Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
857 views
Interviu publicat în revista Legal Point nr. 2/2014.
Craiova are astăzi una dintre cele mai moderne facultăți de Drept din ţară. O odisee pornită în anii `90 de prof. univ. lon Dogaru, membru corespondent al Academiel Române, continuată de prof. Dan Claudiu Dănişor, fost decan şi actual rector al Universității din Craiova şi de prof. Sevastian Cercel, actualul decan al Facultății de Drept. Proiectele de azi vizează creşterea calității actului educațional, o colaborare mai amplă cu facultățile de Drept din „Hexgon” şi implicarea cadrelor didactice şi a studenţilor în proiecte academice. Ținta este excelența în învățământul juridic.
[third_paragraph][/third_paragraph][paragraph_right]
Cornel Dărvășan: Domnule profesor sunteţi decan al Facultăţii de Drept şi Stiinţe Sociale a Universitătii din Craiova. Cum ați reuşit să oferiţi studenţilor un campus ca la Oxford? Cât de greu a fost să realizaţi un asemenea proiect?
[/paragraph_right][paragraph_left][blockquote style=”2″][blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Sunt absolvent al facultăţii de Drept a Universităţii din Craiova, iar în 20 de ani la catedră am avut şansa să parcurg toate treptele unei cariere universitare, de la preparator universitar la profesor şi, recent, conducător de doctorat. În timp, am fost implicat în conducerea facultăţii în calitate de director de departament (şef de catedră, la acea vreme) şi prodecan, iar acum am onoarea să ocup funcţia de decan. Sunt bucuros că, de curând, întreaga activitate a facultăţii se desfăşoară într-un sediu modern care oferă studenţilor şi profesorilor condiţii excelente: spaţii de învăţământ, bibliotecă, sală de lectură, sală de judecată, sală de sport, birouri, aula magna, dar şi spaţii tehnice, toate pe măsura unui campus universitar european, cu dotări pentru procesul de învăţământ la standarde actuale.
[/blockquote][/paragraph_left] [third_paragraph][third_paragraph]
Orice ideal este, în sine, o realitate în devenire, afirmă marele diplomat român şi profesor de drept civil, Nicolae Titulescu. În calendarul instituţional al Facultății noastre, anul 2013 poate fi menţionat ca fiind «anul împlinirii unui ideal», pentru că este anul în care am finalizat lucrările noului sediu al facultăţii, un veritabil campus iuris craiovensis.
Aici este potrivit să amintesc două etape importante ale evoluţiei facultăţii. Prima, etapa anilor ’90, când profesorul lon Dogaru, membru corespondent al Academiei Române, avea un ideal, pe care îl mărturisea ori de câte ori avea prilejul: realizarea unei facultăţi de Drept la Universitatea din Craiova. În scurt timp, facultatea înfiinţată atunci a cunoscut o dezvoltare impresionantă: pe de o parte, generaţii de absolvenţi, adevăraţi ambasadori ai facultăţii, care s-au afirmat în diferite planuri ale profesiilor juridice, iar pe de altă parte, un corp profesoral puternic, bine pregătit şi motivat, în mare parte recrutat din rândul tinerilor absolvenţi ai facultăţii, care aduce în prim plan identitatea Şcolii Juridice craiovene. Cea de a doua, etapa anilor 2000, a venit cu o nouă provocare: necesitatea unei infrastructuri universitare adecvate unui proces de învăţământ de înaltă ținută academică. În acest context, a apărut ideea unui sediu al facultăţii de Drept. Şansa finanţării acestui proiect a venit după anul 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, şi s-a numit Programul Operaţional Regional.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: Cum a fost drumul de la „idee” la „faptă” ?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Un drum extrem de dificil pe parcursul său, dar care acum arată foarte frumos. În anul 2008 profesorul Dan Claudiu Dănişor, în calitate de decan al facultăţii, porneşte odiseea realizării noului sediu. Proiectul se bucură de sprijinul conducerii Universităţii din Craiova din prima clipă a mărturisirii lui. Senatul Universităţii proclama solemn că facultatea de Drept are sprijin și libertate de acţiune pentru acest proiect. La 24 septembrie 2010 se semnează contractul de finanţare pentru acest proiect, care se va derula în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013. Ceremonia se desfăşoară la Craiova în impresionantul Palat al Prefecturii Județului Dolj. La 13 iulie 2010 are loc demararea oficială a lucrărilor noului sediu al facultății şi porneşte șantierul noului campus. În fine, la 11 martie 2013 începe semestrul al doilea al anului universitar 2012-2013. Facultatea îşi primeste studenţii în noul sediu, iar noua adresă profesională a studenţilor şi a profesorilor facultății este Craiova, strada Calea București – Petre Ispirescu. Statistica implementării acestui proiect include cifre impresionante, de la valoarea proiectului, la datele sale tehnice, suprafața totală construită, facilități oferite procesului de învăţământ etc.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: Care sunt lecţiile de viaţă pe care le-aţi invăţat în acest demers?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Acum, când oboseala, stresul, tensiunea realizării acestui proiect au fost depăşite, se poate afirma că cei implicaţi au înţeles mai bine cel puţin două lecţii de viaţă. Prima, Lecţia încrederii: cel care are încredere în el va câştiga încrederea celorlalţi. Puţini au crezut la început în acest proiect, unii au fost neîncrezători până în ultimul moment. Toţi pot să constate acum ex propriis sensibus cum un vis frumos poate să devină realitate.
A doua, Lecţia şansei de a lucra în echipă: marile proiecte profesionale pot fi îndeplinite mai uşor dacă sunt puse în operă de o echipă puternică, dacă energiile individuale sunt adunate şi dau forţă unei echipe performante. Munca în echipa este benefică pentru fiecare membru şi mai ales pentru comunitate. Implementarea acestui proiect a fost un examen dificil. Privind acum, peste umăr, se poate afirma că echipa facultăţii, coordonată de profesorul Dan Claudiu Dănişor, în prezent rectorul Universităţii din Craiova, a trecut acest examen magna cum laude.
Finalizarea acestui proiect este o dovadă a maturităţii instituţionale şi a forţei Universităţii din Craiova şi o probă a abnegaţiei şi a pasiunii juriştilor implicaţi în proiecte majore pentru comunitate. Trebuie amintit că proiectul a avut susţinerea rectorului Universităţii din Craiova, profesorul lon Vladimirescu şi a beneficiat de experienţa Direcţiei tehnice şi administrative a Universităţii, care are oameni ce îşi cunosc şi îşi iubesc meseria, pe care te poţi baza în astfel de întreprinderi. La inaugurarea noului sediu se afirma că, la Universitatea din Craiova s-a construit o «nouă catedrală a învăţământului juridic românesc». A fost un efort imens, încununat de succes! Suntem încrezători că proiectele şi rezultatele academice ale profesorilor şi studenţilor noştri vor fi pe măsura infrastructurii universitare de care ne bucurăm, astfel incât, în timp, să înnobileze acest nou lăcaş al culturii juridice româneşti.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: Există o butadă cum că viaţa studenţească de azi ar fi mai slab cotată academic faţă de alte vremuri. Care este adevărul?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Universitatea a fost şi trebuie să fie un spaţiu al cunoaşterii, comunicării şi creativităţii. Şcoala românească, în general, se află, în această perioadă, în fluxul unor schimbări profunde. Regulile pe care profesorul trebuie să le ştie, să le practice zi de zi, să le nuanţeze şi inoveze în relaţia directă cu studentul său, trebuie adaptate şi reechilibrate. Studentul este, la rândul său, prins în vârtejul provocărilor perioadei prin care trece întreaga societate românească.
Pe de altă parte, niciun lucru important nu a fost vreodată realizat fără entuziasm şi pasiune, iar eu găsesc în fiecare promoţie, studenţi care demonstrează entuziasm şi pasiune pentru specializarea aleasă. Riscăm să credem astăzi, mai mult decât altădată, că «nu mai valorează mult o cultură aleasă», ci doar o «avere frumoasă». Nu este corect să privim lucrurile astfel. Poate fi adevărat că, astăzi ca şi în trecut, cunoaşterea nu rezolvă toate problemele, dar, cu siguranţă, necunoaşterea conduce la generarea multor probleme, sau la proasta soluţionare a acestora. Le amintesc studenţilor mei cuvintele profesorului Andrei Rădulescu, profesor de drept civil şi preşedinte al Academiei Române: „O cultură juridică puternică şi cât mai răspândită este necesară pentru a face cunoscută, în adevărata ei lumină, ideea de drept, pentru a o infiltra adânc în sufletul poporului şi pentru a întări sentimentul dreptății, aşa de trebuincios oricărei societăți civilizate”.
În studenţie avem un obiectiv clar: un bagaj profesional temeinic asimilat care poate fi transformat în plusvaloare pentru profesionistul de mâine din viaţa reală. În fiecare generaţie există studenţi foarte buni, care se implică în viaţa facultăţii, muncesc enorm, depun eforturi să înţeleagă problemele specifice profesiei pentru care au optat. Un proverb spune că: «profesorii iti deschid uşa, de intrat trebuie să intri singur».
