Posibilitatea coexistenței coautoratului în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a deține permis de conducere

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

1. Considerații introductive

Ab initio, infracțiunea de „Conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, este reglementată de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în cuprinsul Titlului VII „Infracțiuni contra siguranței publice”, în cadrul Capitolului II intitulat „Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice”, la articolul 335^[1].

Ab origine, în vechea reglementare, infracțiunea are corespondent în prevederile articolului 86 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată. Aceasta este prevăzută într-o variantă simplă și două variante atenuante. În ceea ce privește varianta simplă, infracțiunea are un conținut identic cu reglementarea anterioară^[2], incluzând chiar și regimul sancționator. În acest sens, vorbind despre varianta atenuantă, cuprinsă în cadrul alineatului (2) al articolului 335 și observăm preluarea elementelor constitutive din vechea reglementare, dar cu o deosebire specifică, într-un context în care nu se mai face referire la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, ci se extinde incriminarea la conducerea fără permis a oricărui vehicul pentru care legea prevede o intransigență obligațională a deținerii. Referitor la sancțiunea variantei atenuante, noul Cod penal nu modifică pedeapsa prevăzută de vechea reglementare și nici limitele acesteia.

Totodată, o altă deosebire identificată constă în faptul că, persoana căreia îi este încredințat autovehiculul poate fi intoxicat voluntar ori nevoluntar cu alcool ori sub influența unor substanțe psihoactive, astfel cum acestea sunt stabilite și descrise prin lege. De asemenea, în actuala reglementare, nu se mai regăsește incriminată situația încredințării autovehiculului unei persoane care suferă de o boală psihică. Lipsește din noua incriminare situația în care se încredințează un autovehicul unei persoane care se află sub influența unor produse ori substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora. Cu referire la produsele sau substanțele stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, există posibilitatea ca acestea să se identifice cu substanțele psihoactive stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătății.

2. Existența răspunderii în cazul încredințării

În continuitatea discuției și în ceea ce privește încredințarea unui autovehicul, unii autori susțin că cel care a încredințat autovehiculul nu ar trebui să răspundă și pentru infracțiunea de ucidere din culpă, întrucât urmarea este cauzată de o altă persoană decât autorul infracțiunii-obstacol, incriminată de articolul ante-menționat, alineatul (3) din Codul penal^[3].

Noțiunea de contrarietate este în sensul că, cel ce a încredințat autovehiculul va răspunde atât pentru infracțiunea reglementată de articolul 335 alineatul (3) din Codul penal, dar și pentru infracțiunea de ucidere din culpă pentru că în această situație incriminarea unei infracțiuni-obstacol nu conduce în mod indispensabil la întreruperea raportului cauzal între fapta de a încredința autovehiculul unei persoanei care nu deține permis de conducere și decesul victimei ca urmare a accidentului provocat de aceasta din urmă^[4].

Astfel, nu există vreun element dubitativ în ceea ce privește și răspunderea pentru infracțiunea de ucidere din culpă a celui care a încredințat autovehiculul^[5].

Putem conchide ideea faptului că, există un raport de cauzalitate între fapta de a încredința autovehiculul unei persoane, ce nu deține permis de conducere și uciderea din culpă produsă în urma posibilului accident provocat. De aceea, existența faptică a încredințării autovehiculului cu cea a unui rezultat grav produs în urma unui accident rutier este stăpânit de un lanț cauzal prestabilit și anticipat^[6].

Cu privire la legea penală mai favorabilă, noul Cod penal extinde incriminarea faptelor de la cele care făceau trimitere la un autovehicul sau tramvai, la aceleași fapte din reglementarea anterioară, dar care se refereau la un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Înainte de a trece la descrierea posibilității reținerii coautoratului în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a deține permis de conducere, este important să stabilim înțelesul noțiunii de vehicul. Așadar, prin vehicul, se înțelege, „sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări” (articolul 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002), pe când termenul de autovehicul^[7] se referă la „orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum” (art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002). Din acest punct de vedere, noua reglementare conține reglementări mai severe față de cea anterioară^[8].

3. Descrierea posibilității coautoratului

A fortiori, posibilitatea existenței coautoratului în cazul infracțiunii iterate nu este avută în vedere, ci cunoaștem despre infracțiunea în cauză, faptul că, este o infracțiune cu autor unic^[9], precizându-se în doctrină aspecte privitoare la acțiunea tipică, cea care nu poate fi realizată decât de un singur autor, așa cum s-a stabilit și pentru infracțiunea de ucidere și vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă, articolul 200 Cod penal, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, articolul 273 Cod penal, absența nejustificată, articolul 413 Cod penal, dezertarea la articolul 414 Cod penal^[10].

Potrivit articolului 46 alineatul (2) Cod penal, coautori sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. Așadar, există coautorat atunci când două sau mai multe persoane participă cu acte de executare la săvârșirea aceleiași infracțiuni. Legătura subiectivă în cazul coautoratului poate să se certifice atât înaintea actului de executare, cât și pe parcursul desfășurării actului de executare. În lipsa unei legături subiective între coautori, fiecare participant va răspunde în calitate de autor și nu de coautor la săvârșirea infracțiunii^[11].

---