cheltuielilor de procedură și crearea premiselor distribuirii sumelor, chiar către creditorul bugetar

Detalii tehnice

I. Apreciem faptul că s-ar impune păstrarea actualei forme a definiției „valorii prag”. Prin impunerea unui prag pentru depunerea cererii de intrare în insolvență (creanțe bugetare de maxim 50% din valoarea totală a creanțelor) se perpetuează starea de dificultate a societăților în cauză, iar debitorii nu vor mai fi obligați să depună o cerere de deschidere a procedurii, perpetuând starea de insolvență care va atrage, implicit, și insolvența altor furnizori, clienți.

În plus, păstrarea acestor debitori în afara insolvenței nu va determina îmbunătățirea situației acestora, ci, din contră, dificultățile cu care se vor confrunta vor crește, diminuând șansele de recuperare a creanțelor creditorilor.

Promovarea acestei modificări a definiției valorii prag va determina implicit dezincriminarea parțială a infracțiunii de bancrută reglementată de art. 240 Cod penal.

II. Modificarea art. 45 alin. (1) lit. d) în sensul desemnării practicianului în insolvență de către instanța de judecată nu este eficientă, nu va duce la accelerarea procedurii și nu va crește încasările bugetare. Ea instituie decăderi din drept, decăderi provizorii, fără justificare.

În cele mai multe cazuri, practicianul în insolvență desemnat de către instanța de judecată la cererea creditorilor este confirmat în cadrul Adunărilor de creditori, lucru ce asigură continuitatea procedurii, deoarece același practician în insolvență administrează procedura pe toata durata derulării acesteia.

Propunerea instituie o decădere din dreptul de a numi practicianul provizoriu, atât de către debitor, cât și de către creditori și, în schimb, statuează o procedură aleatorie de numire de către judecătorul sindic.

Scopul principal al procedurii insolvenței este acela de a acoperi într-o proporție cât mai mare și într-un termen cât mai scurt datoriile debitorului.

În acest context, efectele tuturor actelor de procedură întocmite de către administratorul judiciar provizoriu/definitiv, se repercutează în mod direct asupra patrimoniului creditorilor.

Pe cale de consecință, considerăm că alegerea practicianului în insolvență provizoriu trebuie să fie un atribut cel puțin al creditorului și nu al judecătorului-sindic, atunci când creditorul își exprimă opțiunea în acest sens.

III. Introducerea unei sancțiuni precum cea prevăzută la art. 75 alin. (31) de 30 % – 50 % din cuantumul cererii de plată este disproporționată.

Apreciem faptul că introducerea unei sancțiuni a practicianului în insolvență, pentru neîndeplinirea obligațiilor de verificare a cererilor de plată, este justificată pentru a asigura celeritatea soluționării acestor cereri. Această sancțiune, însă, ar trebui să fie în sumă fixă și aplicată doar dacă acesta, cu rea-credință, nu soluționează cererile de plată în termenul prevăzut de lege. Aceasta este și soluția aleasă de Codul de procedură civilă. Mai mult decât atât, în multe cazuri cererile de plată formulate nu sunt însoțite de toate documentele justificative sau implică relații comerciale complexe ce presupun o analiză mai lungă decât termenul stabilit de lege, impunându-se sancționarea practicianului în insolvență doar în cazurile în care cu rea-credință nu își îndeplinește obligațiile legale. Propunem modificarea acestui text după cum urmează:

„(31) În cazul nesoluționării cu rea-credință a cererii de plată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul sindic, la cererea creditorului în cauză, sancționează administratorul judiciar cu amendă cuprinsă între 3.000 lei și 5.000 lei.”

IV. Propunem ca modificarea făcută la art. 28 alin. (5) din OUG nr. 86/2006 să fie completată cu unele nuanțări, după cum urmează:

„(5) În termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, practicianul în insolvență care se regăsește în situația de incompatibilitate prevăzută la alin.(4) este obligat să opteze pentru exercitarea unei singure calități dintre cele deținute, notificând în acest sens judecătorul-sindic.”

(51) Nu se consideră stare de incompatibilitate următoarele situații:

a) creanța care determină starea de incompatibilitate are caracter nelitigios;

b) creanța care determină starea de incompatibilitate nu reprezintă mai mult din 20% din valoarea masei credale;

c) calitatea de administrator judiciar sau lichidator judiciar este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia sau două filiale diferite;

d) procedurile de insolvență ale grupului de societăți.”

Apreciem faptul că textul care reglementează starea de incompatibilitate a practicianului în insolvență, care deține simultan calitatea de administrator/lichidator judiciar la un debitor dar și la un creditor al acestuia, trebuie nuanțat. Textul nu trebuie să excludă de plano posibilitatea ca același practician în insolvență să dețină simultan cele două calități. Susținem acest lucru deoarece adesea practicienii în insolvență cu experiență în gestionarea proiectelor mari de insolvență au în portofoliu debitori care pot deține creanțe nesemnificative și necontencioase în cadrul unor proceduri de insolvență complexe. Această situație va determina imposibilitatea ca aceștia să fie desemnați în procedură, cu riscul ca proiecte complexe de insolvență să fie gestionate de societăți fără experiență semnificativă.

V. Propuneri care pot să eficientizeze procedura și încasările bugetare. Lichidizarea bunurilor și consemnarea sumelor în vederea distribuirii duce la reducerea cheltuielilor de procedură și crearea premiselor distribuirii sumelor, chiar către creditorul bugetar.

Propunem modificarea art. 91 alin. (1) pentru soluționarea acestor blocaje după cum urmează:

Art. 91 alin. (1) Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel.

Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau extinse, bunurile pentru care există interdicția deținerii și nu pot face parte din circuitul civil conform legii penale. Sumele obținute cu respectarea ordinii de distribuire prevăzute de prezenta lege, vor fi puse la dispoziția organelor de urmărire penală sau instanței de judecată penală, după plata onorariilor și a cheltuielilor de procedură”.

Propunem adăugarea alin. (5) pentru soluționarea problemelor de mediu, și deblocării cazului existent la Curtea de Justiție a UE, amendarea art. 156 prin adăugarea alin. (5), care să aibă următoarea formulare:

Art. 156 alin. (5) „În situația în care valoarea obligațiilor de mediu aferente unui bun din averea debitoarei depășește valoarea de evaluare a acestuia și nu există lichidități suficiente în vederea acoperirii acestor costuri, bunul va trece în proprietatea unității administrativ teritoriale în raza căruia este localizat, pe baza hotărârii judecătorului sindic la cererea administratorului judiciar/lichidatorului”.

Soluția este în acord cu soluțiile similare din alte legislații și cu prevederile Codului civil cu privire la succesiunile vacante (art. 553 Cod civil). Se rezolvă situația achitării obligațiilor de mediu, unitățile administrativ teritoriale având acces la fonduri europene pentru aceasta. Dacă bunurile rămân în proprietatea falitului și nu se îndeplinesc obligațiile de mediu, există riscul unor catastrofe de mediu.

Sursa informației

Poziția UNPIR față de Proiectul de Ordonanță de urgență pus în dezbatere publică în data de 18 septembrie 2018 (Propunerile de modificare a Legii Insolvenței) was last modified: septembrie 21st, 2018 by Universul Juridic
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter