Codul fiscal și alte acte normative – modificări (O.U.G. nr. 51/2015)

În M. Of. nr. 823 din 4 noiembrie 2015, s-a publicat O.U.G. nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

O.U.G. nr. 51/2015 stabilește unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare, dar și modifică următoarele acte normative:

– Codul fiscal;

– O.U.G. nr. 38/2010 privind transmiterea unor bunuri mobile, proprietate privată a statului, din administrarea și evidența proprie a Ministerului Apărării Naționale în administrarea unor operatori economici din industria de apărare, aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (M. Of. nr. 274 din 27 aprilie 2010; cu modif. ult.) aprobată cu modificări prin Legea nr. 184/2010 (M. Of. nr. 695 din 18 octombrie 2010);

– O.U.G. nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare (M. Of. nr. 806 din 29 octombrie 2015).

Respectiva ordonanță de urgență a fost adoptată având în vedere:

– Contextul regional geopolitic care impune întărirea capacității de apărare a României prin luarea unor măsuri urgente în vederea realizării de investiții în industria de apărare, astfel încât forțele naționale de apărare să poată fi dotate cu mijloace adecvate pentru protejarea intereselor esențiale de securitate ale statului român, precum și onorarea obligațiilor asumate în calitate de stat membru NATO și UE.

– faptul că neasigurarea finanțării programelor de investiții ale operatorilor economici din industria de apărare afectează îndeplinirea sarcinilor stabilite prin Planul de mobilizare a economiei naționale pentru apărare și creează vulnerabilități privind securitatea națională.

– dispozițiile art. 346 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (TFUE), potrivit cărora orice stat membru poate lua măsurile pe care la consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale siguranței sale și care se referă la producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război, cu condiția ca respectivele măsuri să nu distorsioneze concurența pe piața internă pentru produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare și luând în considerare inexistența unei reglementări care să permită aplicarea de către stat a acestor dispoziții, s-a procedat la analizarea jurisprudenței europene în materie și, ulterior, la definirea unui mecanism de implementare a art. 346 TFUE în materia realizării unor investiții în domeniul industriei de apărare, fără de care se creează vulnerabilități privind securitatea națională.

– faptul că operatorii economici din industria de apărare se încadrează în categoria producătorilor și furnizorilor de produse și servicii militare și dispun de surse de finanțare limitate pentru realizarea de investiții în vederea retehnologizării și modernizării capacităților de producție pentru apărare, care să fie compatibile cu standardele NATO și UE, pentru a nu se ajunge în situația imposibilității asigurării protejării în timp real a intereselor esențiale ale securității naționale, se impune adoptarea unor măsuri pentru refacerea și viabilizarea capacităților de producție pentru apărare în vederea realizării de produse și servicii necesare cerințelor de înzestrare ale forțelor Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională și conforme standardelor NATO și UE.

– faptul că neadoptarea în regim de urgență a unor măsuri de finanțare a programelor de investiții ale operatorilor economici din industria de apărare la care statul este acționar integral sau majoritar ar conduce la afectarea gravă a intereselor esențiale de securitate ale statului român prin afectarea securității lanțului de aprovizionare cu tehnică și mijloace de luptă necesare forțelor Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională;

– faptul că se impune ca operatorii economici din industria de apărare, care sunt de interes strategic pentru forțele Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională, să își mențină potențialul capacităților de producție și servicii pentru apărare, prin adoptarea unor măsuri de restructurare economico-financiară, ceea ce presupune și disponibilizări de personal prin măsuri de concediere colectivă.

– faptul că aceste măsuri vizează eliminarea pierderilor prin eficientizarea activității și valorificarea resurselor privind forța de muncă, redimensionarea/disponibilizarea acesteia în raport cu gradul de încărcare a capacităților cu comenzi.

– faptul că numărul de angajați prevăzut să fie disponibilizat prin concedieri colective este de 808 persoane în intervalul temporar 2015-2017, la care venitul de completare se alocă pe o perioadă de maximum 24 de luni de la concediere, în condițiile legii.

– faptul că neacordarea venitului de completare într-un sector important cum este sectorul producției pentru apărare ar produce inechități în raport cu alte sectoare ale economiei naționale care beneficiază de venituri de completare în cazul măsurilor privind protecția socială a persoanelor disponibilizate.

– faptul că prin O.U.G. nr. 38/2010 privind transmiterea unor bunuri mobile, proprietate privată a statului, din administrarea și evidența proprie a Ministerului Apărării Naționale în administrarea unor operatori economici din industria de apărare, aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 184/2010, s-a prevăzut transmiterea unor bunuri mobile, proprietate privată a statului, din administrarea și evidența proprie a Ministerului Apărării Naționale în administrarea unor operatori economici din industria de apărare, fără a fi incluse și alte instituții din Sistemul Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională cum sunt Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate acesteia, la care de asemenea se găsesc cantități de armament, muniții, explozivi, blindate, autovehicule, tractoare, remorci și alte bunuri uzate fizic și moral care prezintă un risc ridicat pentru personal și mediu;

– faptul că în vederea atingerii scopului de a avea o normă clară, precisă, previzibilă, accesibilă se impune definirea în Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, a mecanismului de „reținere la sursă a impozitelor și contribuțiilor sociale” numit și „stopaj la sursă”, precum și a „impozitelor și contribuțiilor sociale cu reținere la sursă”, măsură de natură să creeze premisele care să facă posibilă sancționarea faptei de reținere și nevărsare, cu intenție, într-un anumit termen de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă;

– faptul că, având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin art. 63 din O.U.G. nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări.

Art. 7 alin. (1) pct. 35 și 36 Cod fiscal (modificat prin O.U.G. nr. 51/2015)

Titlul O.U.G. nr. 38/2010 (modificată prin O.U.G. nr. 51/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, titlul respectivei ordonanțe era: Ordonanță de urgență privind transmiterea unor bunuri mobile, proprietate privată a statului, din administrarea și evidența proprie a Ministerului Apărării Naționale în administrarea unor operatori economici din industria de apărare, aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Art. 1 O.U.G. nr. 38/2010 (modificată prin O.U.G. nr. 51/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 1 prevedea la primul alineat faptul că prin derogare de la prevederile art. 50 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, cu modificările ulterioare, se abilitează Ministerul Apărării Naționale să transmită din administrarea și evidența proprie în administrarea unor operatori economici din industria de apărare aflați sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, bunuri mobile, proprietate privată a statului, cu specific militar, de resortul intendenței, armamentului, munițiilor, explozivilor, blindatelor, automobilelor, autospecialelor, tractoarelor, remorcilor, navelor maritime și fluviale, aeronavelor și cele rezultate din cercetarea științifică, care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) au durata normată de funcționare împlinită;

b) sunt scoase din funcțiune;

c) sunt excedentare;

d) sunt declasate;

e) sunt atipice;

f) sunt periculoase;

g) sunt uzate moral.

În continuare, prevedea faptul că bunurile prevăzute la alin. (1) se nominalizează prin protocoale succesive, eșalonate în timp, încheiate între Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

În sfârșit, la ultimul alineat prevedea faptul că bunurile prevăzute la alin. (1) se transmit în vederea delaborării, dezmembrării și valorificării acestora, în condițiile legii.

Art. 2 O.U.G. nr. 38/2010 (modificată prin O.U.G. nr. 51/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 stabilea faptul că bunurile prevăzute la art. 1 alin. (1) se predau operatorilor economici în starea în care se află, conform inventarului de complet, împreună cu ambalajele aferente, inclusiv cele incomplete, pe bază de proces-verbal de predare-preluare, încheiat la sediul unității militare gestionare, pe categorii de bunuri, între reprezentantul legal al acesteia și reprezentantul legal al operatorului economic, desemnat de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin protocoalele prevăzute la art. 1 alin. (2).

Art. 3 O.U.G. nr. 38/2010 (modificată prin O.U.G. nr. 51/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 3 la primul alineat prevedea faptul că patrimoniul Ministerului Apărării Naționale se diminuează cu valoarea contabilă a bunurilor mobile transmise, potrivit dispozițiilor art. 1, în baza proceselor-verbale.

În continuare, stabilea faptul că în situația în care veniturile realizate de către operatorii economici sunt mai mari decât cheltuielile ocazionate cu operațiunile prevăzute la art. 1 alin. (3), inclusiv transportul și paza bunurilor, diferența se face venit la bugetul de stat.

În sfârșit, la ultimul alineat dispunea faptul că intrarea bunurilor prevăzute la alin. (1) în evidența operatorilor economici se realizează conform reglementărilor contabile în vigoare.

Art. 5 O.U.G. nr. 38/2010 (modificată prin O.U.G. nr. 51/2015)

Art. 63 O.U.G. nr. 47/2015 (modificată prin O.U.G. nr. 51/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 63 prevedea la primul alineat faptul că prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută.

La următorul alineat stabilea faptul că acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum au fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

În continuare, dispunea faptul că prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Potrivit alineatului următor, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În sfârșit, la ultimul alineat stabilea faptul că prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice – aparat propriu, Agenției Naționale de Administrare Fiscală – aparat propriu, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidența art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare.

Alte prevederi ale O.U.G. nr. 51/2015

Art. 1 la primul alineat prevede faptul că respectiva ordonanță de urgență reglementează cadrul juridic privind realizarea investițiilor din industria națională de apărare necesare asigurării protecției intereselor esențiale de securitate ale României și care se referă la producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război și instituie mecanismul de reținere la sursă a impozitelor și contribuțiilor sociale.

Potrivit alineatului următor, scopul respectivei ordonanțe de urgență îl constituie satisfacerea necesităților de înzestrare ale instituțiilor din cadrul Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională, în raport cu necesitatea protejării intereselor esențiale de securitate ale României și de angajamentele asumate în cadrul NATO și cel al Uniunii Europene, precum și crearea mijlocului legal de protejare a bugetului de stat și de protecție a persoanelor cărora li s-au reținut impozitele cu diferite destinații, dar nu au fost virate bugetului.

Potrivit art. 2, în sensul respectivei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) interes esențial de securitate – acel interes național care asigură protejarea și apărarea elementelor constitutive ale statului – teritoriu, populație și formă de guvernare democratică, precum și a infrastructurii critice;

b) operator economic – persoană juridică autorizată să producă și/sau să desfășoare operațiuni cu produse militare, sensibile și strategice, la care statul este acționar integral sau majoritar;

c) investiții – cheltuială necesară protecției intereselor esențiale de securitate națională și care se referă la producția de armament, muniție și material de război, efectuată cu respectarea art. 346 TFUE, care duce la creșterea valorii activelor unui operator economic din industria națională de apărare, active destinate realizării uneia sau a mai multora dintre activitățile de cercetare, proiectare, dezvoltare, modernizare, încercare, testare, producere și reparare a sistemelor de armament și muniție, tehnicii de luptă, echipamentelor și materialelor cu destinație specifică apărării, ordinii publice și securității naționale și a pieselor de schimb necesare, pulberilor și explozibililor, inclusiv poligoanele de trageri și încercări, terenurile cu regim de spațiu de siguranță, precum și infrastructura de utilități aferente și care are ca scop satisfacerea intereselor esențiale de securitate;

d) interes național – acel interes care vizează promovarea și apărarea, prin mijloace legitime, a valorilor prin care statul român își garantează existența, identitatea, dezvoltarea și stabilitatea, în baza cărora își construiește viitorul și în temeiul cărora participă la realizarea securității internaționale;

e) minister de resort – instituția administrației publice centrale în coordonarea sau sub autoritatea căreia funcționează operatorii economici cu capital integral și sau majoritar de stat din industria națională de apărare abilitată să autorizeze operatorii economici în domeniu, prin care atestă dreptul acestora de a efectua operațiuni cu produse militare, sensibile și strategice.

Art. 3 are următorul conținut:

„(1) Pentru realizarea investițiilor, operatorii economici din industria de apărare pot beneficia de transferuri alocate de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului de resort.

(2) La finalizarea investiției, cu sumele alocate de la bugetul de stat conform alin. (1) se majorează capitalul social al operatorilor economici.

(3) Instituția publică implicată, care exercită drepturile și obligațiile care decurg din calitatea de acționar al statului la data majorării capitalului social, exercită drepturile și obligațiile statului român în calitate de acționar pentru acțiunile emise în favoarea statului de operatorii economici și înregistrează în evidențele contabile aceste acțiuni”.

Conform art. 4, în cazul în care investiția este finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat prin ministerul de resort sau cofinanțată din surse proprii ale unui operator economic, aceasta se realizează în numele statului de către ministerul de resort, prin operatorul economic.

Art. 5 prevede următoarele:

„(1) Ministerul de resort identifică necesarul de investiții pentru următoarele domenii de importanță strategică: pulberi și explozivi, muniții și armament de infanterie, blindate și sisteme de artilerie, aerospațial și rachete, sisteme de comandă și control, cercetare-dezvoltare și inovare, mentenanță pentru tehnica de apărare și securitate.

(2) Ministerul de resort propune Guvernului adoptarea prin memorandum avizat de instituțiile interesate, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Consiliul Concurenței, lista privind investițiile menționate la alin. (1), însoțită de informații privind dimensionarea acestora din punct de vedere tehnic, economic, social, de mediu.

(3) Documentațiile tehnico-economice aferente investițiilor se aprobă potrivit art. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ulterior îndeplinirii etapei prevăzute la alin. (2)”.

Art. 6 stabilește faptul că Ministerul de resort informează și/sau notifică, după caz, Comisia Europeană, prin Consiliul Concurenței, anterior aprobării prevăzute la art. 5 alin. (3), privind intenția de alocare de fonduri potrivit art. 4, în condițiile legislației privind ajutorul de stat.

Conform art. 7, prin derogare de la prevederile art. 10 din O.G. nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 168/2014, cu modificările ulterioare, venitul lunar de completare prevăzut de O.U.G. nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare, aprobată cu completări prin Legea nr. 259/2013, cu modificările și completările ulterioare, se acordă și persoanelor disponibilizate de la operatorii economici din industria de apărare, prevăzuți în anexa care face parte integrantă din respectiva ordonanța de urgență.