Oxfordul din Bănie

23 dec. 2015
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1270
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Interviu publicat în revista Legal Point nr. 2/2014.

Craiova are astăzi una dintre cele mai moderne facultăți de Drept din țară. O odisee pornită în anii `90 de prof. univ. lon Dogaru, membru corespondent al Academiel Române, continuată de prof. Dan Claudiu Dănișor, fost decan și actual rector al Universității din Craiova și de prof. Sevastian Cercel, actualul decan al Facultății de Drept. Proiectele de azi vizează creșterea calității actului educațional, o colaborare mai amplă cu facultățile de Drept din „Hexgon” și implicarea cadrelor didactice și a studenților în proiecte academice. Ținta este excelența în învățământul juridic.

Biblioteca Universul Juridic Sintact
Cornel Dărvășan

Cornel Dărvășan: Domnule profesor sunteți decan al Facultății de Drept și Stiințe Sociale a Universitătii din Craiova. Cum ați reușit să oferiți studenților un campus ca la Oxford? Cât de greu a fost să realizați un asemenea proiect?


Sevastian Cercel: Sunt absolvent al facultății de Drept a Universității din Craiova, iar în 20 de ani la catedră am avut șansa să parcurg toate treptele unei cariere universitare, de la preparator universitar la profesor și, recent, conducător de doctorat. În timp, am fost implicat în conducerea facultății în calitate de director de departament (șef de catedră, la acea vreme) și prodecan, iar acum am onoarea să ocup funcția de decan. Sunt bucuros că, de curând, întreaga activitate a facultății se desfășoară într-un sediu modern care oferă studenților și profesorilor condiții excelente: spații de învățământ, bibliotecă, sală de lectură, sală de judecată, sală de sport, birouri, aula magna, dar și spații tehnice, toate pe măsura unui campus universitar european, cu dotări pentru procesul de învățământ la standarde actuale.

Sevastian Cercel

Orice ideal este, în sine, o realitate în devenire, afirmă marele diplomat român și profesor de drept civil, Nicolae Titulescu. În calendarul instituțional al Facultății noastre, anul 2013 poate fi menționat ca fiind «anul împlinirii unui ideal», pentru că este anul în care am finalizat lucrările noului sediu al facultății, un veritabil campus iuris craiovensis.

Aici este potrivit să amintesc două etape importante ale evoluției facultății. Prima, etapa anilor ’90, când profesorul lon Dogaru, membru corespondent al Academiei Române, avea un ideal, pe care îl mărturisea ori de câte ori avea prilejul: realizarea unei facultăți de Drept la Universitatea din Craiova. În scurt timp, facultatea înființată atunci a cunoscut o dezvoltare impresionantă: pe de o parte, generații de absolvenți, adevărați ambasadori ai facultății, care s-au afirmat în diferite planuri ale profesiilor juridice, iar pe de altă parte, un corp profesoral puternic, bine pregătit și motivat, în mare parte recrutat din rândul tinerilor absolvenți ai facultății, care aduce în prim plan identitatea Școlii Juridice craiovene. Cea de a doua, etapa anilor 2000, a venit cu o nouă provocare: necesitatea unei infrastructuri universitare adecvate unui proces de învățământ de înaltă ținută academică. În acest context, a apărut ideea unui sediu al facultății de Drept. Șansa finanțării acestui proiect a venit după anul 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, și s-a numit Programul Operațional Regional.

Cornel Dărvășan: Cum a fost drumul de la „idee” la „faptă” ?

Sevastian Cercel: Un drum extrem de dificil pe parcursul său, dar care acum arată foarte frumos. În anul 2008 profesorul Dan Claudiu Dănișor, în calitate de decan al facultății, pornește odiseea realizării noului sediu. Proiectul se bucură de sprijinul conducerii Universității din Craiova din prima clipă a mărturisirii lui. Senatul Universității proclama solemn că facultatea de Drept are sprijin și libertate de acțiune pentru acest proiect. La 24 septembrie 2010 se semnează contractul de finanțare pentru acest proiect, care se va derula în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013. Ceremonia se desfășoară la Craiova în impresionantul Palat al Prefecturii Județului Dolj. La 13 iulie 2010 are loc demararea oficială a lucrărilor noului sediu al facultății și pornește șantierul noului campus. În fine, la 11 martie 2013 începe semestrul al doilea al anului universitar 2012-2013. Facultatea își primeste studenții în noul sediu, iar noua adresă profesională a studenților și a profesorilor facultății este Craiova, strada Calea București – Petre Ispirescu. Statistica implementării acestui proiect include cifre impresionante, de la valoarea proiectului, la datele sale tehnice, suprafața totală construită, facilități oferite procesului de învățământ etc.

