O.U.G. nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice

– prevederile art. 24 din Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE);

– faptul că obligația României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea Directivei 2012/19/UE în legislația națională până cel târziu la data de 14 februarie 2014 nu a fost dusă la îndeplinire;

– faptul că, urmare a nerespectării termenului de transpunere a Directivei 2012/19/UE, Comisia Europeană a declanșat procedura prealabilă a acțiunii în constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, România primind din partea Comisiei Europene Notificarea de punere în întârziere nr. 4.835 din data de 31 martie 2014;

– faptul că în data de 17 octombrie 2014 Comisia Europeană a emis Avizul motivat nr. 15.710 la care România a răspuns în data de 16 decembrie 2014, angajându-se să adopte actul normativ de transpunere a Directivei 2012/19/UE până la finele primului semestru al anului 2015, aceasta reprezentând ultima etapă precontencioasă a acțiunii în constatare a neîndeplinirii obligațiilor de conformare și comunicare a măsurilor de transpunere a acestei directive, înainte de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

– faptul că o întârziere în ceea ce privește respectarea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere poate atrage înaintarea la Curtea de Justiție a Uniunii Europene de către Comisia Europeană împotriva României a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

– faptul că, potrivit art. 260 alin. (2) și (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, răspunderea României pentru încălcarea obligațiilor de transpunere a Directivei 2012/19/UE se poate concretiza atât în plata unei sume forfetare, stabilită pentru România la 1.740.000 de euro, cât și a unor penalități cu titlu cominatoriu, cuprinse între 2.000 și 124.0000 de euro/zi de întârziere, care se vor calcula de la termenul de transpunere, respectiv 14 februarie 2014;

– faptul că deșeurile de echipamente electrice și electronice reprezintă unul dintre domeniile-țintă care trebuie reglementate, iar, ca o consecință imediată a neadoptării măsurilor stabilite prin prezentul act normativ, sunt afectate, pe de o parte, interesele și obiectivele politicii de mediu privind conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, precum și a sănătății umane, iar, pe de altă parte, neîndeplinirea condiționalității ex-ante 6.2 pentru Programul operațional Infrastructură mare 2014-2020;

– faptul că aceste elemente vizează interesul public, constituind situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată.

Potrivit art. 1, respectiva ordonanță de urgență stabilește măsuri pentru protejarea mediului și a sănătății populației prin prevenirea sau reducerea efectelor negative ale generării și gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice, denumite în continuare DEEE, prin reducerea efectelor globale ale utilizării resurselor și prin îmbunătățirea eficienței utilizării acestor resurse, potrivit prevederilor art. 1 și 4 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, pentru a contribui astfel la o dezvoltare durabilă.

Art. 2 prevede următoarele:

„(1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică echipamentelor electrice și electronice, denumite în continuare EEE, după cum urmează:

a) până la data de 14 august 2018, pentru EEE incluse în categoriile prevăzute în anexa nr. 1, cu excepția celor prevăzute la art. 4;

b) de la data de 15 august 2018, pentru toate EEE clasificate în categoriile prevăzute în anexa nr. 2, cu excepția celor prevăzute la art. 4 și 5.

(2) Anexa nr. 3 cuprinde lista EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa nr. 1.

(3) Anexa nr. 4 cuprinde lista EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa nr. 2”.

Conform art. 3, respectiva ordonanță de urgență se aplică fără a aduce atingere prevederilor legislației privind siguranța și sănătatea, legislației privind produsele chimice, în special Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei, precum și legislației privind gestionarea deșeurilor și legislației privind proiectarea produselor.

Art. 4 stabilește faptul că prevederile respectivei ordonanțe de urgență nu se aplică pentru următoarele EEE:

a) echipamente necesare pentru protecția intereselor naționale esențiale de securitate, inclusiv armele, munițiile și materialul de război destinate scopurilor specific militare;

b) echipamente care sunt proiectate și instalate special ca parte a unui alt tip de echipament ce este exclus sau nu intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență, care își pot îndeplini rolul doar dacă sunt incluse în echipamentul respectiv;

c) becuri cu filament.

Art. 5 dispune faptul că în plus față de echipamentele prevăzute la art. 4, începând cu data de 15 august 2018, prevederile respectivei ordonanțe de urgență nu se aplică pentru următoarele EEE:

a) echipamente proiectate pentru a fi trimise în spațiu;

b) unelte industriale fixe de mari dimensiuni;

c) instalații fixe de mari dimensiuni, cu excepția echipamentelor care sunt în astfel de instalații, dar care nu sunt special proiectate și instalate ca parte a instalațiilor respective;

d) mijloace de transport de persoane sau de marfă, cu excepția vehiculelor electrice cu două roți care nu sunt omologate;

e) echipamente mobile fără destinație rutieră accesibile exclusiv pentru uz profesional;

f) echipamente proiectate special doar în scopuri de cercetare și dezvoltare și accesibile doar în cadrul unor tranzacții între întreprinderi;

g) dispozitive medicale și dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro, atunci când se preconizează că aceste dispozitive vor fi infectate înaintea încheierii ciclului de viață, precum și dispozitive medicale implantabile active.