În fiecare an găsesc în amfiteatrele dreptului oameni deosebiţi, motivaţi, energici, pe care mă aştept să-i regăsesc în viitor în prima linie a profesiilor juridice şi în slujba «altarului culturii juridice». Oameni dornici să afle tot ceea ce este util unui profesionist din domeniul pe care l-au ales şi care îşi folosesc energia şi entuziasmul vârstei lor în acest scop.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: Care sunt proiectele dumneavoastră pe linie academică?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Pentru cel care se mută în «casă nouă» urmează, în general, o perioadă fastă, aşa încât ne dorim să profităm cât se cuvine de acest moment instituţional prielnic. O menţiune suplimentară: în această perioadă conducerea facultăţii este asigurată de ”absolvenți ai facultății”, aşa încât aşteptările sunt mari, pe bună dreptate. Sunt multe direcţii în care acţionăm, de la proiecte aflate în derulare, care trebuie finalizate bine, la idei noi pe care încercăm să le fixăm în proiecte academice şi să demarăm implementarea lor. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că procesul de învăţământ presupune un echilibru permanent între realitate şi deziderat, între costuri scăzute şi eficienţă ridicată, iar, din punct de vedere financiar, parcurgem o perioadă dificilă. Facultatea noastră are o fructuoasă colaborare în cadrul „Hexagonului Facultăţilor de Drept din România”, cu cele mai prestigioase facultăţi de Drept din România: Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Drept a Universităţii „Babes-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Drept a Universităţii „Alexandru loan Cuza” din laşi, Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu” din Sibiu şi Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara. Ceea ce reuneşte aceste facultăţi este preocuparea pentru excelenţă în domeniul învăţământului juridic, exigenţa în selecţia, pregătirea şi evaluarea studenţilor şi responsabilitatea faţă de viitorul acestora. De asemenea, am demarat proiecte noi în dimensiunea nonformală a educaţiei oferite de facultatea noastră studenţilor săi. Încercăm să alcătuim un calendar atrăgător al acestor activităţi, pe care studenţii noştri să-l cunoască din prima zi de facultate, pentru a decide la timp în ce activitate doresc să se implice.
În acest cadru, «Şcoala de vară» de la Rânca este o ofertă cunoscută deja de studenţii noştri. Ideea unor cursuri de vară, organizate în afara amfiteatrului, caută soluţii pentru nevoia „diferențierii instruirii” şi pentru imperativul „legării teoriei de practică„. Ea atrage studenţii care au demonstrat un ritm şi o capacitate de învăţare mult peste media „clasică” şi care sunt pasionaţi de dreptul civil şi procesual civil. Din acest an organizăm şi o Şcoală de iarnă, de această dată, de drept penal şi procesual penal.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: Cum este viaţa studenţească la Craiova?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: La rândul lor, studenţii simt acest moment frumos şi reacţionează pe măsură, aşa încât avem o colaborare excelentă cu asociaţiile studenţeşti şi cu studenţii. Viaţa studenţească în noul campus tinde să câştige în culoare, ritm şi intensitate. Se organizează serate, concerte, dezbateri studenţeşti pe probleme actuale, sunt invitaţi profesionişti ai dreptului. Este lăudabil, spre exemplu, Proiectul „Cralova verde” în cadrul căruia, printre altele, studenţii încearcă să promoveze mersul pe bicicletă. De asemenea, se implică în campania de susţinere a ideii de „colectare şi strângere a deşeurilor în mod selectiv” în oraş, pornind de la zonele administrate de universitate şi mergând către cele care aparţin asociaţiilor de proprietari. În fine, avem în vedere posibilitatea obţinerii finanţării pentru modernizarea unui cămin studenţesc prin Programul Operaţional Regional, astfel încât studenţii, profesorii invitaţi şi partenerii facultăţii în diferite proiecte, să beneficieze de condiţii bune de cazare.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: În preocupările dumneavoastră a existat la un moment dat problema demnităţii umane şi a transplantului de organe. De ce a devenit Dreptul interesat de corpul uman?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Multă vreme Dreptul nu a fost interesat de corpul uman, iar omul era privit numai ca „titular de drepturi şi obligatii”, ca o „abstracțiune juridică”. Existenţa sa biologică era ignorată. Evoluţia vieţii sociale şi progresele uluitoare ale biologiei şi medicinii au determinat însă transformări profunde, iar corpul uman a început să fie apreciat şi ca sursă de utilităţi personale şi sociale care reclamă reglementare. Posibilitatea prelevării unor ţesuturi şi organe umane în scopul realizării de transplanturi a determinat necesitatea clarificării drepturilor pe care le poate avea persoana fizică asupra propriului corp. În cadrul unui proiect de cercetare relativ recent, am publicat împreună cu domnul profesor Horia Diaconescu, reputat magistrat al Olteniei, la Editura Universul Juridic, o monografie privind răspunderea juridică în domeniul prelevării şi transplantului în dreptul român. Este o materie fascinantă care ridică numeroase probleme juridice. Termenii utilizaţi sunt de strictă specialitate: celulă, ţesut, organ, prelevare, transplant, donator, primitor, aşa încât sunt explicaţi chiar de lege. Succint, se poate afirma că societatea modernă a simţit nevoia de a aşeza activitatea de prelevare şi transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu doar pe temeiuri morale, etice, dar şi juridice, care să prevină şi să excludă infracţiunea, iar atunci când nu reuşesc aceasta, să asigure sancţionarea acţiunilor efectuate cu nerespectarea acestor reguli.
