O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea DIICOT, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

În M. Of. nr. 938 din 22 noiembrie 2016, a fost publicată O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea DIICOT, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

În continuare, vom prezenta structura respectivei ordonanțe de urgență.

Cap. I („Dispoziții generale”)
Cap. II („Organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism”)
Cap. III („Competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism”)
Cap. IV („Dispoziții procedurale”)
Cap. V („Dispoziții tranzitorii și finale”)

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivei ordonanțe de urgență.

Cap. I („Dispoziții generale”)

Capitolul I prevede faptul că DIICOT funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al DIICOT.

De asemenea, sunt enumerate atribuțiile DIICOT, entitate cu personalitate juridică cu sediul în București.

Cap. II („Organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism”)

Potrivit capitolului al II-lea, DIICOT este condusă de un procuror-șef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul-șef al DIICOT este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de 2 consilieri, asimilați consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procurorul-șef al DIICOT exercită controlul asupra procurorilor din subordine în mod direct sau prin procurori anume desemnați. Acesta, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, emite ordine cu caracter intern.

Cap. III („Competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism”)

Capitolul al III-lea prevede faptul că sunt de competența DIICOT, indiferent de calitatea persoanei:

1. următoarele infracțiuni dacă săvârșirea lor a intrat în scopul unui grup infracțional organizat în sensul prevăzut la art. 367 alin. (6) din Codul penal:

a) infracțiunile prevăzute de art. 188, art. 189, art. 205, art. 207, art. 209, art. 213, art. 217 cu referire la art. 209 și la art. 213 alin. (2), art. 247 alin. (2), art. 249 – 251, art. 252 cu referire la art. 249 – 251, art. 263, art. 264, art. 310, art. 311, art. 313, dacă valorile falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 și art. 311, art. 314, art. 315, art. 316, dacă valorile străine falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 și art. 311, art. 325, art. 342, art. 345 – 347, art. 351, art. 359, art. 360, art. 366 cu referire la art. 360 din Codul penal; infracțiunile prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare; infracțiunea prevăzută la art. 155 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și infracțiunea prevăzută la art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare;

b) infracțiunile prevăzute la art. 295, art. 308 cu referire la art. 295 din Codul penal și art. 307, dacă au produs consecințe deosebit de grave, în înțelesul art. 183 din Codul penal;

c) infracțiunile prevăzute la art. 228, art. 229, art. 232 cu referire la art. 228 și art. 229, art. 233 – 236, art. 237 cu referire la art. 233 – 235, art. 241, art. 244 – 246, art. 248 cu referire la art. 241 și art. 244 – 246, art. 249 – 251, art. 252 cu referire la art. 249 – 251, dacă acestea au produs consecințe deosebit de grave, precum și dacă în cauză, indiferent de numărul acestor infracțiuni săvârșite în concurs, prin însumarea prejudiciilor produse, au rezultat consecințe deosebit de grave, în înțelesul art. 183 din Codul penal;

2. următoarele infracțiuni prevăzute în Codul penal: art. 210, art. 211, art. 217 cu referire la art. 210 și art. 211, art. 303, art. 309 cu referire la art. 303, art. 328 cu referire la art. 325, art. 361 – 365, art. 366 cu referire la art. 361 – 365, art. 374 și art. 394 – 412, precum și infracțiunile prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, republicată, cu completările ulterioare; infracțiunile prevăzute de Legea nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare, republicată, cu modificările și completările ulterioare; infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare; infracțiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, cu modificările și completările ulterioare; infracțiunile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 186/2007, cu modificările ulterioare; infracțiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată; infracțiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare;

3. infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor date în competența DIICOT;

4. infracțiunea prevăzută la art. 367 din Codul penal, dacă în scopul grupului infracțional organizat intră vreuna dintre infracțiunile prevăzute la pct. 1 și 2;

5. infracțiunile care au legătură, potrivit art. 43 din Codul de procedură penală, cu cele prevăzute la pct. 1 – 4.

Cap. IV („Dispoziții procedurale”)

Potrivit capitolului al IV-lea, persoanele cu atribuții de conducere sau de control sunt obligate să sesizeze DIICOT cu privire la orice date sau informații din care rezultă că s-a săvârșit una dintre infracțiunile atribuite prin respectiva ordonanță de urgență în competența DIICOT.

De asemenea, DIICOT este autorizată să dețină și să folosească mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea, stocarea și descoperirea informațiilor privitoare la infracțiunile date în competența sa, în condițiile legii. Orice date și informații ce excedează competenței direcției se transmit autorităților abilitate prin lege.

Cap. V („Dispoziții tranzitorii și finale”)

Conform capitolului al V-lea, DIICOT funcționează cu următorul număr maxim de posturi:

a) 295 de posturi de procuror;
b) 40 de posturi de specialiști;
c) 270 personal auxiliar de specialitate, economic și administrativ;
d) 40 de ofițeri și agenți de poliție judiciară.

Numărul maxim de posturi al DIICOT poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului.

La data intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență, Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a DIICOT, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.