Posibilitatea invocării nulităţii unei hotărâri judecătoreşti prin intermediul căilor de atac (NCPC, L. nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 2231/2019

L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (4); NCPC: art. 405, art. 488 pct. 8, art. 496 alin. (1), art. 509 alin. (1) pct. 1

Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că doar aspectele privind greșita interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 1 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurent ca reprezentând nulități ale hotărârii judecătorești nu au făcut obiect de analiză al instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire.

Astfel, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, față de excepțiile invocate de către recurent, respectiv lipsa de motivare a soluției pronunțată în contestația în anulare și excepția privind greșita numerotare a dosarului, a acordat cuvântul recurentului asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care a apreciat că primează în cauză.

De altfel, încheierea de la 14 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care formează obiectul recursului de față, vizează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 405 C. proc. civ.

În ceea ce privește considerentele instanței, s-a reținut că textul de lege pretins neconstituțional nu are legătură cu dezlegarea pe fond a cererii de revizuire.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel Ploiești respectând aceste dispoziții, a verificat cererea recurentului, oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul litigiului.

În cazul de față, dispozițiile art. 405 C. proc. civ. invocate de recurent privesc posibilitatea invocării nulității unei hotărâri judecătorești prin intermediul căilor de atac.

Considerentele instanței de apel care au reținut că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 405 C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea cererii de revizuire sunt, prin urmare, corecte.

Astfel, prin intermediul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a solicitat admiterea acțiunii în anulare, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute.

Instanța a reținut că decizia instanței care a respins o contestație în anulare, prin care nu s-a evocat fondul pretenției dedusă judecății, nu poate fi atacată cu cerere de revizuire.

Dispozițiile art. 405 C. proc. civ. se referă la mijloacele de invocare a nulității hotărârii, în aplicarea principiului legalității căii de atac, ceea ce nu are legătură cu nulitatea invocării unor presupuse acte de procedură.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.