O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române – modificări (Legea nr. 192/2019)

31 oct. 2019
Vizualizari: 2202
Actul modificatActul modificatorSumar

O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002

(M. Of. nr. 351 din 29 iunie 2001; cu modif. ult.)

   

 

Legea nr. 192/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice

(M. Of. nr. 868 din 28 octombrie 2019)

– modifică:  art. 27 lit. a)-b), lit. e), lit. i) și lit. n), art. 29, cap. V titlul secț. a 3-a „SECȚIUNEA a 3-a Folosirea mijloacelor de constrângere”, art. 32^2 alin. (1) partea introductivă, art. 32^2 alin. (2) lit. a);

– introduce: art. 27 lit. n^1)-n^3), art. 27 alin. (2), art. 27^1-27^8, art. 30^1, art. 31^1-31^6;

– abrogă: art. 31, art. 32.

 

În M. Of. nr. 868 din 28 octombrie 2019, s-a publicat Legea nr. 192/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice.

Astfel, respectiva lege aduce unele modificări, dar și completări următoarelor acte normative:

Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice (rep. M. Of. nr. 96 din 7 februarie 2014; cu modif. ult.);

Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române (M. Of. nr. 307 din 25 aprilie 2014; cu modif. ult.);

O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002 (M. Of. nr. 351 din 29 iunie 2001; cu modif. ult.).

 

Vă prezentăm, în continuare, modificările, dar și completările aduse O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.

 

Art. 27 lit. a)-b), lit. e), lit. i) și lit. n) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române (modificat prin Legea nr. 192/2019)

 

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 27, lit. a)-b), lit. e), lit. i) și lit. n) prevedeau:

„În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în zona de competență polițistul de frontieră este investit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi:

a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale privind frontiera de stat ori a căror prezență în zona de frontieră este suspectă și să ia măsurile legale ce se impun;

b) să conducă la sediul poliției de frontieră pe cei care prin acțiunile lor periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori ale statului de drept, persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale la frontiera de stat, persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită, precum și urmăriții general și internațional; să verifice situația acestora și să ia, după caz, măsurile legale în cel mult 24 de ore, cu respectarea dreptului la apărare;

(…)

e) să efectueze controlul persoanelor și al bagajelor, precum și al autovehiculelor, mijloacelor de transport feroviare, navelor sau aeronavelor, atunci când exista indicii temeinice ca săvârșirea unei infracțiuni la regimul frontierei de stat este iminenta și ca persoana sau bunurile căutate se afla în zona controlată;

(…)

i) să utilizeze, în raport cu natura și cu gradul de împotrivire a persoanei care a săvârșit o fapta ilegala, forța fizica și mijloacele specifice din dotare, inclusiv câinii de serviciu; folosirea acestora se va face cu respectarea stricta a legii;

(…)

n) să solicite sprijinul cetățenilor pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea și conducerea la sediile poliției de frontieră a persoanelor care au săvârșit fapte ilegale ori a căror identitate nu a putut fi stabilită, pentru luarea măsurilor ce se impun, potrivit legii;”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 27, lit. a)-b), lit. e), lit. i) și lit. n) se modifică  și vor avea următorul conținut:

„În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în zona de competență polițistul de frontieră este investit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi:

a) să legitimeze, să stabilească identitatea persoanelor și să ia măsurile legale ce se impun, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;

b) să conducă persoane la sediul poliției de frontieră, ca măsură administrativă, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;

(…)

e) să efectueze controlul persoanelor și al bagajelor, precum și al vehiculului, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență;

(…)

i) să utilizeze mijloace de constrângere, cu respectarea strictă a legii;

(…)

n) să solicite, în condițiile legii, sprijinul populației pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea și conducerea persoanelor la sediul poliției de frontieră, precum și pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale;”.

 

Art. 27 lit. n^1)-n^3) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române (introdus prin Legea nr. 192/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 27, după lit. n) se introduc trei noi litere, lit. n^1)-n^3),  cu următorul conținut:

„În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în zona de competență polițistul de frontieră este investit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi:

(…)

n^1) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spațiu delimitat, marcat sau pe care l-a indicat, într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei persoane, sau ar putea fi afectată desfășurarea normală a activității organelor abilitate;

n^2) să oprească forțat și să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, în condițiile legii;

n^3) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acțiunile ilegale;”.

 

Art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române (introdus prin Legea nr. 192/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 27, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (2),  cu următorul conținut:

„(2) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul de frontieră este obligat să aibă un comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, respectiv să adopte o atitudine politicoasă și fermă. Polițistul de frontieră trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare și abilități de gestionare a situațiilor conflictuale”.

 

Art. 27^1-27^8 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române (introdus prin Legea nr. 192/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 27 se introduc opt noi articole, art. 27^1-27^8,  cu următorul conținut:

„Art. 27^1

(1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să țină mâinile la vedere și, după caz, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat.

(2) Polițistul de frontieră este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul controlului corporal să adopte o poziție inofensivă, ce permite realizarea efectivă și în siguranță a acestui control. Prin poziție inofensivă se înțelege:

a) ținerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;

b) depărtarea picioarelor;

c) adoptarea poziției șezut;

d) adoptarea poziției culcat;

e) altă poziție a corpului, care previne săvârșirea unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului de frontieră și respectă demnitatea umană.

(3) Solicitarea de a adopta o poziție inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe care îl poate reprezenta persoana și să nu depășească nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Se interzice solicitarea adoptării poziției șezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor.

(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin atac armat se înțelege atacul săvârșit de o persoană cu o armă de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.

(5) Se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului de frontieră fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliția de frontieră, stai! – Nu te apropia!ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1) sau (2).

Art. 27^2

(1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei numai în situația în care:

a) aceasta încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală la regimul frontierei de stat;

b) prezența acesteia în zona de frontieră este suspectă sau nu poate fi justificată;

c) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;

d) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor poliției de frontieră ori când din cauza vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;

e) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;

f) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice;

g) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;

h) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 27 alin. (1) lit. l);

i) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.

(2) Polițistul de frontieră este obligat să aducă la cunoștință persoanei, verbal, motivul legitimării.

(3) Stabilirea identității unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identității se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declarațiilor acesteia, precum și a verificărilor polițistului de frontieră, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.

(4) La solicitarea polițistului de frontieră, persoana are obligația de a înmâna acestuia actele prevăzute la alin. (3) și de a comunica informațiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identității sale.

(5) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (3) nu au permis stabilirea identității, pentru realizarea acestui scop polițistul de frontieră este îndreptățit să procedeze la:

a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informații cu privire la identitate, dacă este posibil;

b) fotografierea, luarea și procesarea amprentelor, semnalmentelor și semnelor particulare ale persoanei;

c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiță sau descriere a persoanei, dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identității persoanei.

(6) Măsurile prevăzute la alin. (5) se realizează chiar și în lipsa consimțământului persoanei. Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării persoanei, cu respectarea prezumției de nevinovăție.

(7) Datele cu caracter personal preluate potrivit alin. (5) se șterg din bazele de date ale poliției de frontieră imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepția situației în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează regimul probelor aplicabil procedurii judiciare.

Art. 27^3

(1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta numai în scopul:

a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;

b) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe ce pot fi folosite împotriva polițistului de frontieră, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul măsurii conducerii la sediul poliției de frontieră ori al unui mandat de aducere, ordonanțe de reținere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor;

c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identității unei persoane aflate în stare de inconștiență;

d) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe periculoase, atunci când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.

(2) Controlul vehiculului se poate efectua și în scopul identificării unei persoane date în urmărire sau căutate potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este prezentă în vehicul. În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin controlul vehiculului se înțelege controlul oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă.

(3) Controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnității umane, de către o persoană de același sex cu persoana controlată și presupune examinarea externă a corpului și îmbrăcămintei unei persoane, vizual, precum și prin palpare și apăsare, îmbrăcămintea groasă putând fi examinată separat. Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea polițistului de frontieră, persoana este obligată să le prezinte.

(4) Controlul bagajului presupune examinarea externă a acestuia, vizual, precum și prin palpare și apăsare. La solicitarea polițistului de frontieră, persoana are obligația de a le deschide și de a prezenta conținutul bagajului.

(5) Vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin construcție, sunt destinate transportului pasagerilor și mărfurilor. La solicitarea polițistului de frontieră, persoana are obligația de a deschide și prezenta conținutul compartimentelor.

(6) Atunci când persoana nu dă curs solicitărilor prevăzute la alin. (3) – (5), polițistul de frontieră poate proceda personal la efectuarea activităților solicitate, inclusiv prin folosirea forței.

(7) Obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate. Corespondența nu se deschide sau citește și nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor.

(8) Nu constituie control corporal acțiunea polițistului de frontieră de a deposeda persoana de o armă de foc sau armă albă a cărei deținere este vizibilă sau cunoscută.

(9) La efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu și/sau mijloace adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanțelor.

(10) Rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de polițistul de frontieră și de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în cuprinsul documentului.

(11) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dreptului polițistului de frontieră de a efectua, după caz, percheziția corporală sau percheziția vehiculului, în cazurile și condițiile prevăzute de normele de procedură penală sau de cele privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate.

Art. 27^4

(1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției de frontieră atunci când:

a) în condițiile art. 27^2 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau că documentele prezentate nu sunt veridice;

b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori a bunurilor aflate asupra sa, există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;

c) prin acțiunile sale periclitează viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, sau ordinea publică;

d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică.

(2) Polițistul de frontieră are obligația de a raporta șefului său ierarhic despre conducerea persoanei la sediul poliției de frontieră, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu.

(3) Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliție de frontieră la care se poate realiza identificarea sa, verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale.

(4) Verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la sediul poliției de frontieră se realizează de îndată.

(5) Polițistul de frontieră are obligația de a permite persoanei să părăsească, de îndată, sediul poliției de frontieră după finalizarea activităților, conform alin. (4), sau ia măsurile legale care se impun.

(6) Dacă în cadrul verificărilor se constată existența unor indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, se procedează conform normelor de procedură penală. Dispozițiile alin. (5) nu se aplică în cazul în care s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă.

Art. 27^5

Dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliției de frontieră sau al altor instituții prezintă simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenței medicale de urgență, în cel mai scurt timp, polițistul de frontieră solicită serviciilor specializate acordarea acestei asistențe.

Art. 27^6

(1) Persoana condusă la sediul poliției de frontieră are următoarele drepturi:

a) de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliției de frontieră;

b) de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;

c) de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii, potrivit art. 27^7;

d) de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiții care să asigure confidențialitatea, precum și de a nu da nicio declarație fără prezența acestuia, cu excepția comunicării datelor de identificare ori a unor informații necesare înlăturării unei stări de pericol iminent la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a sa ori a altei persoane;

e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la măsura luată;

f) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul cetățenilor străini;

g) de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;

h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situația în care nu vorbește, nu înțelege limba română, nu se poate exprima sau prezintă handicap auditiv ori surdocecitate.

(2) Polițistul de frontieră este obligat să informeze persoana, potrivit alin. (1) lit. a), înainte de a lua măsura conducerii la sediul poliției de frontieră, iar potrivit alin. (1) lit. b), în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu. La solicitare, polițistul de frontieră are obligația de a contacta persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) – g). Dreptul prevăzut la alin. (1) lit. h) se asigură la cerere sau din oficiu.

(3) În cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exercițiu, polițistul de frontieră are obligația:

a) de a informa cu privire la măsura luată părinții, tutorele ori alt reprezentant legal sau, dacă niciunul dintre aceștia nu poate fi contactat sau nu se prezintă, autoritatea competentă potrivit legii;

b) de a nu lua declarații de la aceasta sau de a nu îi solicita semnarea unor înscrisuri, în lipsa unui reprezentant legal sau a celui al autorității competente, cu excepția comunicării datelor de identificare.

(4) Dispozițiile alin. (1) – (3) nu aduc atingere normelor de procedură penală sau celor privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, care se aplică în mod corespunzător.

 Art. 27^7

(1) Persoana condusă la sediul poliției de frontieră, în situațiile prevăzute la art. 27^4 alin. (1), poate contesta măsura dispusă de polițistul de frontieră, înainte de încetarea acesteia, la șeful ierarhic al polițistului de frontieră.

(2) Contestația se depune, în scris, la polițistul de frontieră sau la șeful ierarhic al acestuia. Polițistul de frontieră care primește contestația este obligat să o transmită, de îndată, șefului său ierarhic. La depunerea contestației, persoana condusă la sediul poliției primește o dovadă de primire.

(3) Șeful ierarhic al polițistului de frontieră se pronunță cu celeritate, în scris. Înscrisul se înregistrează în evidențele unității de poliție de frontieră, iar o copie a acestuia se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal. Refuzul primirii copiei se consemnează pe înscris.

(4) În cazul în care constată că nu este necesară menținerea măsurii, șeful ierarhic al polițistului de frontieră are obligația de a permite persoanei să părăsească sediul poliției de frontieră.

Art. 27^8

(1) Polițistul de frontieră întocmește un proces-verbal în care consemnează motivele conducerii persoanei la sediul poliției de frontieră, măsurile realizate cu această ocazie, modalitatea de exercitare a drepturilor prevăzute la art. 27^4, ca urmare a aducerii la cunoștință, rezultatul controlului corporal, al bagajelor și al vehiculului, dacă a utilizat mijloace de constrângere, prezența unor urme vizibile de violență la momentul legitimării și al finalizării verificărilor, ora inițierii deplasării la sediul poliției de frontieră și finalizării verificării situației persoanei și luării măsurilor legale.

(2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se înregistrează în evidențele unității de poliție de frontieră și se semnează de polițistul de frontieră și de persoana în cauză sau de reprezentatul legal. O copie a procesului-verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în cuprinsul documentului”.

O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române – modificări (Legea nr. 192/2019) was last modified: octombrie 31st, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.