Particularități privind revocabilitatea donației între soți și necesitatea acestei reglementări

18 feb. 2020
Articol UJ Premium
9.315 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Prin urmare, bunul donat este practic indisponibilizat pe durata căsătoriei. El nu poate fi vândut, decât cu asumarea de către cumpărător a riscului revocării ulterioare a donației. Această situație impune o reglementare mai concisă a regimului juridic al donațiilor între soți, întrucât este susceptibilă de a crea incertitudini cu privire la situația bunurilor, în special atunci când bunul donat este imobil.

Pe de altă parte, în materie de carte funciară există posibilitatea ca la momentul intabulării contractului de donație în cartea funciară, să se noteze în cartea funciară a imobilului faptul că proprietatea este dobândită prin donație încheiată între soți. Această posibilitate nu este reglementată în mod imperativ, fiind supusă regulilor de drept comun referitoare la notările în cartea funciară a diferitelor aspecte care privesc situația juridică a imobilelor. Prin urmare, calitatea de bun dobândit prin donație între soți nu se va înscrie din oficiu la momentul intabulării, ci rămâne la latitudinea părții ori a notarului public care a instrumentat contractul de donație. Existând această mențiune, care poate fi cunoscută de către terțul cumpărător, este cât se poate de clar că bunul nu mai poate fi înstrăinat, pentru că nici măcar soțul donator nu poate renunța la dreptul de a revoca donația.

S-a mai precizat în doctrină ca soțul donatar este proprietar sub condiție rezolutorie al bunului donat[21]. Motivele care pot duce la revocarea donației pot fi diverse: fie din rațiuni de ordin economic, fie din motive comportamentale inerente celuilalt soț, cert este că în relațiile din familie nu putem vorbi de o sancțiune, iar soțul donator nu este ținut la motivarea gestului său. Pe de altă parte condiția rezolutorie este întotdeauna specificată în cuprinsul actului, dar în realitate ea nu este niciodată cuprinsă în contractul de donație. O astfel de condiție poate fi așadar numai o condiție pur potestativă subînțeleasă, care rezultă din însăși specificul contractului de donație între soți.

Consecințele în plan juridic al revocării donațiilor între soți și necesitatea de a conferi o certitudine și siguranță a circuitului civil impun de lege ferenda, ca și donațiile încheiate între soți să fie recunoscute ca depline și valabile, irevocabile, din momentul încheierii lor.

 

5. Corelația cu reglementarea donațiilor între soți în coduri civile ale altor state

În dreptul argentinian, soții căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale de bunuri nu pot încheia între ei niciun act juridic de orice fel, astfel că nu își pot face nici donații. Pe de altă parte, dacă soții sunt căsătoriți sub regimul separației de bunuri, aceștia pot încheia orice fel de acte juridice, permise de lege, potrivit dreptului comun, deci pot încheia și donații care sunt în principiu, irevocabile. Urmând regimul de drept comun al donațiilor, revocarea este posibilă doar pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor.

În dreptul civil al statului Mexic, donațiile între soți sunt permise. Acestea pot fi revocate de către soțul donator, pe perioada căsătoriei, doar dacă există un motiv justificativ pentru această revocare și numai pe cale judiciară; aceste donații nu sunt revocabile pentru surveniență de copil, dar sunt supuse reducțiunii liberalităților excesive, întocmai ca și donațiile de drept comun.

În dreptul spaniol, potrivit Codului civil, soții pot încheia între ei orice contracte și pot să își transmită unul altuia, cu orice titlu, bunuri sau drepturi. Astfel, donațiile între soți sunt permise între soți în mod neîngrădit, ele fiind supuse regimului juridic al donațiilor, așa cum este reglementat de Codul civil. În dreptul spaniol, donațiile între soți nu sunt supuse unei reglementări aparte și fiind permise, ele sunt definitive, fără a mai putea fi revocate unilateral. Codul civil spaniol nu consacră expres principiul irevocabilității speciale a donațiilor, irevocabilitatea lor fiind cea inerentă oricărui contract.

