Despre
- M. Of. nr. 171 din 12 martie 2015
- Legea nr. 29/2015
- Modificarea şi completarea O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
În M. Of. nr. 171 din 12 martie 2015, s-a publicat Legea nr. 29/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare și pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului (M. Of. nr. 1027 din 27 decembrie 2006).
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
| O.U.G. nr. 99/2006 (M. Of. nr. 1027 din 27 decembrie 2006) | Lege nr. 29/2015 (M. Of. nr. 171 din 12 martie 2015) | – introduce: art. 41 alin. (21), art. 107 alin. (21), art. 1081 alin. (21)-(23), art. 1172, art. 1191, art. 226 alin. (3) lit. k1), art. 229 alin. (2) lit. a1), art. 278 alin. (3) – modifică: art. 108 alin. (1), art. 226 alin. (3) lit. d), art. 226 alin. (3) lit. d), art. 228 alin. (1) partea introductivă, art. 2291 partea introductivă, art. 233 alin. (2), art. 406, art. 410 |
Vom prezenta, în continuare, modificările aduse O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului prin Legea nr. 29/2015:
Art. 41 alin. (21) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)La art. 41, după alin. (2), se introduce un nou alineat, alin. (21).
Potrivit noii reglementări, art. 41 alin. (21) prevede: „În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Autoritatea de Supraveghere Financiară colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării societăților de servicii de investiții financiare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe”.
Art. 107 alin. (21) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
La art. 107, după alin. (2), se introduce un nou alineat, alin. (21).
Potrivit noii reglementări, art. 107 alin. (21) prevede: „În cazul unei instituții de credit administrate în sistem unitar, președintele consiliului de administrație nu trebuie să exercite simultan și funcția de director general în cadrul aceleiași instituții de credit. În mod excepțional, cu aprobarea Băncii Naționale a României, acest cumul de funcții poate fi exercitat în cazuri bine justificate de către instituția de credit”.
Art. 108 alin. (1) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Vechea reglementare
Potrivit art. 108 alin. (1) prevedea faptul că membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului unei instituții de credit, precum și persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile de administrare și control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum și orice alte activități care pot expune instituția de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună în orice moment de o bună reputație, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvată naturii, extinderii și complexității activității instituției de credit și responsabilităților încredințate și trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase. Componența respectivelor organe ale instituției de credit trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante.
Potrivit noii reglementări, art. 108 alin. (1) prevede: „Fiecare dintre membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului unei instituții de credit, precum și persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile de administrare și control al riscurilor, audit intern, juridice, conformitate, trezorerie, creditare, precum și orice alte activități care pot expune instituția de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună în orice moment de o bună reputație, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității instituției de credit și responsabilităților încredințate și trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase. Componența respectivelor organe ale instituției de credit trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante”.
Art. 1081 alin. (21)- (23) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
La art. 1081, după alin. (2) se introduc trei noi alineate, alin. (21)-(23).
Potrivit noii reglementări, art. 1081 alin. (21) prevede: „În cazul instituțiilor de credit semnificative din perspectiva dimensiunii, a organizării interne și a naturii, extinderii și complexității activităților desfășurate, cu excepția cazului în care reprezintă statul, persoanele prevăzute la alin. (1), atunci când cumulează mai multe mandate, nu se pot afla în mai mult de una dintre următoarele situații:
a) exercită un mandat într-o funcție executivă, concomitent cu două mandate în funcții neexecutive;
b) exercită concomitent patru mandate în funcții neexecutive”.
De asemenea, art. 1081 alin. (22) prevede: „În scopul aplicării alin. (21), se consideră ca fiind un singur mandat:
a) mandatele în funcții executive sau neexecutive deținute în cadrul aceluiași grup;
b) mandatele în funcții executive sau neexecutive deținute în cadrul instituțiilor de credit și firmelor de investiții care sunt membre ale aceleiași scheme de protecție instituțională, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
c) mandatele în funcții executive sau neexecutive deținute în cadrul entităților, financiare sau nefinanciare, în care instituția de credit are o deținere calificată”.
În sfârșit, art. 1081 alin. (23) prevede: „Mandatele deținute în organizații sau entități care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu trebuie avute în vedere în sensul alin. (21)”.
Art. 1172 O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
După art. 1171 se introduce un nou articol, art. 1172.
Potrivit noii reglementări, art. 1172 prevede: „(1) Instituțiile de credit pot derula tranzacții cu clienții doar pe baze contractuale, acționând într-o manieră prudentă și cu respectarea legislației specifice în domeniul protecției consumatorului.
(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale, în special a prestațiilor la care aceștia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituțiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane ori alte costuri și speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract”.
Art. 1191 O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
După art. 119, se introduce un nou articol, art. 1191.
Potrivit noii reglementări, art. 1191 prevede: „Instituțiile de credit nu pot condiționa acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienților de vânzarea ori cumpărarea acțiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituția de creditori de o altă entitate aparținând grupului din care face parte instituția de credit sau de acceptarea de către client a altor produse/servicii oferite de instituția de credit ori de o entitate aparținând grupului acesteia, care nu au legătură cu operațiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat”.
Art. 226 alin. (3) lit. d) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 226 alin. (3) lit. d) prevedea faptul că Banca Națională a României putea să dispună, următoarea măsură: d) să restricționeze sau să limiteze activitatea, operațiunile sau rețeaua instituției de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înființarea sucursalelor din străinătate.
Potrivit noii reglementări, art. 226 alin. (3) lit. d) prevede faptul că Banca Națională a României poate să dispună, următoarea măsură: „să restricționeze sau să limiteze activitatea, operațiunile ori rețeaua instituției de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înființarea sucursalelor din străinătate, sau să solicite încetarea activităților care implică riscuri excesive la adresa solidității instituției de credit”
Art. 226 alin. (3) lit. k1) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
La art. 226 alin. (3), după litera k) se introduce o nouă literă, litera k1).
Potrivit noii reglementări, art. 226 alin. (3) lit. k1) prevede faptul că Banca Națională a României poate să dispună, următoarea măsură: „să limiteze sau să interzică distribuirea de către instituția de credit a profitului din elemente distribuibile, definite la art. 4 alin. (1) pct. 128 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, către acționarii sau membrii acesteia, și/ori plata de dobândă către deținătorii de instrumente de capital de nivel 1 suplimentar, dacă interdicția nu reprezintă caz de nerambursare pentru instituția de credit”.
Art. 228 alin. (1) partea introductivă O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 228 alin. (1) prevedea faptul că Banca Națională a României poate aplica sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și b) în cazurile în care constată că o instituție de credit persoană juridică română și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:
Potrivit noii reglementări, art. 228 alin. (1) în partea introductivă prevede: „Banca Națională a României are competența aplicării sancțiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și b) în toate cazurile în care constată că o instituție de credit persoană juridică română și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:”
Art. 229 alin. (2) lit. a1) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
La art. 229 alin. (2), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1).
Potrivit noii reglementări, art. 229 alin. (2) lit. a1) prevede ca măsură sancționatoare care pot fi aplicată potrivit respectivei ordonanțe de urgență: „interzicerea temporară a exercitării unor funcții într-o instituție de credit de către persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau de către persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit, responsabile de săvârșirea faptei”.
Art. 2291 partea introductivă O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 2291 partea introductivă prevedea faptul că Banca Națională a României poate aplica sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurile sancționatorii prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și c) în cazurile în care constată că o persoană fizică sau juridică, o instituție de credit, persoană juridică română, și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:
Potrivit noii reglementări, art. 2291 partea introductivă prevede: „Banca Națională a României aplică sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și c) în cazurile în care constată că o persoană fizică ori juridică, o instituție de credit, persoană juridică română, și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:”.
Art. 233 alin. (2) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 233 alin. (2) prevedea faptul că actele cu privire la o instituție de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni și măsuri sancționatoare potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția măsurii prevăzute la art. 226 alin. (3) lit. i), a sancțiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. e) și a măsurii sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. b), a căror aplicare este de competența consiliului de administrație.
Potrivit noii reglementări, art. 233 alin. (2) prevede: „Actele cu privire la o instituție de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni și măsuri sancționatoare potrivit prezentului capitol, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția instituirii supravegherii speciale, a retragerii aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1), a retragerii autorizației instituției de credit și a suspendării exercitării dreptului de vot al acționarilor/membrilor instituției de credit, a căror aplicare este de competența consiliului de administrație”.
Art. 278 alin. (3) O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Art. 406 O.U.G. nr. 99/2006 (modificată prin Legea nr. 29/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 406 prevedea la alin. (1) faptul că fondurile și instrumentele financiare ale participanților la sistemele de plăți, constituite la dispoziția agentului de decontare, în limitele solicitate prin regulile sistemului, în scopul garantării îndeplinirii obligațiilor care decurg din calitatea de participant la sistem, nu pot face obiectul executării silite de către terți și nu pot fi grevate de alte garanții reale ori sarcini de către participantul debitor.
De asemenea, la alin. (2) dispunea faptul că Fondurile și instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la procedura înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
La alin. (3) prevedea faptul că în cazul falimentului unui participant la sistemul de plăți, fondurile și instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate numai în scopul îndeplinirii obligațiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile și din pozițiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la data pronunțării, inclusiv, a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.
În sfârșit, la alin. (4) prevedea faptul că, în cazul încetării calității de participant la sistemul de plăți, fondurile și instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate numai în scopul îndeplinirii obligațiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile și din pozițiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la momentul încetării calității de participant.
