Plata nedatorată. Rea-credință. Plata dobânzii legale. Recurs (NCC; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 731/2016

NCC: art. 1212, art. 1341, art. 1431, art. 1523, art. 1645 alin. (2); NCPC: art. 485 alin. (1), art. 496 alin. (1)

În primul rând, Înalta Curte urmează să constate că precizările la motivele de recurs din data de 22 septembrie 2015, precum și motivul de recurs invocat la data de 23 decembrie 2015 nu vor fi avute în vedere de Înalta Curte, deoarece au fost depuse cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la pretinsa inadmisibilitate a recursului invocată de către intimata-reclamantă (în fapt, nulitatea acestuia) bazat pe faptul că motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, cel puțin din punct de vedere formal, recurenta-pârâtă s-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 și 5 C. proc. civ., astfel încât nu va admite această excepție, urmând să analizeze recursul pe fondul cauzei, nefiind cazul aplicării sancțiunii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Critica privind greșita aplicare a prevederilor art. 1431 C. civ., nu poate fi reținută.

Instanța de apel a constatat, în mod corect, că în speță este vorba despre o plată nedatorată, ce se încadrează pe deplin în prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., aceasta însemnând că reclamanta, care a făcut o plată nedatorată, are dreptul la restituirea sumei ce a fost plătită nedatorat.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei-pârâte în sensul că plata s-a făcut în baza unui contract, deci ar fi fost datorată, deoarece reclamanta a plătit pârâtei suma datorată potrivit contractului, însă a plătit în plus pârâtei și suma la a cărei restituire a fost obligată aceasta, mai ales că pârâta nu a făcut dovada faptului că a livrat marfa și pentru suma plătită în plus de către reclamantă.

În speță nu poate fi vorba despre o obligație naturală, ci pur și simplu despre o plată nedatorată, situația din speță încadrându-se pe deplin în prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., neputând fi vorba de o liberalitate, așa cum susține recurenta pârâtă, sau o gestiune de afaceri, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1341 alin. (2) C. civ.

Critica privind neprobarea caracterului eronat al plății nu poate fi reținută, relativ la dispozițiile art. 1212 C. civ., această critică vizând starea de fapt, ce a fost pe deplin lămurită de către instanța de apel, iar nu nelegalitatea deciziei recurate.

În speță nu poate fi vorba de aplicarea greșită a principiului „nimeni nu poate invoca propria culpă” câtă vreme prevederile art. 1341 C. civ. sunt foarte clare, arătând, fără echivoc, că cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire.

Nici critica cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor legale privind plata dobânzii, nu poate fi reținută.

În mod corect a reținut instanța de apel că sunt aplicabile dispozițiile art. 1523 C. civ. și nu ale art. 1522 C. civ.

Chiar dacă nu a indicat decât faptul că sunt aplicabile prevederile alin. (2) al art. 1523 C. civ., Înalta Curte constată că această încadrare este corectă, mai precis fiind aplicabile prevederile lit. e) din alin. (2), deoarece fapta pârâtei de a accepta o plată care nu era datorată, echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.

De altfel, instanța de apel a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 1645 alin. (2) C. civ., deoarece s-a dovedit că pârâta a fost de rea-credință atunci când a încasat plata nedatorată, restituirea fiindu-i, deci, imputabilă, astfel încât, în mod legal, ea a fost obligată și la plata dobânzii legale.

Criticile referitoare la modul de efectuare a expertizei contabile, vizează temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel încât acestea nu vor fi luate în considerare de către instanța de recurs.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 8.529,71 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în recurs, către intimata-reclamantă.

Sursa informației: www.scj.ro.