Noul Cod de procedură fiscală – modificări (O.U.G. nr. 50/2015)

11 nov. 2015
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1606

Despre

  • M. Of. nr. 817 din 3 noiembrie 2015
  • O.U.G. nr. 50/2015
  • Modificarea şi completarea Noului Cod de procedură fiscală

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

 

Monitor Dosare
Actul modificatActul modificatorSumar
Noul Cod de procedură fiscalăO.U.G. nr. 50/2015 (M. Of. nr. 817 din 3 noiembrie 2015)modifică: art. 49 alin. (1) lit. b), art. 107 alin. (6), art. 138 alin. (5), art. 167 alin. (12), art. 235 alin. (1), art. 272, art. 336 alin. (1) lit. i)
introduce: art. 71 alin. (3)-(5), art. 194 alin. (1) lit. n), art. 195 alin. (12), art. 208 alin. (6), art. 220 alin. (21) și (22), art. 347 alin. (2), art. 352 alin. (4)-(11)


 

În M. Of. nr. 817 din 3 noiembrie 2015, s-a publicat O.U.G. nr. 50/2015 pentru modificarea și completarea Noului Cod fiscal și a Noului Cod de procedură fiscală.

Vă prezentăm, în continuare, modificările aduse Noului Cod de procedură fiscală.

 

Art. 49 alin. (1) lit. b) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 49 alin. (1) lit. b) prevedea faptul că actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații:

(…)

b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 40 alin. (3), precum și organul fiscal emitent.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 49 alin. (1) lit. b) prevede: „Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații:

(…)

Original Black Friday pe UJmag.ro!

b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 46 alin. (6), precum și organul fiscal emitent”.

 

Art. 71 alin. (3)-(5) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 71, după alin. (2) se introduc trei noi alineate, alin. (3)-(5).

Potrivit noii reglementări, art. 71 alin. (3)-(5) dispun: „(3) ANAF, în calitate de reprezentant autorizat al Ministerului Finanțelor Publice sau, după caz, al ministrului finanțelor publice, este autoritatea competentă din România pentru efectuarea schimbului de informații în scopuri fiscale cu statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internațional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene, pentru informațiile prevăzute de respectivele instrumente juridice de drept internațional.

(4) Informațiile se transmit la cererea autorității solicitante din statele cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internațional, altele decât statele membre ale Uniunii Europene. Termenele prevăzute la art. 290 pentru transmiterea informațiilor se aplică și pentru schimbul de informații prevăzut de prezentul articol, cu excepția cazului în care prin instrumentul juridic de drept internațional sunt prevăzute alte termene.

(5) Toate schimburile de informații efectuate în temeiul prezentului articol se realizează cu respectarea Legii nr. 677/2001, cu modificările și completările ulterioare”.

 

Art. 107 alin. (6) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 107 alin. (6) dispunea faptul că în cazul în care se depune declarația de impunere potrivit alin. (4), după împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 110, de la data depunerii declarației începe să curgă un nou termen de prescripție.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 107 alin. (6) dispune: „În cazul în care se depune declarația de impunere potrivit alin. (5), după împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 110, de la data depunerii declarației începe să curgă un nou termen de prescripție”.

 

Art. 138 alin. (5) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 138 alin. (5) stabilea faptul că verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori și, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situației fiscale personale a persoanei fizice. Această verificare se efectuează având în vedere documentele și informațiile deținute/obținute de organul fiscal central care au relevanță pentru determinarea situației fiscale, fără notificarea persoanei fizice.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 138 alin. (5) stabilește: „Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori și, pe de altă parte, veniturile estimate determinate în baza situației fiscale personale a persoanei fizice. Această verificare se efectuează având în vedere documentele și informațiile deținute/obținute de organul fiscal central care au relevanță pentru determinarea situației fiscale, cu notificarea persoanei fizice”.

 

Art. 167 alin. (12) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 167 alin. (12) dispunea faptul că, prin excepție de la prevederile alin. (11), suma negativă de taxă pe valoarea adăugată solicitată la rambursare în primul decont depus după data deschiderii procedurii insolvenței, potrivit Codului fiscal, se compensează, în condițiile respectivului articol, cu obligațiile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 167 alin. (12) dispune: „Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței se compensează în condițiile prezentului articol cu obligațiile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii”.

 

Art. 194 alin. (1) lit. n) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 194 alin. (1), după lit. m) se introduce o nouă literă, lit. n).