Cornel Dărvășan: Care sunt lecțiile de viață pe care le-ați invățat în acest demers?

Sevastian Cercel: Acum, când oboseala, stresul, tensiunea realizării acestui proiect au fost depășite, se poate afirma că cei implicați au înțeles mai bine cel puțin două lecții de viață. Prima, Lecția încrederii: cel care are încredere în el va câștiga încrederea celorlalți. Puțini au crezut la început în acest proiect, unii au fost neîncrezători până în ultimul moment. Toți pot să constate acum ex propriis sensibus cum un vis frumos poate să devină realitate.

A doua, Lecția șansei de a lucra în echipă: marile proiecte profesionale pot fi îndeplinite mai ușor dacă sunt puse în operă de o echipă puternică, dacă energiile individuale sunt adunate și dau forță unei echipe performante. Munca în echipa este benefică pentru fiecare membru și mai ales pentru comunitate. Implementarea acestui proiect a fost un examen dificil. Privind acum, peste umăr, se poate afirma că echipa facultății, coordonată de profesorul Dan Claudiu Dănișor, în prezent rectorul Universității din Craiova, a trecut acest examen magna cum laude.

Finalizarea acestui proiect este o dovadă a maturității instituționale și a forței Universității din Craiova și o probă a abnegației și a pasiunii juriștilor implicați în proiecte majore pentru comunitate. Trebuie amintit că proiectul a avut susținerea rectorului Universității din Craiova, profesorul lon Vladimirescu și a beneficiat de experiența Direcției tehnice și administrative a Universității, care are oameni ce își cunosc și își iubesc meseria, pe care te poți baza în astfel de întreprinderi. La inaugurarea noului sediu se afirma că, la Universitatea din Craiova s-a construit o «nouă catedrală a învățământului juridic românesc». A fost un efort imens, încununat de succes! Suntem încrezători că proiectele și rezultatele academice ale profesorilor și studenților noștri vor fi pe măsura infrastructurii universitare de care ne bucurăm, astfel incât, în timp, să înnobileze acest nou lăcaș al culturii juridice românești.

Cornel Dărvășan: Există o butadă cum că viața studențească de azi ar fi mai slab cotată academic față de alte vremuri. Care este adevărul?

Sevastian Cercel: Universitatea a fost și trebuie să fie un spațiu al cunoașterii, comunicării și creativității. Școala românească, în general, se află, în această perioadă, în fluxul unor schimbări profunde. Regulile pe care profesorul trebuie să le știe, să le practice zi de zi, să le nuanțeze și inoveze în relația directă cu studentul său, trebuie adaptate și reechilibrate. Studentul este, la rândul său, prins în vârtejul provocărilor perioadei prin care trece întreaga societate românească.

Pe de altă parte, niciun lucru important nu a fost vreodată realizat fără entuziasm și pasiune, iar eu găsesc în fiecare promoție, studenți care demonstrează entuziasm și pasiune pentru specializarea aleasă. Riscăm să credem astăzi, mai mult decât altădată, că «nu mai valorează mult o cultură aleasă», ci doar o «avere frumoasă». Nu este corect să privim lucrurile astfel. Poate fi adevărat că, astăzi ca și în trecut, cunoașterea nu rezolvă toate problemele, dar, cu siguranță, necunoașterea conduce la generarea multor probleme, sau la proasta soluționare a acestora. Le amintesc studenților mei cuvintele profesorului Andrei Rădulescu, profesor de drept civil și președinte al Academiei Române: „O cultură juridică puternică și cât mai răspândită este necesară pentru a face cunoscută, în adevărata ei lumină, ideea de drept, pentru a o infiltra adânc în sufletul poporului și pentru a întări sentimentul dreptății, așa de trebuincios oricărei societăți civilizate”.

În studenție avem un obiectiv clar: un bagaj profesional temeinic asimilat care poate fi transformat în plusvaloare pentru profesionistul de mâine din viața reală. În fiecare generație există studenți foarte buni, care se implică în viața facultății, muncesc enorm, depun eforturi să înțeleagă problemele specifice profesiei pentru care au optat. Un proverb spune că: «profesorii iti deschid ușa, de intrat trebuie să intri singur».