Codul civil francez permite donațiile între soți[22]. Conform ultimei modificări legislative, anterior donațiile între soți fiind esențialmente și întotdeauna revocabile ad nutum, prin Legea nr. 2006-728 din 23 iunie 2006, donațiile de bunuri prezente, făcute între soți pe durata căsătoriei, nu sunt revocabile, decât în condițiile prevăzute de lege, adică pentru ingratitudine sau neîndeplinirea condițiilor, fiind deci altminteri irevocabile[23]. Numai donațiile de bunuri viitoare încheiate între soți pe durata căsătoriei sunt esențialmente revocabile ad nutum. În acest caz, obiectul donației nu îl reprezintă un bun prezent, ci un bun viitor, fie o succesiune nedeschisă, fie o cotă sau anumite bunuri determinate din acea succesiune. Această donație devine irevocabilă numai la momentul morții donatorului.

În dreptul italian, donațiile de drept comun sunt în principiu, irevocabile. Ele pot fi revocate numai pentru ingratitudine sau pentru surveniență de copii. Donațiile între soți au fost permise numai după abrogarea art. 781 Cod civil[24], dar ele sunt în principiu irevocabile, putând fi revocate numai în aceleași condiții ca și donațiile obișnuite. Cu toate acestea, în practică, donațiile între soți sunt foarte rar întâlnite.

Pentru că alte sisteme de drept nu permit revocabilitatea discreționară a donațiilor între soți, sau o permit doar pe cale judiciară, în baza unui temei justificativ, considerăm că donațiile între soți ar trebui să fie considerate irevocabile și în dreptul român.

În dreptul românesc ar putea fi analizat de asemenea un argument în favoarea introducerii clauzei alsaciene, existentă în dreptul francez, în sensul revocării de drept a donațiilor încheiate între soți, în cazul în care cel care a făcut donația promovează o acțiune de divorț împotriva soțului beneficiar al donației, în baza unei prezumții de dispariție a lui animus donandi. Clauza alsaciană a devenit o dispoziție legală în Codul civil francez, potrivit art. 265 alin. (2) din Codul actualizat, care conduce la revocarea de drept a donației de bunuri prezente între soți în caz de divorț, datorită specificul situației: părțile din act pierd calitatea de soți și se prezumă că nu mai există relațiile de afecțiune care au stat la baza căsătoriei.

Niciuna din legislațiile civile mai sus amintite, nu mai prevede actualmente ca donațiile între soți, în măsura în care acestea sunt permise de legea statului respectiv, pentru că sunt și legislații civile mai restrictive, care nu permit soților, căsătoriți în regim de comunitate să încheie niciun act între ei, nu mai prevede revocabilitatea discreționară a donațiilor între soți. Până și dreptul francez, care a servit ca inspirație îndelungată pentru dreptul românesc, conform ultimelor modificări ale codului civil, a renunțat la revocabilitatea donațiilor între soți.

 

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

6. Concluzii

Suntem de părere că aplicarea principiului irevocabilității tuturor contractelor în general și al donațiilor în special, ar corespunde mai adecvat nevoilor securității juridice și ar conferi o mai mare protecție libertății contractuale. Nu excludem posibilitatea reformării instituției contractuale a regimului juridic al donațiilor între soți, în sensul recunoașterii definitive a donațiilor perfectate între ei, în mod irevocabil. A permite soarta unui bun la latitudinea discreționară a dispunătorului nu este în măsură să confere certitudine regimului juridic al bunurilor în general. Raportat la regimul de protecție al libertății contractuale, fundamental în materia contractelor civile, apreciem că revocabilitatea donațiilor între soți nu este necesară.

Pe de altă parte, recunoașterea donațiilor între soți ca fiind irevocabile, ar fi în măsură să descurajeze frecvența acestor gratuități. Conștient de ireversibilitatea donației, este posibil ca soțul donator să chibzuiască mai bine înainte de a-l gratifica pe celălalt, mai ales că ar putea prefigura în minte eventualitatea unui divorț.