[/blockquote]Cornel Dărvășan: Care este legislaţia în România în acest moment şi ce pericole există?
[blockquote style=”2″]Sevastian Cercel: Este potrivit să amintim că în această materie există reglementări mai vechi. Spre exemplu, Legea nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, în Capitolul 5 — „Asistența medicală a populaţiei”, Sectiunea 2 — „Terapia cu sânge, plasmă şi derivate de sânge. Prelevarea şi transplantarea de ţesuturi şi organe umane”, cuprindea dispoziţii relevante. Astfel, potrivit legii «donarea de sânge uman pentru scopuri terapeutice, prepararea plasmei şi a derivatelor de sânge uman, precum şi conservarea acestora, se fac în unități sanitare specializate». Pe de altă parte, «recoltarea de sânge uman de la donatori, imunizările active la donatori în vederea obţinerii de seruri imune, plasmafereza de producţie, terapia cu sânge, plasmă şi derivate de sânge, se efectueaza numai de medici sau, sub controlul acestora, de alt personal sanitar». În fine, «cetățenii români, de la vârsta de 14 ani, sunt obligaţi să se supună determinării grupei sanguine, ce se execută numai de medici autorizaţi», iar «grupa sanguină se înscrie, în mod obligatoriu, în buletinul de identitate şi în livretul militar». Legea cuprindea dispoziţii privind prelevarea şi transplantarea de ţesuturi şi organe umane. Prevederile cuprinse în legea specială (Titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii) stabilesc regimul juridic al prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, în dreptul român. Determinărilor şi interpretării reglementărilor juridice date în dreptul român activităţilor de prelevare şi transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, s-a încercat şi reuşit să li se găsească răspunsuri, desluşiri necesare, considerate cele mai apropiate de litera şi spiritul legii, a principialităţii incidente în materie, aducându-se o contribuţie majoră la aşezarea şi efectuarea acestor activităţi, pe temelia moralei, a eticii şi a legii. Noul Cod Civil conţine reglementări privind respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane (art. 70 — art. 77), precum şi cu privire la respectul datorat persoanei după decesul său (art. 78 – art. 81). Dreptul la demnitate, reglementat în art. 72 din noul Cod Civil, face parte din categoria acelor drepturi ale personalităţii care «au un obiect ce corespunde unor noţiuni ireductibile unei definiții precise». Prima care trebuie să acţioneze în aşa fel încât demnitatea să fie apărată este chiar persoana însăşi, care nu poate să pretindă protecţie dacă a acţionat de o manieră care a expus-o oprobiului public. Convenţia europeană a drepturilor omului protejează integritatea morală a persoanei, ca parte a dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, garantat de art. 8, dar şi dreptul la o bună reputaţie morală, care reprezintă o limită a dreptului la libertatea de exprimare (art. 10, alin. 2).
Pericole? Multiple.
Voi aminti numai că recent, Italia a fost scena unor controverse în problema delicată a eutanasiei. O femeie in vârsta de 38 de ani se afla de aproape 17 ani în comă, după ce în anul 1992 fusese victima unui tragic accident de circulaţie. Tatăl său solicita încă din anul 1999 dreptul de a opri hrănirea ficei sale, iar în anul 2008 justiţia i-a recunoscut dreptul de a muri prin deconectarea de la aparate. În februarie 2009 Curtea de Casaţie a decis că femeia are dreptul să moară, dar imediat premierul italian a emis un decret prin care interzicea eutanasierea ei. Pentru că preşedintele italian a refuzat să semneze decretul, guvernul l-a înaintat Parlamentului, însă, în tot acest timp, doctorii au acţionat conform hotărârii Curţii de Casaţie.
[/blockquote]
