Părăsirea locului accidentului. Judecata potrivit procedurii simplificate bazată pe recunoaşterea învinuirii. Admiterea apelul declarat de inculpată

29 dec. 2022
Vizualizari: 461
  • Legea nr. 253/2013: art. 51
  • NCP: art. 338 alin. (1)
  • NCP: art. 80 alin. (2) lit. d)
  • NCP: art. 83
  • NCP: art. 85 alin. (2) lit. i)
  • NCP: art. 91
  • NCP: art. 93 alin. (2) lit. d)
  • NCPP: art. 275 alin. (3)
  • NCPP: art. 374
  • NCPP: art. 375 alin. (1)
  • NCPP: art. 396 alin. (10)
  • NCPP: art. 417 alin. (2)
  • NCPP: art. 557 alin. (10)

Prin sentința penală nr. 130 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 28/A din 4 februarie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând hotărârea apelată din perspectiva criticilor ce au fost susținute în ședință publică și au făcut obiectul dezbaterii contradictorii, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Inculpata A. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2019 emis la data de 02.04.2019 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., reținându-se, în fapt, că în dimineața zilei de 18.01.2019 în jurul orelor 9:21, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului x cu nr. de înmatriculare x pe bulevardul x din Sinaia dinspre Brașov spre Ploiești, ajungând în intersecția cu str. x l-a accidentat pe pietonul C. din localitate, ce se angajase regulamentar în traversarea străzii, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

Inculpata, fiind audiată în fața instanței de fond a recunoscut săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, solicitând judecarea cauzei potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 C. proc. pen. (declarația aflată la dosar fond).

În urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, care, de altfel, nu a fost contestată de inculpată în calea de atac a apelului și a stabilit faptei o încadrare juridică legală, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen.

Așa cum s-a arătat mai sus, inculpata și-a exprimat opțiunea de a fi judecată potrivit procedurii simplificate bazată pe recunoașterea învinuirii, motiv pentru care, prima instanță, făcând aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a condamnat-o la pedeapsa de 1 an și 6 luni cu aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen.

Înalta Curte constată că sentința penală pronunțată de instanța de fond a fost apelată de inculpata A. doar în ceea ce privește individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și înlăturarea obligației de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței, prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.

Având în vedere prevederile din art. 80 alin. (2) lit. d) și 83 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea ce face obiectul acuzației prezente, nu permit o altă modalitate de individualizare a pedepsei, neprivativă de libertate, decât cea stabilită de instanța de fond.

Astfel, instanța de control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară, constată că pedeapsa aplicată inculpatei de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului a fost stabilită în limitele prevăzute de art. 338 alin. (1) C. pen. (de la 2 la 7 ani), cu reducerea acestora de 1/3 prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen. (procedura în cazul recunoașterii învinuirii).

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Față de cele ce preced, Înalta Curte observă că pedeapsa a fost stabilită în mod just de prima instanță, într-un cuantum orientat spre minimul special, sancțiunea penală fiind echitabilă în raport de persoana inculpatei care regretă conduita infracțională și urmările acesteia, de gradul de pregătire profesională al acesteia (fost judecător și avocat) care conduce la concluzia că înțelege și conștientizează consecințele negative ale infracțiunii comise, dar și de vârsta sa înaintată (80 de ani) și starea de sănătate inerentă vârstei. În acest context, instanța de control judiciar, fără a minimaliza gravitatea infracțiunii și conduita manifestată de inculpată, care a părăsit locul accidentului, apreciază că pedeapsa de la 1 an și 6 luni, orientată spre minimul special prevăzut de lege (de 1 an și 4 luni), reflectă circumstanțele care au determinat săvârșirea faptei, respectiv, astfel cum declară inculpata în vârstă de 80 de ani, starea de temere de a nu a fi agresată de persoanele prezente la locul accidentului.

De asemenea, Înalta Curte, evaluând modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, constată că instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea de părăsire a locului accidentului este o infracțiune de pericol, având ca obiect juridic principal relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, care presupun prezența la fața locului a celui implicat în accidentul rutier, protejate fiind astfel și relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, în contextul în care părăsirea locului accidentului poate avea repercusiuni asupra stabilirii modului în care s-a produs accidentul și asupra tragerii la răspundere a persoanelor vinovate (…) (Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Hotărârea nr. 8/2019).