Potrivit noii reglementări, art. 194 alin. (1) lit. n) prevede: „Eșalonarea la plată acordată pentru obligațiile fiscale își menține valabilitatea în următoarele condiții:

(…)

n) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale datorate de debitorii care fuzionează, potrivit legii, și care nu beneficiază de eșalonarea la plată, cu excepția situației în care debitorul a solicitat eșalonarea potrivit art. 195”.

 

Art. 195 alin. (12) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 195, după alin. (11) se introduce un nou alineat, alin. (12).

Potrivit noii reglementări, art. 195 alin. (12) stabilește: „Prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru obligațiile fiscale ale unui debitor care nu beneficiază de eșalonare la plată și fuzionează, potrivit legii, cu un alt debitor care beneficiază de eșalonarea la plată”.

 

Art. 208 alin. (6) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 208, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (6).

Potrivit noii reglementări, art. 208 alin. (6) prevede: „În scopul aplicării reducerii prevăzute la art. 181 alin. (2) lit. b), prevederile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru penalitatea de nedeclarare aferentă obligațiilor fiscale eșalonate”.

 

Art. 220 alin. (21) și (22) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 220, după alin. (2) se introduc două noi alineate, alin. (21) și (22).

Potrivit noii reglementări, art. 220 alin. (21) și (22) stabilește: „(21) Prin excepție de la prevederile alin. (2), cazurile speciale de executare silită, precum și structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF.

(22) Organul fiscal central competent notifică contribuabilul ori de câte ori intervin modificări cu privire la cazurile speciale de executare silită, precum și structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și efectuarea procedurii de executare silită”.

 

Art. 235 alin. (1) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 235 alin. (1) dispunea faptul că în cazul contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanțe fiscale, potrivit respectivului cod, inclusiv pe timpul soluționării acțiunii în contencios administrativ, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligațiile fiscale contestate dacă debitorul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție la nivelul obligațiilor fiscale contestate și neachitate. Valabilitatea scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție trebuie să fie de minimum 6 luni de la data emiterii.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 235 alin. (1) dispune: „În cazul contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanțe fiscale, potrivit prezentului cod, inclusiv pe timpul soluționării acțiunii în contencios administrativ, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligațiile fiscale contestate dacă debitorul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanție/poliță de asigurare de garanție la nivelul obligațiilor fiscale contestate și neachitate la data depunerii garanției. Valabilitatea scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție trebuie să fie de minimum 6 luni de la data emiterii”.

 

Art. 272 Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 272 la primul alineat prevedea: Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare, emise de organul fiscal central, se soluționează de către structurile specializate de soluționare a contestațiilor.

În continuare, stabilea faptul că structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii este competentă pentru soluționarea contestațiilor ce au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale și deciziile de reverificare, cu excepția celor pentru care competența de soluționare aparține structurii prevăzute la alin. (4).

Potrivit alineatului următor, contestațiile formulate de contribuabilii nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect creanțe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei se soluționează de structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice competentă pentru administrarea creanțelor respectivului contribuabil nerezident. În cazul în care competența de administrare a creanțelor datorate de contribuabilul nerezident revine Direcției generale de administrare a marilor contribuabili, competența de soluționare a contestațiilor revine direcției generale prevăzute la alin. (4).

La alineatul următor, se prevede faptul că Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF este competentă pentru soluționarea contestațiilor care au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;

c) creanțe fiscale și măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum și decizia de reverificare, în cazul contestațiilor formulate de marii contribuabili;

d) creanțe fiscale și măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum și decizia de reverificare, în cazul contestațiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul central al ANAF

În continuare, stabilea faptul că organele fiscale emitente soluționează contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1).

Potrivit alineatului următor, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prevăzută la alin. (2)-(4) se poate delega altui organ de soluționare, în condițiile stabilite prin ordinul președintelui ANAF Contestatorul și persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației sunt informați cu privire la schimbarea competenței de soluționare a contestației.

La alineatul următor, dispunea faptul că aceste organe fiscale locale soluționează contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de aceste organe fiscale locale.

În sfârșit, la ultimul alineat prevedea: Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 272 prevede: „(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către structurile specializate de soluționare a contestațiilor.

(2) Structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii este competentă pentru soluționarea contestațiilor ce au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei și deciziile de reverificare, cu excepția celor pentru care competența de soluționare aparține direcției generale prevăzute la alin. (5).

(3) Structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili este competentă să soluționeze contestațiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei, cu excepția celor emise în conformitate cu legislația în materie vamală pentru care competența de soluționare aparține direcției generale prevăzute la alin. (5);

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei.

(4) Contestațiile formulate de contribuabilii nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect creanțe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei se soluționează de structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice/Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili competentă pentru administrarea creanțelor respectivului contribuabil nerezident. În cazul în care competența de administrare a creanțelor datorate de contribuabilul nerezident revine Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar contestațiile au ca obiect creanțe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, competența de soluționare a contestațiilor revine direcției generale prevăzute la alin. (5).

(5) Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF este competentă pentru soluționarea contestațiilor care au ca obiect:

a) creanțe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;

b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;

c) decizia de reverificare, în cazul contestațiilor formulate de marii contribuabili;

d) creanțe fiscale și măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum și decizia de reverificare, în cazul contestațiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul central al ANAF;

e) deciziile de regularizare emise în conformitate cu legislația în materie vamală, în cazul contestațiilor formulate de marii contribuabili, indiferent de cuantum.

(6) Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluționează de către organele fiscale emitente.

(7) Competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale se poate delega altui organ de soluționare, în condițiile stabilite prin ordinul președintelui ANAF Contestatorul și persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației sunt informați cu privire la schimbarea competenței de soluționare a contestației.

(8) Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale locale se soluționează de către aceste organe fiscale.

(9) Contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de alte autorități publice care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale se soluționează de către aceste autorități”.

 

Art. 336 alin. (1) lit. i) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 336 alin. (1) lit. i) stabilea: constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni:

(…)

i) nerespectarea de către instituțiile de credit a oricărei obligații privind furnizarea informațiilor potrivit art. 61, precum și nerespectarea de către bănci a obligațiilor de decontare prevăzute la art. 172.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 336 alin. (1) lit. i) stabilește: „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni:

(…)

i) nerespectarea de către instituțiile de credit, precum și de alte persoane care transmit informații către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a oricărei obligații privind furnizarea informațiilor potrivit art. 61, precum și nerespectarea de către bănci a obligațiilor de decontare prevăzute la art. 172”.

 

Art. 347 alin. (2) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 347, după alin. (1) se introduce un nou alineat, alin. (2).

Potrivit noii reglementări, art. 347 alin. (2) prevede: „Cauzele de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție se supun legii în vigoare la data la care acestea au intervenit”.

 
Art. 352 alin. (4)-(11) Noul Cod de procedură fiscală (modificat prin O.U.G. nr. 50/2015)

Noua reglementare

La art. 352, după alin. (3) se introduc opt noi alineate, alin. (4)-(11).

Potrivit noii reglementări, art. 352 alin. (4)-(11) prevăd: „(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se continuă potrivit dispozițiilor prezentului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), dispozițiile art. 6, 8, 13 și 133 se aplică și procedurilor de administrare în derulare la data de 1 ianuarie 2016.

(6) Taxele prevăzute la art. 52 se aplică pentru cererile de emitere/modificare a unui acord de preț în avans sau soluție fiscală individuală anticipată, după caz, depuse după data de 1 ianuarie 2016.

(7) Prevederile art. 129 se aplică pentru refacerea inspecției fiscale dispusă prin decizii de soluționare a contestațiilor emise după data de 1 ianuarie 2016.

(8) Prevederile art. 186-209 se aplică și pentru obligațiile fiscale pentru care au fost acordate eșalonări la plată până la data de 1 ianuarie 2016.

(9) Prevederile art. 213 alin. (7) se aplică și măsurilor asigurătorii aplicate înainte de 1 ianuarie 2016. În acest caz, termenele de 6 luni sau 1 an încep să curgă de la 1 ianuarie 2016.

(10) Prevederile art. 278 alin. (2) se aplică cererilor de suspendare a executării actului administrativ fiscal depuse după data de 1 ianuarie 2016, precum și cererilor de suspendare în curs de soluționare la această dată.

(11) Prevederile art. 278 alin. (4) se aplică pentru cererile de suspendare a executării actului administrativ fiscal admise de instanța judecătorească după 1 ianuarie 2016”.

Noul Cod de procedură fiscală – modificări (O.U.G. nr. 50/2015) was last modified: noiembrie 11th, 2015 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter