Pledoarie pentru criminalistică. Câteva argumente teoretice şi practice

9 apr. 2020
Articol UJ Premium
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 753
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În ultima vreme, mai ales în ultimii 20 ani, în învățământul superior se poate remarca o anumită detașare de întrebările specifice procesului didactic care antamează chestiuni legate de materiile predate, de modul de predare, de structura metodico‑didactică a modului de derulare a activității de învățare‑evaluare. Oare a căzut în desuetudine o asemenea discuție? În timp ce în țări din preajma noastră există dialog constant, chiar instituționalizat sub forma conferințelor, evenimentelor comune, ori chiar prin intermediul unor ședințe comune, între profesorii care predau o anumită specialitate a disciplinelor juridice, respectiv chiar între facultățile de profil, în cazul nostru nici măcar acele consultări ale INM‑ului cu facultățile cu profil juridic nu se mai organizează de ani buni.

Cu siguranță, fragmentarea dialogului (încercărilor de dialog) are ca și cauză multitu­dinea de programe de studiu în domeniul Dreptului, însă acest lucru nu ar trebui să fie o piedică absolută.

Campanie Craciun UJmag 2020

Una din disciplinele, din cadrul programelor de studiu din domeniul Drept, asupra căreia se poartă unele dintre cele mai interesante discuții este Criminalistica. De‑a lungul timpului statutul, importanța și evoluția acestei discipline a fost influențată de diferitele și diversele viziuni pe care le‑au avut cei care au creat cerințele de studiu din domeniul Științelor Juridice, precum și cei care au întocmit planurile de învățământ ale programelor de studiu la nivelul facultăților.

Dificultatea de a încadra Criminalistica în cadrul disciplinelor Dreptului are și o compo­nentă obiectivă derivată din caracterul nenormativ, mai degrabă descriptiv al acesteia. Din această perspectivă, se poate argumenta că această disciplină are trebui să facă parte din disciplinele complementare sau auxiliare Dreptului.

În această ordine de idei, dacă privim locul atribuit Criminalisticii în alte țări, observăm o varietate destul de mare de abordări specifice : a) în unele state Criminalistica nu este studiată în cadrul programelor de studiu cu profil juridic: în Germania, în Italia și în Franța se studiază în cadrul școlilor de poliție, iar în Spania – o parte a tehnicii criminalistice este studiată în cadrul facultăților de științe ale naturii; b) în alte state, cum sunt Polonia, Ungaria, Slovacia, Rusia, Serbia – Criminalistica este o disciplină de specialitate în cadrul facultăților cu profil juridic; c) în sistemul common law, practic Criminalistica este introdusă în studiului probelor, din cadrul materiilor de procedură (penală)[1].

Totuși, standardele ARACIS, așa cum sunt ele reglementate în prezent[2], includ Criminalistica în cadrul disciplinelor de specialitate, alături de Criminologie, Medicină Legală, dar și alături de Dreptul familiei, Drept financiar și fiscal, Dreptul Uniunii Europene, Dreptul muncii și securității sociale, Drept internațional privat, Publicitate imobiliare, Protecția internațională a drepturilor omului și Drept comercial/Dreptul afacerilor.[3]

În mod tradițional, structura cursului de Criminalistică are trei părți[4]: tehnica crimi­nalistică, tactica criminalistică și metodica criminalistică. Fiecare dintre acestea poate avea o identitate proprie, poate constitui în mod independent un obiect de studiu (nu neapărat în cadrul programelor de studiu din domeniul Dreptului) însă doar prin coroborarea celor trei părți poate rezulta ceea ce numim în prezent Criminalistica.

Fără a avea noțiuni de bază despre procesul identificării, despre fotografia și filmul judiciar, despre urme (modul de formare și legitățile acestui proces, clasificări, despre ridicarea și conservarea acestora), despre balistica judiciară, despre cercetarea actelor scrise nu se pot înțelege deplin regulile și etapele desfășurării activităților tactice impor­tante cum sunt: cercetarea locului faptei, ascultarea persoanelor, reconstituire, percheziția, recunoașterea de obiecte și persoane etc.