Aceste considerente nu sunt însă suficiente pentru a lăsa revocabilitatea donației la atributul discreționar al soțului donator. Orice contract juridic civil trebuie raportat la situația reală a raporturilor dintre părți, astfel încât el poate deveni un act complex, cu nenumărate clauze și condiții stabilite de către părțile contractante. Libertatea de a contracta permite părților contractuale să stabilească acele clauze și condiții care să se muleze pe situația raporturilor preexistente între ele. Soțul donator poate face o donație celuilalt soț sub condiția rezolutorie a divorțului. În egală măsură, dacă soțul donator dorește să îl gratifice pe celălalt cu singurul său bun imobil propriu, are la îndemână posibilitatea reținerii unui drept de uzufruct viager pentru a fi la adăpost de o eventuală schimbare de atitudine a donatarului.

O căsătorie nu se încheie niciodată sub premisa divorțului, așa cum nici donația nu se perfectează sub intenția de a fi desființată ulterior. Pornind de la aceste considerente, apreciem just că donațiile încheiate între soți ar trebui să fie recunoscute cu efecte depline și irevocabile. Făcând o paralelă cu donațiile încheiate între concubini, care nu sunt supuse regimului juridic al donațiilor între soți, ci sunt irevocabile, cu toate că o relație de concubinaj care nu a generat în căsătorie nu se bucură de aceeași soliditate ca și o relație de căsătorie, cu atât mai mult s-ar impune recunoașterea donațiilor între soți ca fiind irevocabile.

Revocabilitatea donațiilor între soți nu este necesară, ci mai degrabă susceptibilă de a genera incertitudini în securitatea circuitului civil. Este perfect justificat ca soții să îți poată dona unul altuia bunuri, inclusiv bunuri imobile de valoare considerabilă. Însă aceste donații ar trebui să fie definitive și în principiu irevocabile, din momentul încheierii lor, raliindu-ne astfel la prevederile mai multor legislații civile străine. Acest punct de vedere poate servi ca o propunere de lege ferenda în materia reglementării donațiilor între soți.

Suntem de părere că în cazul unei donații, chiar dacă este încheiată între soți, ar trebui să primeze elementele esențiale ale oricărei donații valabile, intenția de a gratifica și acceptarea din partea soțului donatar, chiar dacă ulterior s-ar dovedi că donatarul nu a meritat gratificarea. Acest fapt, rezultă din considerentul că revocarea donației între soți reprezintă, din punctul nostru de vedere, tot o sancțiune, chiar dacă ea nu trebuie justificată de către soțul donator. Aceste argumente vin să întărească propunerea ca donațiile între soți să fie recunoscute ca fiind irevocabile.

 


[21] Dimitrie Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român. Cartea a III-a. Despre donațiuni și testamente, București, Editura Atelierele Grafice SOCEC&CO, 1916, p. 742.

[22] A fost consultat Code civil, Annoté, Á jour des réformes…, Dalloz, 2017, Paris.

[23] Această irevocabilitate este de ordine publică, a se vedea, Bernard Beignier, Sarah Torricelli-Chirifi, Libéralités et successions, ed. a 4-a, Paris, LGDJ, 2017, p. 121. Articolul 1.096 C. civ. francez actualizat statuează că donațiile de bunuri viitoare între soți făcute în timpul maritagiului sunt întotdeauna revocabile, pe câtă vreme donațiile de bunuri prezente, cu efecte imediate pe durata căsătoriei, făcute între soți, nu sunt revocabile decât în cazul condițiilor legale prevăzute de lege. Totodată, legiuitorul francez mai statuează că donațiile între soți, de bunuri prezente sau viitoare nu sunt revocabile pentru surveniență de copil.

[24] Codice civile italiano, Utet Giuridica, Milano, 2006.

Particularități privind revocabilitatea donației între soți și necesitatea acestei reglementări was last modified: februarie 17th, 2020 by Irina Maria Lăpădat

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice