Participarea procurorului general al României, domnul Augustin Lazăr, la Conferinţa „Crimele comunismului”

Domnul Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a participat ieri la Conferința anuală internațională „Crimele comunismului. Între istorie și investigații criminalistice” (Communist Crimes. Between History and Forensic Investigations), organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), desfășurată în intervalul 11-12 octombrie 2016 la București, prilej cu care a rostit un discurs.

Obiectivul conferinței este acela de a analiza modul în care țările europene cu un trecut totalitar comunist folosesc campaniile de investigare forensică în documentarea cazurilor de tipul gropi comune, execuții sumare, exterminări prin tortură, prin muncă extremă, prin privare de asistență medicală etc. Identificarea victimelor prin analize specifice ADN are drept finalitate trimiterea vinovaților în fața justiției.

Prelegerea inaugurală a evenimentului a fost susținută de domnul Jens Rommel, procuror șef al Oficiului Central de Investigare a Crimelor Național-Socialismului, din Ludwigsburg, Germania, lucrările conferinței bucurându-se de prezența unor reputați experți din țară și străinătate.

Totodată, precizăm că, în cursul vizitei pe care o efectuează în România, domnul Jens Rommel, împreună cu domnul Radu Preda, președintele IICCMER, au avut o întâlnire, luni, 10 octombrie 2016, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu procurorul general și cu alte persoane din conducerea Ministerului Public.

Discuțiile au vizat problemele comune investigării crimelor naziste și a celor comuniste, precum imprescriptibilitatea faptelor, încadrarea lor penală, administrarea probelor, celeritatea procedurilor etc. De asemenea, având în vedere lipsa unei abordări unitare la nivelul țărilor ex-comuniste, generată de diferențe legislative, a fost propusă organizarea, în 2017, la București, a unei dezbateri la care experții în domeniu să identifice obstacolele ce împiedică tragerea la răspundere penală a celor care se fac vinovați de moartea victimei, dar și de orice alt fel de abuz exercitat de organele statului comunist.

👍Vezi și: Protocolul dintre Parchetul de le lângă ÎCCJ și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Vă prezentăm discursul procurorului general al României, domnul Augustin Lazăr:

DOAMNELOR ȘI DOMNILOR,

STIMAȚI PARTICIPANȚI,

Sunt onorat de invitația Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Astfel cum s-a subliniat și în Rezoluția nr. 1481/2006 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind ,,Necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare”, regimurile comuniste totalitare, care au dominat în Europa Centrală și de Est în secolul trecut, sunt caracterizate prin violări masive ale drepturilor omului. Aceste încălcări, care au variat în funcție de cultură, țară și perioadă istorică, au inclus asasinate și execuții individuale sau colective, decese în lagărele de concentrare, moarte prin înfometare, deportări, tortură, muncă forțată și alte forme de teroare fizică colective, persecuția pe grupuri etnice sau religioase, atacuri la libertatea de conștiință, gândire și de exprimare, la libertatea presei și  lipsa pluralismului politic.

Problema responsabilității penale a persoanelor care, reprezentând regimuri totalitare, au comis infracțiuni de o gravitate deosebită ce se pot încadra în categoria infracțiunilor contra umanității, a fost ridicată la nivelul Consiliului Europei prin   Rezoluția Adunării Parlamentare nr. 1096/1996, intitulată „Măsuri pentru desființarea patrimoniului fostelor regimuri totalitare comuniste”. Aceasta  recomandă în art.7 ca actele infracționale comise de persoane în timpul regimului totalitarist  să fie urmărite și pedepsite în baza dreptului comun, respectiv a codurilor penale.

Totodată, Adunarea Parlamentară recomandă reabilitarea persoanelor condamnate pe nedrept pentru fapte considerate „crime”, care într-o societate civilizată nu constituie acte criminale.

Ulterior, după aproape 10 ani, se recunoaște prin documentul nr. 10765/ din 16 decembrie 2005 al Adunării Parlamentare că „nici Consiliul Europei, nici orice altă organizație interguvernamentală internațională nu și-a asumat sarcina de evaluare generală a normelor comuniste, să discute în mod serios despre crimele comise în numele lor și să ceară condamnarea lor publică”. De asemenea, se recunoaște că întrucât un alt regim totalitar al secolului 20, și anume nazismul, a fost investigat, condamnat la nivel internațional, iar autorii au fost trimiși în judecată, crimele similare comise în numele comunismului nu au fost investigate și nu au primit nicio condamnare internațională.

Cu toate acestea, se constată că actele normative europene, spre exemplu, Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului U.E. din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, nu face referire și la crimele comise de regimurile totalitare. Această decizie-cadru prevede infracțiuni de natură rasistă și xenofobă, printre altele, apologia în mod public, negarea în mod public sau minimizarea vădită în mod public a gravității crimelor de genocid, a crimelor contra umanității și a crimelor de război, astfel cum sunt definite la articolele 6, 7 și 8 din Statutul Curții Penale Internaționale, săvârșite împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit pe criterii de rasă, culoare, religie, descendență sau origine etnică sau națională, atunci când comportamentul respectiv este de natură să incite la violență sau ură împotriva unui astfel de grup sau membru al unui astfel de grup,

Prevederile acestei decizii-cadru se regăseau deja în legislația română, anterior adoptării acesteia, fiind introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război, aprobată cu modificări prin Legea nr. 107/2006.

Deși ordonanța de urgență sus-menționată a suferit mai multe modificări, prevederile acesteia, ca și ale Deciziei-cadru 2008/913/JAI, nu acoperă și crimele comise de regimurile comuniste.

Cu toate că România a introdus în legislația națională, încă din 1960, prevederi privind prevenirea și combaterea infracțiunilor contra umanității, până în prezent, la fel ca și în alte state est-europene, practica de investigare și de urmărire penală a regimurilor comuniste a devenit mai eficientă în ultima perioadă, ca urmare a cooperării dintre Ministerul Public și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Am constatat că prima condamnare definitivă a unui inculpat pentru infracțiuni în legătură cu regimul comunist, altele decât cele comise în perioada de conflict armat, a fost salutată de forurile internaționale specializate în cercetarea crimelor comunismului. Este necesar un studiu comparativ privind condamnări similare în justiția fostelor țări comuniste din centrul și sud-estul Europei.

Însăși Curtea Internațională de Justiție admite că, în practică, procesele se extind acum pe o perioadă de peste zece ani, multe dintre figurile militare sau politice importante sunt acuzate pentru presupuse crime comise în perioade lungi de timp și care implică anchete complexe, care de obicei durează luni de zile, chiar ani, și pot implica administrarea unui mare volum de documente și mărturii.

Subliniem că dificultățile de a investiga astfel de fapte chiar și la nivel istoric sunt recunoscute prin Rezoluția Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la conștiința europeană și totalitarism,  întrucât nu este posibilă interpretarea într-un mod pe deplin obiectiv a faptelor istorice și nu există relatări istorice obiective.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a stabilit ca prioritate finalizarea, cu celeritate, a urmăririi penale în dosarele având ca obiect încălcări ale drepturilor omului în perioada regimului comunist din România.

În acest sens, pentru crearea mecanismelor specifice stabilirii și realizării unor măsuri administrative necesare efectuării cu celeritate a activităților de urmărire penală în cauzele care au ca obiect încălcări ale drepturilor omului în perioada regimului comunist din România, la 3 octombrie 2016, s-a încheiat un protocol de cooperare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. S-au efectuat, de asemenea, demersurile necesare pentru a încheia un protocol similar cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Doamnelor și domnilor,

Victimele crimelor regimurilor totalitare au dreptul la justiție. Genocidul și crimele împotriva umanității sunt infracțiuni ce nu se prescriu.

Așa cum a subliniat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele contra României, deși pot exista obstacole sau dificultăți care împiedică ancheta să progreseze într-o anumită situație, un răspuns rapid din partea autorităților, atunci când este vorba de anchetarea folosirii ilegale a forței sau de acuzații de rele tratamente, poate fi considerat, în general, esențial pentru a păstra încrederea publicului în respectarea principiului legalității și pentru a evita orice aparență de complicitate sau de toleranță față de acte ilegale .

Mulțumesc pentru atenția acordată și doresc mult succes lucrărilor conferinței.

Sursa informației

👍Vezi și: Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au încheiat un protocol de colaborare