Cu atât mai dificilă va fi înțelegerea metodicii criminalistice, pentru că aceasta repre­zintă aplicarea specifică a noțiunilor și metodelor din cadrul tehnicii criminalistice, respectiv din cadrul tacticii criminalistice în scopul cercetării anumitor fapte (ori tipuri de fapte).

Din punctul nostru de vedere, atunci când avem în vedere pregătirea viitorilor juriști, este esențial să reținem că importanța și rolul primei părți a Criminalisticii este subsumată competențelor pe care trebuie să le dobândească studentul în urma parcurgerii acestei materii. Rolul părții de tehnică criminalistică este acela de a oferi noțiuni de bază menite să ofere instrumente pentru tactica și metodica criminalistică. Este vorba de o pregătire integrată și nu una exhaustivă, excesiv multilaterală.

Totodată, sunt importante legăturile și condiționările din partea altor materii specifice Dreptului. Astfel, noțiunile de Drept penal și Procedură penală sunt esențiale pentru a studia și înțelege Criminalistica. Orice activitate criminalistică nu poate avea efectul scontat – soluționarea unei împrejurări, a unui eveniment judiciar, decât dacă acestea sunt desfășurate cu stricta respectare a prevederilor legale aplicabile. Este limpede această concluzie doar din lectura definiției infracțiunii și a dezbaterilor doctrinare pe această temă[5].

În măsura în care prevederile legale nu sunt întocmai respectate activitatea de cercetare criminalistică nu își poate atinge scopul propus. De aceea, apreciem că este important ca această materie să fie parcursă după promovarea examenelor de Drept penal, Criminologie și Procedură Penală.

Dintr‑o altă perspectivă, este recunoscută atât importanța clarificărilor teoretice, cât și perspectiva concretă, practică asupra tehnicii, tacticii și metodicii criminalistice. În acest sens, aceleași standarde ARACIS prevăd că în cadrul „activităților de laborator (laborator criminalistic, clinică juridică, informatică juridică etc.), alături de cadrele didactice de specialitate, pot participa și alți specialiști, practicieni în domeniu, cu înaltă calificare și recunoaștere profesională, precum și studenți‑doctoranzi. Activitățile de practică se vor realiza sub coordonarea unui cadru didactic titular. Pot fi atrași în program și alți specialiști, practicieni în domeniu, cu înaltă calificare și recunoaștere profesională (e.g. judecători, procurori, notari, avocați, practicieni în insolvență etc., pe baza de acord instituțional.)

Aceste paragrafe argumentează practic două aspecte: pe de o parte, necesitatea obiectului de studiu – Criminalistica, pe de altă parte – subliniindu‑se orientarea către practică a acestui obiect de studiu se permite și se încurajează participarea specialiștilor și practicienilor din domeniu. Iar dacă, tocmai standardele didactice ne permit acest lucru, trebuie ca pe viitor să accentuăm și să dezvoltăm latura practică a Criminalisticii. Poate, ar spune unii, menirea Criminalisticii, în sistemul nostru de învățământ este tocmai aceea de a realiza puntea între anul IV Drept și profesia viitoare a absolventului de Drept.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Din această perspectivă, sub aspectul structurii metodico‑didactice este esențial că avem atât seminarii unde se vor discuta și dezbate anumite teme, dar și laboratoare în cadrul să se deruleze activități practice. Desigur că acest lucru poate atrage costuri suplimentare, dar fixarea cunoștințelor dobândite anterior realizată fiind în cadrul lucrărilor practice efectuate de grupe de studenți in personam este mult mai eficientă și stabilă.

 

Continuând această linie de idei, prezentăm în cele ce urmează câteva argumente derivate din aspecte de ordin practic:

Ipoteza de la care pornim, unanim acceptată este aceea că această disciplină – Criminalistica, poate fi considerată știința dovezilor.

