Particularităţile respectării și apărării drepturilor părţilor în cadrul procedurii de executare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Unele particularități privind respectarea drepturilor părților procedurii de executare

Procedura de executare conform art. 60 CE a RM se intentează la cererea creditorului, în termen de 3 zile executorul judecătoresc emite o încheiere cu privire la intentarea procedurii de executare, pe care o expediază părților în cel mult 3zile și, i se propune debitorului de a executa documentul executoriu în termen de 15 zile fără să întreprindă acțiuni de punere în executare a documentului executoriu, cu alte cuvinte nu se vor întreprinde acțiuni de executare silite cum ar fi: ridicarea și vânzarea bunurilor debitorului, încasarea incontestabilă a mijloacelor bănești din conturile bancare ale debitorului, cu excepția luării măsurilor de asigurare, care potrivit art. 63 din CE se vor aplica odată cu intentarea procedurii de executare. Prevederea mai sus este obligatorie în activitatea executorului judecătoresc, or legiuitorul bazându‑se pe principiul umanismului încearcă să reducă impactul coercitiv al procedurii de executare pentru debitor, acordându‑i posibilitatea de a‑și proteja patrimoniul și de a beneficia de toate drepturile care îi sunt garantate de către stat și care urmează să‑i fie mărginite în limitele Codului de Executare prin aplicarea la faza intentării procedurii de executare doar a măsurilor de asigurare, întru satisfacerea creanțelor creditorului. Codul de executare prevede termene diferite de executare benevolă pentru documentele de executare imediată și pentru restul documentelor executorii.

Astfel în cazul documentelor executorii cu executare imediată legiuitorul a stabilit un termen mult mai restrâns debitorului pentru executare benevolă și anume 3 zile din considerentul importanței obiectului titlului executoriu sau astfel spus tergiversarea executării titlului executoriu duce la pierderea ireparabilă a timpului pentru restabilirea în drepturi a creditorului, care, deja a suferit din partea statului aflându‑se pe o poziție mai slabă, sau pentru care banii încasați sunt necesari pentru o dezvoltare deplină/ armonioasă și o restabilirea a stării de sănătate. Potrivit art. 256 din CPC urmează a fi executate imediat ordonanța sau hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata:

„a) pensiei de întreținere;

b) salariului și a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, precum și a indemnizațiilor prevăzute de statutul șomerilor, în mărimea unui salariu mediu;

c) reparației prejudiciilor cauzate prin vătămare a integrității corporale sau prin o altă vătămare a sănătății ori prin deces, dacă reparația s‑a efectuat sub formă de prestații bănești periodice;

d) unui salariu mediu pentru absență forțată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu.

(2) Hotărârea judecătorească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim urmează a fi executată imediat.”

Aceste norme se regăsesc și în art. 15 din CE, cu excepția lit. a) pensia de întreținere, care prin HCC nr. 39 din 14.12.2017 a fost declarată neconstituțională, Curtea a observat ”că, prin transmiterea din oficiu de către instanța de judecată a titlului executoriu, debitorul este lipsit de posibilitatea de a executa benevol hotărârea judecătorească, până la începerea executării silite, contrar prevederilor articolului 10 din Codul de executare. Această împrejurare conduce la suportarea automată a cheltuielilor de executare, încasate de executorul judecătoresc în toate cazurile de stingere, totală sau parțială, a obligației stabilite în documentul executoriu. Prin urmare, transmiterea automată a titlului executoriu spre executare silită antrenează plăți suplimentare, care nu ar fi achitate în cazul existenței posibilității executării benevole. Astfel, această situație constituie o sarcină excesivă, care afectează patrimoniul debitorului, fapt care aduce atingere dreptului său de proprietate, garantat de articolul 46 alin. (1) din Constituție.”

Este de apreciat că, legiuitorul la art. 15 alin. (2), a prevăzut expres în competența instanței de judecată prezentarea titlului executoriu din oficiu chiar dacă aceasta nu va avea nici un statut în cadrul procedurii de executare, prin aceasta legiuitorul a instituit o protecție/garanție suplimentară a drepturilor debitorului și creditorului respectându‑se „principiul celerități”, astfel fiind asigurată punerea neîntârziată în executare a documentului executoriu, accelerarea executării și excluderea tergiversării.