În fiecare an găsesc în amfiteatrele dreptului oameni deosebiți, motivați, energici, pe care mă aștept să-i regăsesc în viitor în prima linie a profesiilor juridice și în slujba «altarului culturii juridice». Oameni dornici să afle tot ceea ce este util unui profesionist din domeniul pe care l-au ales și care își folosesc energia și entuziasmul vârstei lor în acest scop.

Cornel Dărvășan: Care sunt proiectele dumneavoastră pe linie academică?

Sevastian Cercel: Pentru cel care se mută în «casă nouă» urmează, în general, o perioadă fastă, așa încât ne dorim să profităm cât se cuvine de acest moment instituțional prielnic. O mențiune suplimentară: în această perioadă conducerea facultății este asigurată de ”absolvenți ai facultății”, așa încât așteptările sunt mari, pe bună dreptate. Sunt multe direcții în care acționăm, de la proiecte aflate în derulare, care trebuie finalizate bine, la idei noi pe care încercăm să le fixăm în proiecte academice și să demarăm implementarea lor. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că procesul de învățământ presupune un echilibru permanent între realitate și deziderat, între costuri scăzute și eficiență ridicată, iar, din punct de vedere financiar, parcurgem o perioadă dificilă. Facultatea noastră are o fructuoasă colaborare în cadrul „Hexagonului Facultăților de Drept din România”, cu cele mai prestigioase facultăți de Drept din România: Facultatea de Drept a Universității din București, Facultatea de Drept a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Drept a Universității „Alexandru loan Cuza” din lași, Facultatea de Drept „Simion Bărnuțiu” din Sibiu și Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara. Ceea ce reunește aceste facultăți este preocuparea pentru excelență în domeniul învățământului juridic, exigența în selecția, pregătirea și evaluarea studenților și responsabilitatea față de viitorul acestora. De asemenea, am demarat proiecte noi în dimensiunea nonformală a educației oferite de facultatea noastră studenților săi. Încercăm să alcătuim un calendar atrăgător al acestor activități, pe care studenții noștri să-l cunoască din prima zi de facultate, pentru a decide la timp în ce activitate doresc să se implice.

În acest cadru, «Școala de vară» de la Rânca este o ofertă cunoscută deja de studenții noștri. Ideea unor cursuri de vară, organizate în afara amfiteatrului, caută soluții pentru nevoia „diferențierii instruirii” și pentru imperativul „legării teoriei de practică“. Ea atrage studenții care au demonstrat un ritm și o capacitate de învățare mult peste media „clasică” și care sunt pasionați de dreptul civil și procesual civil. Din acest an organizăm și o Școală de iarnă, de această dată, de drept penal și procesual penal.

Cornel Dărvășan: Cum este viața studențească la Craiova?

Sevastian Cercel: La rândul lor, studenții simt acest moment frumos și reacționează pe măsură, așa încât avem o colaborare excelentă cu asociațiile studențești și cu studenții. Viața studențească în noul campus tinde să câștige în culoare, ritm și intensitate. Se organizează serate, concerte, dezbateri studențești pe probleme actuale, sunt invitați profesioniști ai dreptului. Este lăudabil, spre exemplu, Proiectul „Cralova verde” în cadrul căruia, printre altele, studenții încearcă să promoveze mersul pe bicicletă. De asemenea, se implică în campania de susținere a ideii de „colectare și strângere a deșeurilor în mod selectiv” în oraș, pornind de la zonele administrate de universitate și mergând către cele care aparțin asociațiilor de proprietari. În fine, avem în vedere posibilitatea obținerii finanțării pentru modernizarea unui cămin studențesc prin Programul Operațional Regional, astfel încât studenții, profesorii invitați și partenerii facultății în diferite proiecte, să beneficieze de condiții bune de cazare.

Cornel Dărvășan: În preocupările dumneavoastră a existat la un moment dat problema demnității umane și a transplantului de organe. De ce a devenit Dreptul interesat de corpul uman?

Sevastian Cercel: Multă vreme Dreptul nu a fost interesat de corpul uman, iar omul era privit numai ca „titular de drepturi și obligatii”, ca o „abstracțiune juridică”. Existența sa biologică era ignorată. Evoluția vieții sociale și progresele uluitoare ale biologiei și medicinii au determinat însă transformări profunde, iar corpul uman a început să fie apreciat și ca sursă de utilități personale și sociale care reclamă reglementare. Posibilitatea prelevării unor țesuturi și organe umane în scopul realizării de transplanturi a determinat necesitatea clarificării drepturilor pe care le poate avea persoana fizică asupra propriului corp. În cadrul unui proiect de cercetare relativ recent, am publicat împreună cu domnul profesor Horia Diaconescu, reputat magistrat al Olteniei, la Editura Universul Juridic, o monografie privind răspunderea juridică în domeniul prelevării și transplantului în dreptul român. Este o materie fascinantă care ridică numeroase probleme juridice. Termenii utilizați sunt de strictă specialitate: celulă, țesut, organ, prelevare, transplant, donator, primitor, așa încât sunt explicați chiar de lege. Succint, se poate afirma că societatea modernă a simțit nevoia de a așeza activitatea de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană nu doar pe temeiuri morale, etice, dar și juridice, care să prevină și să excludă infracțiunea, iar atunci când nu reușesc aceasta, să asigure sancționarea acțiunilor efectuate cu nerespectarea acestor reguli.

Cornel Dărvășan: Care este legislația în România în acest moment și ce pericole există?

Sevastian Cercel: Este potrivit să amintim că în această materie există reglementări mai vechi. Spre exemplu, Legea nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătății populației, în Capitolul 5 — „Asistența medicală a populației”, Sectiunea 2 — „Terapia cu sânge, plasmă și derivate de sânge. Prelevarea și transplantarea de țesuturi și organe umane”, cuprindea dispoziții relevante. Astfel, potrivit legii «donarea de sânge uman pentru scopuri terapeutice, prepararea plasmei și a derivatelor de sânge uman, precum și conservarea acestora, se fac în unități sanitare specializate». Pe de altă parte, «recoltarea de sânge uman de la donatori, imunizările active la donatori în vederea obținerii de seruri imune, plasmafereza de producție, terapia cu sânge, plasmă și derivate de sânge, se efectueaza numai de medici sau, sub controlul acestora, de alt personal sanitar». În fine, «cetățenii români, de la vârsta de 14 ani, sunt obligați să se supună determinării grupei sanguine, ce se execută numai de medici autorizați», iar «grupa sanguină se înscrie, în mod obligatoriu, în buletinul de identitate și în livretul militar». Legea cuprindea dispoziții privind prelevarea și transplantarea de țesuturi și organe umane. Prevederile cuprinse în legea specială (Titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății) stabilesc regimul juridic al prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană, în scop terapeutic, în dreptul român. Determinărilor și interpretării reglementărilor juridice date în dreptul român activităților de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană, s-a încercat și reușit să li se găsească răspunsuri, deslușiri necesare, considerate cele mai apropiate de litera și spiritul legii, a principialității incidente în materie, aducându-se o contribuție majoră la așezarea și efectuarea acestor activități, pe temelia moralei, a eticii și a legii. Noul Cod Civil conține reglementări privind respectul vieții private și al demnității persoanei umane (art. 70 — art. 77), precum și cu privire la respectul datorat persoanei după decesul său (art. 78 – art. 81). Dreptul la demnitate, reglementat în art. 72 din noul Cod Civil, face parte din categoria acelor drepturi ale personalității care «au un obiect ce corespunde unor noțiuni ireductibile unei definiții precise». Prima care trebuie să acționeze în așa fel încât demnitatea să fie apărată este chiar persoana însăși, care nu poate să pretindă protecție dacă a acționat de o manieră care a expus-o oprobiului public. Convenția europeană a drepturilor omului protejează integritatea morală a persoanei, ca parte a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8, dar și dreptul la o bună reputație morală, care reprezintă o limită a dreptului la libertatea de exprimare (art. 10, alin. 2).

Pericole? Multiple.

Voi aminti numai că recent, Italia a fost scena unor controverse în problema delicată a eutanasiei. O femeie in vârsta de 38 de ani se afla de aproape 17 ani în comă, după ce în anul 1992 fusese victima unui tragic accident de circulație. Tatăl său solicita încă din anul 1999 dreptul de a opri hrănirea ficei sale, iar în anul 2008 justiția i-a recunoscut dreptul de a muri prin deconectarea de la aparate. În februarie 2009 Curtea de Casație a decis că femeia are dreptul să moară, dar imediat premierul italian a emis un decret prin care interzicea eutanasierea ei. Pentru că președintele italian a refuzat să semneze decretul, guvernul l-a înaintat Parlamentului, însă, în tot acest timp, doctorii au acționat conform hotărârii Curții de Casație.

Oxfordul din Bănie was last modified: noiembrie 6th, 2017 by Sevastian Cercel
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Sevastian Cercel

Sevastian Cercel

Este doctor în drept și decan al Facultății de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter