Contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi modificarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (O.U.G. nr. 52/2016)
Actul normativ publicat în Monitorul Oficial | Sumar |
O.U.G. nr. 52/2016 (M. Of. nr. 727 din 20 septembrie 2016) | Cap. I („Obiect, domeniu de aplicare și definiții”) Cap. II („Educația financiară”) Cap. III („Informații și practici preliminare încheierii contractului de credit”) Cap. IV („Informații și drepturi privind contractele de credit”) Cap. V („Dobânda anuală efectivă”) Cap. VI („Împrumuturi în valută”) Cap. VII („Creditele cu rată variabilă a dobânzii”) Cap. VIII („Rambursarea anticipată”) Cap. IX („Arierate și executare silită”) Cap. X („Cesiunea”) Cap. XI („Servicii de consiliere”) Cap. XII („Evaluarea bonității consumatorului”) Cap. XIII („Accesul la baze de date”) Cap. XIV („Evaluarea bunului”) Cap. XV („Cerințe în materie de cunoștințe și competență ale personalului”) Cap. XVI („Norme de conduită”) Cap. XVII („Cerințe în materie de înființare și supraveghere a intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați”) Cap. XVIII („Libertatea de stabilire a intermediarilor de credite”) Cap. XIX („Radierea înregistrării intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați”) Cap. XX („Supravegherea intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați”) Cap. XXI („Cooperarea între autoritățile competente”) Cap. XXII („Autorități competente și supravegherea pieței”) Cap. XXIII („Dispoziții tranzitorii și finale”) |
În M. Of. nr. 727 din 20 septembrie 2016, a fost publicată O.U.G. nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Considerentele care au stat la baza adoptării respectivei ordonanțe de urgență sunt următoarele:
– faptul că transpunerea în legislația națională a Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, trebuie să fie realizată până la 21 martie 2016
– faptul că trebuia să fie evitată posibilitatea declanșării procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României, pentru neimplementarea în dreptul intern a prevederilor directivei comunitare și de a asigura implementarea acesteia
– faptul că termenul pentru transpunerea acestei directive a fost 21 martie 2016 și pentru neîndeplinirea obligației de transpunere a acesteia se poate declanșa acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligației de comunicare a măsurilor naționale de transpunere
– faptul că în contextul în care, pe parcursul derulării unui contract de credit garantat cu un bun imobil, consumatorii întâmpină dificultăți economico-financiare ce pot apărea atât din cauza variației dobânzii sau a cursului de schimb valutar, dar și ca urmare a altor aspecte neprevăzute, sunt necesare măsuri legislative care să vină în sprijinul consumatorilor. Aceste măsuri vizează în egală măsură aspectele precontractuale, astfel încât consumatorul să fie în măsură să aleagă oferta cea mai potrivită situației și nevoilor sale, dar și pe cele contractuale. În acest sens, este necesară adoptarea fără întârziere a unor prevederi legislative pentru asigurarea educației consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut și de gestionare a datoriilor.
– faptul că trebuie avută în vedere dezvoltarea continuă pe care activitatea de recuperare creanțe o cunoaște și faptul că tot mai mulți creditori cesionează creanțe către entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe, precum și lipsa unui cadru legislativ care să stabilească un echilibru în relația contractuală dintre consumatori și entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe, sunt necesare prevederi speciale urgente în acest sens
– faptul că trebuie prevenit riscul valutar, în cazul creditelor în valută, fiind important să se stabilească măsuri care să asigure conștientizarea de către consumatori a riscului pe care și-l asumă, precum și posibilitatea consumatorilor de a-și limita expunerea la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului.
– faptul că trebuie avut în vedere impactul pe care îl are asupra consumatorilor, cu consecințe la nivel social și economic, un astfel de produs financiar, cum este un contract de credit garantat cu ipotecă, încheiat pe o perioadă îndelungată de timp și care implică sume semnificative, în special în situația în care imobilul ipotecat este chiar locuința consumatorului
– faptul că în prezent, penalitățile ce se pot acumula pentru neplata la timp a ratelor sunt împovărătoare pentru consumator, fiind mare riscul pierderii locuinței în cadrul derulării procedurilor de executare silită și al rămânerii cu datorii față de creditor, deși garanția a fost executată. Prin urmare, se impun măsuri imediate pentru a asigura protecția necesară consumatorilor în cazul în care există dificultăți la rambursarea ratelor, în situația executării silite, precum și a cesionării creanței către entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe.
În continuare, vom prezenta structura respectivei ordonanțe de urgență.
Cap. I („Obiect, domeniu de aplicare și definiții”)
Cap. II („Educația financiară”)
Cap. III („Informații și practici preliminare încheierii contractului de credit”)
Cap. IV („Informații și drepturi privind contractele de credit”)
Cap. V („Dobânda anuală efectivă”)
Cap. VI („Împrumuturi în valută”)
Cap. VII („Creditele cu rată variabilă a dobânzii”)
Cap. VIII („Rambursarea anticipată”)
Cap. IX („Arierate și executare silită”)
Cap. X („Cesiunea”)
Cap. XI („Servicii de consiliere”)
Cap. XII („Evaluarea bonității consumatorului”)
Cap. XIII („Accesul la baze de date”)
Cap. XIV („Evaluarea bunului”)
Cap. XV („Cerințe în materie de cunoștințe și competență ale personalului”)
Cap. XVI („Norme de conduită”)
Cap. XVII („Cerințe în materie de înființare și supraveghere a intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați”)
Cap. XVIII („Libertatea de stabilire a intermediarilor de credite”)
Cap. XIX („Radierea înregistrării intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați”)
Cap. XX („Supravegherea intermediarilor de credite și a reprezentanților desemnați”)
Cap. XXI („Cooperarea între autoritățile competente”)
Cap. XXII („Autorități competente și supravegherea pieței”)
Cap. XXIII („Dispoziții tranzitorii și finale”)
În ceea ce privește ultimul capitol, acesta stabilește și modificările aduse O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Respectivele modificări vizează următoarele, printre altele:
– entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe;
– evaluarea bonității consumatorului;
– modul de calcul al ratei dobânzii penalizatoare;
– interzicerea aplicării dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator;
– cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depășească principalul restant;
– faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2017 vor putea să desfășoare activitatea de recuperare creanțe doar entitățile înregistrate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor etc.