Astfel, din punctul nostru de vedere, Criminalistica clarifică ce înseamnă expertiză, raport de expertiză, respectiv obiectiv al expertizei judiciare. Tocmai în soluționarea aspectelor mai dificile intervine și necesitatea clarificării stărilor de fapt prin intermediul expertizelor judiciare.

Un alt domeniu este cel al identificării pe baza detaliilor reliefului papilar. Cum ar putea fi primit de un jurist, rezultatul unui proces de identificare, dacă nu ar fi înțeles în prealabil care sunt proprietățile reliefului papilar, respectiv care sunt elementele practice care permit identificarea persoanelor pe baza reliefului papilar? Procesul identificării persoanelor după relieful papilar nu este demonstrat de vreo lege a științelor naturii și vieții, acesta a căpătat valoare și eficiență juridică și prin metode și studii empirice.

De câte ori nu am auzit că s‑a dispus efectuarea unei expertize „grafologice” pentru a identifica autorul scrisului(!). Confuzia este enormă și are relevanță nu doar sub aspectul denumiri conceptului. În cadrul expertizei grafologice nu putem avea ca obiectiv identi­ficarea, pentru că știința grafologiei se ocupă cu determinarea unor trăsături de personalitate ale subiectului. Evident că, odată determinate, aceste trăsături pot conduce către identificarea autorului unui eveniment judiciar, dar rolul grafologiei nu este să identifice autorul scrisului de mână.

În ce privește modul de derularea unor activități tactice, Criminalistica asigură prin regulile tactice aportul celorlalte științe la succesul cercetării criminalistice.

Spre exemplu, atunci când normele Codului de procedură penală nu reglementau așa cum se întâmplă în prezent activitatea de identificare a persoanelor și obiectelor, regulile tactice din capitolul rezervat „Recunoașterii” suplineau lipsa evidentă de reglementare, care de multe ori a generat erori în procesul judiciar.

O altă chestiune este cea a desfășurării cercetării locului faptei. În concret, Criminalistica arată care sunt activitățile concrete pe care le desfășoară persoanele care pregătesc și efectuează această activitate esențială pentru soluționare multor evenimente judiciare.

Mai departe, problematica pe care o reclamă tactica ascultării martorului este deosebit de complexă și variată. Tactica criminalistică ne dă algoritmul de utilizare al noțiunilor de psihologie judiciară, evident, în cadrul legal prescris de normele de procedură penală. Apelul la noțiunile de psihologie este necesar pentru a putea explica mai bine acest proces al formării declarațiilor.

În cadrul ascultării martorului un aspect important este cel legat de importanța factorilor obiectivi și subiectivi în procesul formării declarațiilor martorului și care se pot repercuta asupra oricăruia din momentele care compun mecanismul psihic al mărturiei: recepție senzorială, memorare, reproducere[6]. Unde ar trebui studiați acești factori și efectelor, dacă nu în cadrul Criminalisticii? Frecvența și gradul de influență exercitate de unii dintre acești factori vor fi resimțite mai acut în unul sau altul dintre aceste momente. Cuantumul influenței pe care îl au acești factori poate fi determinat prin raportarea mărturiei la totalitatea împrejurărilor, condițiilor subiective și obiective în care s‑a format ori a fost obținută[7]. Cunoașterea acestor condiții va permite celui care evaluează mărturia se le atenueze efectele sau chiar să le anuleze.

Mai departe, la momentul evaluării declarațiilor martorului se procedează la verificarea și aprecierea declarațiilor martorului. Considerăm că este important modul în care se face verificarea declarațiilor martorului și să se arate ce date trebuie să strângă organul judiciar pe parcursul ascultării; în ce privește aprecierea declarațiilor martorului, această se face ținând seama, în primul rând, de datele verificate și evitând capcanele care ar atrage o interpretare greșită a mărturiei; datele obținute până la acest moment, trebuie interpretate în contextul ansamblului probator al cauzei și nu în mod izolat; forța probantă a mărturiei mai trebuie evaluată în funcție de persoana martorului, de relația acestuia cu celelalte persoane implicate în procesul penal, precum și de factorii care au influențat formarea și reproducerea mărturiei[8].