Art. 6 dispune următoarele: „(1) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, semnificația termenilor și expresiilor specifice este prevăzută în anexa nr. 5.

(2) Definițiile prevăzute la alin. (1) utilizate în prezenta ordonanță de urgență se completează cu definițiile din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată”.

Potrivit art. 7, Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului promovează cooperarea dintre producători și reciclatori pentru identificarea de măsuri care să promoveze proiectarea și producerea de EEE, în special pentru a facilita reutilizarea, demontarea și valorificarea acestora sau a componentelor și materialelor atunci când devin DEEE, fără a aduce atingere cerințelor privind buna funcționare a pieței și proiectarea produselor, inclusiv prevederilor din H.G. nr. 55/2011 privind stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.

Art. 8 dispune faptul că producătorii care introduc în fabricație EEE sunt obligați:

a) să aplice cerințele de proiectare ecologică ce facilitează reutilizarea și tratarea DEEE prevăzute în H.G. nr. 55/2011;

b) să nu împiedice reutilizarea DEEE prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, cu excepția cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu, în ceea ce privește protecția mediului și/sau cerințele de siguranță.

Art. 9 are următorul conținut:

„(1) Pentru a asigura tratarea corectă a tuturor DEEE colectate și pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare separată a DEEE, preluarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare se realizează de către:

a) serviciul public de colectare a DEEE organizat potrivit art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) distribuitori, potrivit prevederilor art. 11;

c) centre de colectare organizate de operatori economici autorizați pentru colectarea DEEE care acționează în baza unui contract cu producători/organizații colective sau a unui contract cu operatori economici care desfășoară operații de tratare a DEEE în numele producătorilor/organizaților colective.

(2) Activitatea desfășurată de distribuitori potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) nu se supune cerințelor de înregistrare sau de autorizare prevăzute în Legea nr. 211/2011. republicată.

(3) Distribuitorii prevăzuți la alin. (1) lit. b) sunt obligați să predea DEEE colectate către centrele de colectare prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) sau direct operatorilor economici care desfășoară activități de tratare a DEEE în vederea valorificării, în numele producătorilor.

(4) Centrele de colectare prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) au obligația de a prelua toate DEEE de la deținători și distribuitori, în mod gratuit, și de a asigura evidența DEEE intrate și ieșite din centrele de colectare, inclusiv a DEEE încredințate în vederea pregătirii pentru reutilizare unităților specializate pentru desfășurarea acestei activități.

(5) Se interzice eliminarea DEEE sub formă de deșeuri municipale nesortate, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (4) pct. 3 din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, republicată, precum și predarea DEEE către, respectiv, preluarea DEEE de către alți operatori economici decât cei prevăzuți la alin. (1)”.

Art. 10 prevede următoarele:

„(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2)-(5), art. 9 alin. (1) și art. 11, producătorii organizează și exploatează sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodării particulare, cu obligația preluării tuturor DEEE rezultate de la EEE introduse pe piață, cu condiția ca aceste sisteme să respecte obiectivele prezentei ordonanțe de urgență, precum și reglementările legale în vigoare legate de protecția mediului.

(2) Unitățile administrativ-teritoriale prin autoritățile deliberative asigură, potrivit dispozițiilor Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare, prin cel puțin una din următoarele:

a) centre fixe de colectare, cel puțin unul la 50.000 de locuitori, dar nu mai puțin de un centru în fiecare unitate administrativ-teritorială;

b) puncte de colectare mobile în măsura în care acestea sunt accesibile populației ca amplasament și perioadă de timp disponibilă;

c) colectare periodică, cu operatori desemnați, cel puțin o dată pe trimestru.

(3) Unitățile administrativ-teritoriale prin autoritățile deliberative stabilesc înființarea și/sau operarea centrelor publice de colectare menționate la alin. (2) de către autoritățile executive sau de către operatori economici, potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/2006, republicată, cu completările ulterioare, și cu respectarea prevederilor  O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Centrele și punctele de colectare publice prevăzute la alin (2) lit. a) și b) se amplasează în locuri și la distanțe care să asigure un acces facil, ținându-se seama în special de densitatea populației.

(5) Producătorii sau organizațiile colective care acționează în numele acestora sunt obligați să asigure preluarea tuturor deșeurilor de echipamente electrice și electronice provenite de la gospodăriile particulare colectate separat potrivit art. 9 alin. (1).

(6) Obligația prevăzută la alin. (5) se aplică inclusiv pentru DEEE care nu conțin componentele esențiale sau a celor care conțin alte deșeuri decât DEEE și în special și prioritar în ceea ce privește echipamentele de transfer termic care conțin substanțe care depreciază stratul de ozon și gaze fluorurate cu efect de seră, lămpile fluorescente care conțin mercur, panourile fotovoltaice și echipamentele de mici dimensiuni prevăzute la pct. 5 și 6 din anexa nr. 2”.

Art. 11 are următorul conținut:

„(1) La furnizarea unui produs nou, la solicitarea cumpărătorului, distribuitorii sunt obligați să preia DEEE în sistem „unul la unul”, în mod gratuit, în aceleași condiții precum cele de livrare a produsului nou, dacă echipamentul este de tip echivalent și a îndeplinit aceleași funcții ca echipamentul nou furnizat și să informeze cumpărătorul despre această posibilitate înainte de achiziționarea produsului.

(2) Distribuitorii care au spații de vânzare în domeniul EEE de cel puțin 400 m² au obligația să asigure colectarea cu titlu gratuit a DEEE de dimensiuni foarte mici de la utilizatorii finali, în cadrul magazinelor sau în imediata apropiere a acestora, fără obligația de a cumpăra EEE de un tip echivalent”.

Art. 12 prevede următoarele:

„(1) Pentru DEEE care, în urma unei contaminări, prezintă riscuri pentru sănătatea și siguranța personalului în materie de sănătate și siguranță, distribuitorul poate refuza preluarea potrivit prevederilor art. 11, pe bază de proces-verbal disponibil pentru organele de control.

(2) Deținătorul de DEEE are obligația de a preda DEEE prevăzute la alin. (1) împreună cu procesul-verbal prevăzut la alin. (1) direct la centrele de colectare prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) și c)”.

Potrivit art. 13, pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodării particulare și fără a aduce atingere prevederilor art. 33, producătorii asigură colectarea acestor DEEE, printr-unul din sistemele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 14, se interzice eliminarea DEEE colectate separat care nu au fost supuse operațiilor specifice de tratare potrivit prevederilor art. 20-24.

Art. 15 prevede faptul că operatorii economici care desfășoară activități de colectare și transport al DEEE colectate separat trebuie să asigure condiții optime pentru ca acestea să poată fi pregătite pentru reutilizare, reciclare și pentru izolarea substanțelor periculoase.

Art. 16 are următorul conținut:

„(1) Pentru a maximiza gradul de pregătire pentru reutilizare, în centrele de colectare publice a DEEE prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) trebuie să se asigure, înainte de efectuarea oricărui transfer, separarea la punctul de colectare a DEEE care urmează să fie pregătite pentru reutilizare de alte DEEE colectate separat, împreună cu personalul din unitățile specializate având ca domeniu de activitate și reutilizarea DEEE.

(2) Unitățile specializate având ca domeniu de activitate reutilizarea DEEE sunt obligate să asigure predarea componentelor și a materialelor rezultate de la DEEE preluate conform alin. (1), care nu pot fi reutilizate, la centrul de colectare respectiv”.

Potrivit art. 17, începând cu data de 1 ianuarie 2016, fără a aduce atingere prevederilor art. 10, producătorii de EEE sunt obligați să realizeze ratele de colectare minime prevăzute în tabelul din anexa nr. 6, calculate ca raport procentual între masa totală a DEEE colectate în anul respectiv potrivit art. 9-16 și masa medie a cantității totale de EEE introduse pe piață în cei 3 ani precedenți.

Art. 18 prevede faptul că până la data de 31 decembrie 2015, producătorii de EEE sunt obligați să organizeze colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare astfel încât să realizeze o rată medie de colectare separată la nivel național de cel puțin 4 kg/locuitor/an.

Conform art. 19, pentru a se stabili dacă s-a atins rata minimă de colectare, producătorii sau organizațiile colective care acționează în numele acestora și operatorii economici care desfășoară activități de colectare și tratare transmit Agenției Naționale pentru Protecția Mediului informațiile privind DEEE colectate separat, potrivit art. 9-12, incluzând în raport cel puțin date referitoare la DEEE care:

a) au fost preluate de centrele de colectare și tratare;

b) au fost preluate de distribuitori;

c) au fost colectate separat de către producători sau operatori economici care colectează în numele acestora.