„Pentru protejarea intereselor profesiei de avocat e mai puțin relevant dacă, la nivel central, avem o uniune a avocaților sau una a barourilor”

Av. dr. Ștefan Naubauer

Robert Williams: Stimate domnule avocat dr. Ștefan Naubauer, având în vedere experiența dvs. în conducerea Corpului profesional al avocaților, cum vedeți organizarea actuală a avocaturii în România la nivel central – U.N.B.R. – și ce formulă a structurii naționale considerați că ar fi mai puternică pentru protejarea intereselor breslei?

Ștefan Naubauer: Din perspectiva organizării avocaturii în România, reforma esențială adusă de Legea nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 a constat în sporirea autonomiei organizatorice și decizionale a barourilor și în reglementarea unei structuri instituționale la nivel național – U.N.B.R., persoană juridică de interes public, unica succesoare a Uniunii Avocaților din România –, în cadrul căreia interesele barourilor să fie apărate mai eficient.

Existența unei uniuni a barourilor se justifică în condițiile descentralizării activității acestora, pentru asigurarea soluționării unitare a problemelor legate de profesie, aspect ce nu s‑ar putea realiza în absența unei asemenea structuri la nivel național.

Actualul mod de organizare – adoptat, cum am reamintit, prin Legea nr. 255/2004 – nu este însă unul novator. În perioada septembrie 1940 – ianuarie 1948, în baza Legii din 1940 pentru organizarea Corpului de avocați din România, a funcționat Uniunea Barourilor din România ce reunea toate barourile din țară. De altfel, și Uniunea Avocaților din România, înființată prin Legea din 1923 pentru organizarea și unificarea Corpului de advocați, menținută prin Legea din 1931 pentru organizarea Corpului de avocați, a fost reglementată și a funcționat până în septembrie 1940 ca organ general al barourilor.

După Revoluția din 1989, prin Decretul-lege nr. 90/1990 s-a prevăzut că Uniunea Avocaților din România este formată din toți avocații înscriși în barouri, concepție – diferită față de cea existentă în epoca interbelică – preluată în Legea nr. 51/1995 și aplicată până la adoptarea Legii nr. 255/2004, când s-a revenit la ideea de uniune a barourilor reglementată în 1940.

În opinia mea, pentru protejarea intereselor profesiei de avocat e mai puțin relevant dacă, la nivel central, avem o uniune a avocaților sau una a barourilor. De altfel, actualul organ suprem de conducere a profesiei – al cărui rol s-a diminuat însă considerabil în timp – este Congresul avocaților, nu al barourilor. Important este ca spiritul uniunii să prevaleze. Politica separatistă motivată cu argumente „de forță” precum numărul membrilor sau starea financiară a barourilor va duce inevitabil la fragilizarea întregului Corp profesional.

Interviu realizat de Robert Williams, Editor in Chief, și David William, Editor, cuprins în seria Interviurile News247WorldPress