Tot în această ordine de idei, ținem să accentuăm asupra necesității respectării cu strictețe a principului celerității, deoarece este un principiu de bază al dreptului procesual, drept urmare, privind celeritatea ca cerință a procedurii executării silite aceasta poate fi solicitată, în egală măsură, și de către debitorul (subiectul pasiv) supus executării. În aceste condiții debitorul, fiind îndreptățit să critice pasivitatea executorului și putând solicita urgentarea executării silite, să solicite executorului judecătoresc îndeplinirea actelor de executare și luarea măsurilor prevăzute de lege, cu respectarea termenelor prevăzute de lege, pentru a asigura efectuarea cu celeritate a executării, pe ideea că debitorul dorește să se finalizeze cât mai repede procedura de executare îndreptată împotriva sa cu scopul de a evita consecințele neplăcute cum ar fi impunerea debitorului la plata dobânzilor, penalităților și a altor sume legate de întârzierea executării, prevăzute de art. 24 din CE, în caz contrar, s‑ar pierde esența statului de drept și a principiilor democratice (echitate).

Înainte de a primi titlul spre executare, executorul judecătoresc este obligat să verifice titlul executoriu prin prisma mai multor filtre, care sunt conținute de art. 14, 61 CE a RM. Primirea spre executare fără ca titlu executoriu să fie supus filtrului instituit de lege ar duce la încălcarea drepturilor ori a debitorului ori a creditorului și ulterior, sancționării executorului judecătoresc.

După expirarea termenului de 15 zile acordat pentru executare benevolă, în scopul asigurării executării eficiente, executorul judecătoresc este în drept atât odată cu intentarea cât și pe parcursul procedurii de executare să aplice măsuri de asigurare a executării prevăzute de art. 63 CE ținând cont de art. 63 alin. (1) ”în măsura în care acestea au o legătură cauzală directă cu dispozitivul documentului executoriu sau rezultă direct din acesta, după cum urmează: art. 62, alin. (1), ”în termenul stabilit de executorul judecătoresc în încheierea de intentare a procedurii de executare, părțile sunt obligate să se prezinte în fața executorului judecătoresc pentru a li se comunica drepturile și obligațiile lor, inclusiv posibilitatea de conciliere sau, după caz, de determinare a modalității de executare și/sau a consecutivității de urmărire a bunurilor debitorului”; ”art. 44 alin. (2) ”În tot cursul executării silite, creditorul și debitorul pot conveni, sub supravegherea executorului judecătoresc, ca executarea să se efectueze, total sau parțial, numai asupra veniturilor bănești ale debitorului sau ca stingerea obligației să se facă în alt mod permis de lege”; art. 70 alin. (2) ”executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acțiunile necesare în vederea executării hotărârii judecătorești. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acțiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăși 15 zile”; art. 115, alin. (1¹) ” Sechestrarea bunurilor se efectuează în limitele valorii revendicărilor ce se conțin în documentul executoriu și ale cheltuielilor de executare.” și de art. 64¹ ”Măsurile de asigurare în procedura de executare se aplică și se mențin doar dacă aplicarea sau menținerea lor este necesară și proporțională.”

Codul de Executare a RM prevede ca măsuri de asigurare a procedurii de executare, art. 63, alin. (1):

a) să aplice sechestru pe mijloacele bănești sau pe bunurile debitorului;

b) să interzică debitorului de a săvârși anumite acte;

c) să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini față de el alte obligații;

d) să interzică persoanelor fizice și juridice, indiferent de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare, efectuarea anumitor acte în privința debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobândite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării documentului executoriu;

Art. 64, alin. (1) ” Interdicția de a părăsi țara în cel mult 6 luni se aplică de către judecător, la demersul executorului judecătoresc, doar atunci când prezența debitorului este necesară pentru executarea eficientă a documentului executoriu și doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menținerii acestei interdicții. Încheierea instanței de judecată se execută imediat, însă poate fi atacată cu recurs. Demersul executorului judecătoresc privind interdicția de a părăsi țara se examinează pe baza materialelor anexate la demers, fără participarea părților. Instanța care examinează demersul poate dispune citarea participanților la proces și a executorului judecătoresc pentru a se pronunța cu privire la temeiurile invocate în demers.”