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat și caracterul dinamic, fascinant de dinamic uneori, pe care Criminalistica îl poartă. Multiplicarea descoperirilor științei conduce automat, atât la diversificarea modurilor de comitere a faptelor prevăzute de legile penale, dar și la diversificarea modurilor în care pot fi investigate multe dintre aceste fapte. Avem aici în vedere în special utilizarea tehnologiei informatice în activitatea criminalistică, a bazelor de date[9], inclusiv a formelor de inteligență artificială. Modul în care dăm valoare juridică utilizării acestor tehnologii este descris tot în cadrul materiei supusă atenției noastre: Criminalistica.


* Este extras din lucrarea „In honorem Valentin Mirișan. Gânduri, studii și instituții”, în curs de apariție la Ed. Universul Juridic, București, 2020.

[1] S. Alămoreanu, Criminalistica, Ed. Alma Mater, Cluj Napoca, 2002, C. Miheș, Criminalistica,
Ed. Universitatii din Oradea, 2009

[2] Standarde specifice privind evaluarea externă a calității academice a programelor de studii din domeniile de licență și master aferente comisiei de specialitate nr. 3 științe juridice ‑ http://www.aracis.ro/wp‑content/ uploads/2019/07/29012018_Standarde_C3_‑__Stiinte_Juridice_‑_Varianta_finala.pdf, (denumite în continuare „Standarde”), p. 8;

[3] Grupa disciplinelor de specialitate mai include: Drept internațional public Dreptul mediului, Drept comparat și sisteme de drept, Dreptul proprietății intelectuale, Dreptul contractelor administrative, Dreptul transporturilor, Dreptul asigurărilor, Drept execuțional penal, Dreptul comunicațiilor și al noilor tehnologii, Dreptul concurenței, Drept notarial, Drept comercial/Dreptul afacerilor, Dreptul comerțului internațional, Organizații și relații internaționale, Drept Diplomatic și Consular, Drept bancar, Dreptul consumului

[4] E. Stancu Tratat de criminalistica. Editia a 6‑a, revazută, Ed. „Universul Juridic”, București, p. 18; I. Mircea, Criminalistica, Ed. „Lumina Lex”, București, 1998; I. Anghelescu, I.R. Constantin, L. Coman, Tratat practic de criminalistica, vol. I, I.G.M., 1976, p. 16

[5] F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal, partea generală, Ed. „Universul Juridic”, 2014, p. 251 și urm.; V. Mirișan, C. Domocoș, Drept penal, partea generală, Ed. „Universul Juridic”, 2019, p. 110 și urm.; K. Karsai, Z. Szomora, Hungary in International Encyclopaedia of Laws: Criminal Law, Wolters Kluwer Law& Business, 2010

[6] C. Miheș, Tactica ascultării martorului, Lumina Lex, București, 2008, p. 223‑225;

[7] Ibidem;

[8] Idem, p. 224‑225

[9] Spre exemplu, mai ales în cazul infracțiunilor financiare, a căror investigare necesită analiza unui număr imens de date. În acest sens: Dr. Jacsó Judit ‑ Dr. Udvarhelyi Bence, A pénzmosás elleni fellépés eszközei Magyarországon în vol. Criminal Law Aspects of the Protection of the Financial Interests of the European Union, with particular emphasis on the national legislation on tax fraud, corruption, money laundering and criminal compliance with reference to cybercrime, editori: Farkas Á.– Dannecker G. – Jacsó J., Editura Wolters Kluwer, Budapesta, 2019.

Pledoarie pentru criminalistică. Câteva argumente teoretice și practice was last modified: aprilie 8th, 2020 by Cristian Miheș

Vă recomandăm:

Despre autori:

Cristian Miheș

Cristian Miheș

Este conf. univ. dr. și directorul Departamentului de Drept și Științe Administrative în cadrul Facultății de Drept, Universitatea din Oradea.
A mai scris:
Sorin Alămoreanu

Sorin Alămoreanu

Este conf. univ. dr. habil. în cadrul Facultății de Drept – Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca.

Abonează-te la newsletter