În continuare, Înalta Curte constată că prin sentința apelată s-au impus inculpatei măsurile de supraveghere prevăzute de art. 91 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 93 C. pen., s-au stabilit obligațiile pe care inculpata trebuie să le îndeplinească pe perioada termenului de supraveghere a executării pedepsei. Se reține că măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de textele de lege mai sus amintite au caracter obligatoriu.

În speța de față, potrivit art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus condamnatei să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței, obligație pe care inculpata a criticat-o în cadrul apelului, solicitând să fie înlăturată, motivat de împrejurarea că are o fiică stabilită în străinătate, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei .

Contrar celor susținute de apelantă, aceasta nu este lipsită de exercițiul dreptului la liberă circulație. Conform hotărârii instanței de fond, măsura dispusă față de inculpată este prevăzută de lege (art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.) și prevede să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței. Pe parcursul procesului penal inculpata avut posibilitatea legală să părăsească teritoriul României, deoarece măsura nu era executorie, iar după rămânerea definitivă a hotărârii instanței de fond, are aceeași posibilitate, condiționată însă de acordul instanței. În consecință, nimic nu împiedică inculpata, odată ce hotărârea de condamnare este definitivă și devine astfel executorie cu privire la obligația de a nu părăsi teritoriul țării, să solicite instanței un asemenea acord, în considerarea motivelor familiale pe care le-a făcut cunoscute instanței de apel și cu administrarea unui probatoriu de natură să confirme realitatea celor invocate.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Înalta Curte apreciază că opțiunea instanței de fond de a stabili obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. în sarcina inculpatei este corectă, o obligație alternativă (să urmeze un curs de pregătire școlara ori de calificare profesională, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate sau să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală) nefiind fundamentată raportat la circumstanțele personale ale acesteia și la celelalte obligații prevăzute de textul de lege.

De asemenea, astfel cum a explicat cele ce preced, se constată că această obligație nu este în măsură să afecteze dreptul la liberă circulație al inculpatei, aceasta având la dispoziție anumite mecanisme juridice care să îi permită deplasarea în afara teritoriului țării. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 557 alin. (10) C. proc. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata poate solicita motivat instanței de executare să încuviințeze părăsirea teritoriului României conform art. 85 alin. (2) lit. i) sau art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen.

În final, Înalta Curte constată că, potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., prima instanță a hotărât ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Consiliul Local Bușteni sau Mănăstirea Bușteni pe o perioadă de 60 de zile.

Instanța de control judiciar constată că obligația prevăzută de art. 93 alin. (3) C. pen. (respectiv, aceea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității) nu are un caracter imperativ, fiind reglementată distinct și într-o manieră diferită de măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în același articol. Astfel, în ceea ce privește măsurile de supraveghere C. pen. prevede că pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, iar în ceea ce privește obligațiile codul prevede că instanța impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații. Distinct de maniera imperativă în care sunt redactate primele două alineate, art. 93 alin. (3) C. pen. prevede doar o posibilitate și nu o obligație pentru instanța de judecată. Atunci când, din cauza stării de sănătate, condamnatul nu poate presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de judecată nu va impune executarea acestei obligații. Astfel, există două situații distincte care trebuie avute în vedere: când starea de sănătate preexistă, astfel cum rezultă din prevederile art. 93 alin. (3) partea finală C. pen. (afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă) sau când starea de sănătate se deteriorează ulterior și este constată de consilierul de probațiune pe baza actelor medicale depuse de persoana în cauză (art. 51 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal).

În speța de față, chiar dacă inculpata și-a exprimat consimțământul de a presta o muncă în folosul comunității (conform declarației aflate la dosar fond), Înalta Curte apreciază că această obligație nu poate fi îndeplinită având în vedere vârsta înaintată a acesteia (80 de ani) și starea de sănătate inerentă vârstei, împrejurări care o pun în imposibilitate de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității sau de a-i cauza prejudicii grave cu privire la starea sa de sănătate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 130 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Va desființa în parte sentința penală apelată în ceea ce privește aplicarea art. 93 alin. (3) C. pen., respectiv obligarea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe care o înlătură.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 217 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.

Părăsirea locului accidentului. Judecata potrivit procedurii simplificate bazată pe recunoașterea învinuirii. Admiterea apelul declarat de inculpată was last modified: decembrie 21st, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.