O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale – modificări (O.U.G. nr. 37/2019)

În M. Of. nr. 437 din 3 iunie 2019 s-a publicat O.U.G. nr. 37/2019 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale.

Vă prezentăm, în continuare, modificările, dar și completările aduse O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 12 alin. (1), lit. a) prevedea:

„(1) În funcție de tipul sancțiunii internaționale, autoritățile competente să primească și să soluționeze înștiințări sau cereri formulate potrivit art. 7 alin. (1), 8, 10, 18, 22 și 23 sunt următoarele:

a) în cazul sancțiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală;”.

Noua reglementare

În noua reglementare, la art. 12 alin. (1), lit. a) se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) În funcție de tipul sancțiunii internaționale, autoritățile competente să primească și să soluționeze înștiințări sau cereri formulate potrivit art. 7 alin. (1), 8, 10, 18, 22 și 23 sunt următoarele:

a) în cazul sancțiunilor de blocare a fondurilor sau a resurselor economice, Agenția Națională de Administrare Fiscală;”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 13, alin. (1) prevedea:

„(1) Pentru asigurarea cadrului general de cooperare în domeniul punerii în aplicare în România a sancțiunilor internaționale se înființează Consiliul interministerial, denumit în continuare Consiliu, alcătuit din reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului pentru Afaceri Europene, Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Economiei, Departamentului pentru Comerț Exterior din subordinea Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Agenției Naționale de Control al Exporturilor, Băncii Naționale a României, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 15, alin. (1)-(2) prevedeau:

„(1) Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, creează și gestionează baza de date centralizată cu privire la fonduri și resurse economice blocate.

(2) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 17 alin. (1) păstrează o evidență proprie cu privire la punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale din domeniul lor de competență, pe care o pun la dispoziția Ministerului Economiei și Finanțelor”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 17, alin. (2) prevedea:

„(2) Supravegherea punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a fondurilor de către persoanele fizice și juridice care nu intră în sfera de competență a autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), precum și controlul punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a resurselor economice se fac de către Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 18, alin. (2) prevedea:

„(2) Raportările făcute în temeiul alin. (1) se transmit de îndată Ministerului Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală și autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 17 alin. (1). Raportările includ date privind persoanele, contractele și conturile implicate, precum și valoarea totală a bunurilor”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 19, alin. (1) prevedea:

„(1) După efectuarea cercetărilor necesare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispune prin ordin al ministrului economiei și finanțelor, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea înștiințării ori raportării potrivit art. 7 sau 18, blocarea fondurilor sau resurselor economice care se află în proprietatea, sunt deținute de sau se află sub controlul persoanelor fizice ori juridice care au fost identificate ca fiind persoane sau entități desemnate”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 19, alin. (4)-(5) prevedeau:

„(4) Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, asigură publicarea ordinului prevăzut la alin. (1) în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii.

(5) Ordinul prevăzut la alin. (1) poate fi contestat potrivit procedurii de contencios administrativ. Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, are obligația de a analiza periodic măsura dispusă prin ordinul prevăzut la alin. (1) și de a o revoca din oficiu sau la cerere când constată că menținerea acesteia nu se mai justifică. Decizia de respingere a cererii de revocare poate fi atacată potrivit procedurii de contencios administrativ”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 21, alin. (1) și alin. (5) prevedeau:

„(1) În cazul blocării bunurilor imobile, notarea în cartea funciară a măsurii de indisponibilizare a acestora se efectuează de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în raza căruia este situat imobilul, la solicitarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza ordinului emis conform art. 19 alin. (1).

(…)

(5) În cazul blocării bunurilor mobile, notarea indisponibilizării se face la cererea Ministerului Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală, adresată persoanelor juridice cu atribuții de înregistrare sau evidență a respectivelor bunuri”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 24, alin. (2)-(4) și alin. (6) prevedeau:

„(2) Persoanele fizice sau juridice, cu excepția persoanelor sau entităților desemnate, care dețin bunurile supuse sancțiunilor internaționale, au dreptul să ceară din partea statului acoperirea cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea acestora în scopul împiedicării deprecierii sau devalorizării. Cererea de acoperire a acestor cheltuieli se adresează Ministerului Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar dreptul la compensație pentru cheltuielile de administrare începe din momentul înștiințării autorității competente, potrivit art. 7 sau 18, după caz.

(3) Dacă persoanele fizice sau juridice, cu excepția persoanelor sau entităților desemnate, nu pot ori nu doresc să administreze bunul respectiv, la cererea acestora, prin decizie a Ministerului Economiei și Finanțelor, bunul poate fi predat spre administrare statului, prin Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală.

(4) Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cere predarea bunului respectiv, dacă apreciază că este necesară pentru buna administrare a acestuia. Bunul care nu este predat de bunăvoie este preluat spre administrare, fără acordul persoanei care îl deține.

(…)

(6) Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, dispune predarea de îndată a bunului către persoana îndreptățită, după cum urmează:

a) persoanei care dovedește potrivit art. 10 că este proprietarul sau deținătorul legal al bunului și că nu face obiectul unor sancțiuni internaționale sau acest lucru se constată de Ministerul Economiei și Finanțelor în cadrul cercetărilor efectuate potrivit art. 19;

b) proprietarului sau deținătorului legal, care dovedește, potrivit art. 10, că bunul respectiv nu face obiectul sancțiunilor internaționale sau acest lucru se constată de Ministerul Economiei și Finanțelor în cadrul cercetărilor efectuate potrivit art. 19;

c) persoanei stabilite ca fiind cea căreia trebuie să îi fie predat bunul prin actul care instituie sancțiunea internațională potrivit art. 1 ;

d) persoanei stabilite printr-o decizie a unei autorități competente din alt stat sau a unei organizații internaționale, opozabile autorităților române”.

Vechea reglementare

Potrivit vechii reglementări, la art. 25, alin. (1)-(3), alin. (6)-(8) și alin. (11)-(12) prevedeau:

„(1) Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, decide asupra modului de administrare a bunurilor blocate care fac obiectul sancțiunilor internaționale, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

(2) În situațiile în care, potrivit legii sau datorită caracteristicilor, bunurile predate sau preluate potrivit art. 24 nu pot fi administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, acesta le va preda spre administrare autorității sau instituției publice cu competențe în domeniu.

(3) În cazul în care administrarea bunurilor predate sau preluate potrivit art. 24 nu poate fi realizată de Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală sau de o altă instituție publică, conform alin. (2), Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, încheie, în scris, contracte pentru administrarea bunurilor respective cu orice persoană fizică sau juridică care activează în domeniul respectiv. Contractele pentru administrare trebuie să precizeze, sub sancțiunea anulării, suma stabilită pentru administrare, modul de atribuire a responsabilității pentru paguba produsă bunurilor în timpul administrării, precum și limitele dreptului de administrare acordat.

(…)

(6) În cazul în care sporurile sau veniturile prevăzute la alin. (5) nu există sau nu sunt suficiente și nu poate fi identificată nicio altă sursă de acoperire a cheltuielilor de administrare, Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală poate decide vânzarea bunurilor sau a unei părți a acestora, efectuată în proporția strict necesară pentru acoperirea cheltuielilor.

(7) În cazul în care există riscul deprecierii bunurilor, Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală poate decide vânzarea bunurilor blocate sau a unei părți a acestora. Fondurile provenite dintr-o astfel de vânzare au regimul de fonduri blocate pe durata valabilității sancțiunii internaționale relevante.

(8) Ministerul Economiei și Finanțelor ține evidența și inventarul tuturor bunurilor aflate în administrare, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(…)

(11) Procedura de valorificare a bunurilor prevăzută la alin. (6) și (7), precum și modalitățile de aplicare a prevederilor art. 24 alin. (2) și (4)-(6) sunt aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.

(12) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) și (7), Ministerul Economiei și Finanțelor solicită avizul consultativ al Consiliului”.