Art. 72, alin. (1): ”În cazul când prezența debitorului la anumite acțiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau când executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanța de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului, adoptă o încheiere de căutare a debitorului. Demersul executorului judecătoresc privind căutarea debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la demers. Instanța care examinează demersul poate dispune citarea participanților la proces și a executorului judecătoresc pentru a se pronunța cu privire la temeiurile invocate în demers.”

Art. 73 alin. (1): ” În cazul în care debitorul nu se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc, instanța de judecată, la demersul acestuia din urmă, va dispune aducerea forțată în fața lui a debitorului și a altor persoane indicate la art. 44 alin. (3) din prezentul cod. Demersul executorului judecătoresc privind aducerea forțată a debitorului se examinează pe baza materialelor anexate la demers. Instanța care examinează demersul poate dispune citarea participanților la proces și a executorului judecătoresc pentru a se pronunța cu privire la temeiurile invocate în demers”

Interdicția de a părăsi țara, stipulată de art. 64 din Codul de executare, este o măsură excepțională, fiind instituită pentru asigurarea executării documentului executoriu. Aceasta se aplică doar după ce au fost efectuate măsurile prevăzute de art. 63 alin. (1) din Codul de executare. După conținutul lor, aceste măsuri, având scopul de a asigura executarea documentului executoriu, reprezintă un spectru de interdicții, ce grevează direct sau indirect patrimoniul debitorului, din care urmează a fi percepută datoria. Această prevedere a fost supusă controlului constituționalității și declarată constituțională prin HCC nr. 7 din 05.04.2011, Curtea a subliniat că refuzul de a elibera pașaportul sau documentul de călătorie sau de a prelungi termenul de valabilitate a acestuia, interdicția de a părăsi țara, fiind măsuri legale de asigurare a executării efective a hotărârii judecătorești, nu reprezintă o ingerință nejustificată în dreptul la libera circulație, garantat de art. 27 din Constituție și normele actelor internaționale și reține că orice limitare a dreptului persoanei la libera circulație, manifestată fie prin refuzul eliberării actelor de călătorie necesare exercitării acestei libertăți, fie prin interdicția de a părăsi țara, trebuie să corespundă anumitor exigențe de ordin material și procedural, care să garanteze proporționalitatea acesteia cu scopul urmărit.

La compartimentul emiterea încheierilor executorilor judecătorești legiuitorul prevede obligația executorului de a expedia și înmâna actele destinatarului prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (telegramă, fax, email etc.) ori se înmânează personal destinatarului de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părții interesate. În cazul absenței destinatarului persoană fizică, documentele se înmânează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuiește cu destinatarul, unei persoane cu funcție de răspundere din primărie sau președintelui asociației locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntârziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire. În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică și se consideră recepționate la data intrării lor în sediu sau la data înmânării lor unui angajat din administrație, din oficiul sau din secretariatul debitorului pentru a fi transmise destinatarului. Dacă înmânarea actului executorului judecătoresc nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii. Termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul‑verbal de înmânare a actului, sau de la data publicării actului în Monitorul Oficial al Republicii.

Tot aici urmează să menționăm timpul de efectuare a actelor executorului judecătoresc, care se efectuează în zilele lucrătoare între orele 06:00 și 22:00, cu posibilitatea de a efectua/continua executarea silită în zile nelucrătoare la cererea motivată a creditorului. Aplicarea corectă a normelor legale privind termenele procedurale presupune calculul corect al acestora. Stabilirea corectă a termenului procedural implică efectuarea unui calcul obiectiv al datei calendaristice concrete, al momentului de timp sau al începutului (expirării) evenimentului, fapt care permite efectuarea sau determină abținerea de la realizarea anumitor acțiuni procesuale. Calculul greșit al termenului procedural conduce la încălcarea (nerespectarea) sau omiterea acestuia, fapt care determină consecințe juridice inoportune.

Subliniem că legiuitorul nu a prevăzut termenul în care executorul judecătoresc urmează să răspundă creditorului la cererea de efectuare actelor de executare în zile nelucrătoare.