O.U.G. nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată – modificări (Legea nr. 209/2016)

14 nov. 2016
Vizualizari: 3366

 

Actul modificatActul modificatorSumar
O.U.G. nr. 193/2002
(M. Of. nr. 942 din 23 decembrie 2002; cu modif. ult.)
Legea nr. 209/2016
(M. Of. nr. 913 din 14 noiembrie 2016)
modifică: art. 1 alin. (1) și (3); art. 2 alin. (1); art. 3
introduce: art. 1 alin. (4) – (7)

 

În M. Of. nr. 913 din 14 noiembrie 2016, a fost publicată Legea nr. 209/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată.

În continuare, vom prezenta respectivele modificări.

Art. 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 193/2002 (modificată prin Legea nr. 209/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 1 alin. (1) și (3) dispuneau faptul că agenții economici furnizori de servicii de utilitate publică, precum și instituțiile publice care încasează impozite, taxe, amenzi, dobânzi, penalități de întârziere, penalități și alte obligații de plată și care își desfășoară activitatea în municipii și orașe pot accepta încasări și prin intermediul cardurilor de debit și al cardurilor de credit.

(…)

Începând cu data de 1 iulie 2003, persoanele juridice care desfășoară activități de comerț cu amănuntul și realizează anual o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro vor accepta ca mijloc de plată și cardurile de debit, și cardurile de credit.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (1) și (3) stabilesc următoarele:

Art. 1. (1) Operatorii economici furnizori de servicii de utilitate publică, precum și instituțiile publice care încasează impozite, taxe, amenzi, dobânzi, penalități de întârziere, penalități și alte obligații de plată au obligația să accepte încasări și prin intermediul cârdurilor de debit și al cârdurilor de credit.

(3) Persoanele juridice care desfășoară activități de comerț cu amănuntul si care realizează anual o cifră de afaceri mai mare de 10.000 de euro în echivalent lei au obligația să accepte ca mijloc de plată și cardurile de debit și cardurile de credit”.

 

Art. 1 alin. (4) – (7) din O.U.G. nr. 193/2002 (modificată prin Legea nr. 209/2016)

 

Noua reglementare

La art. 1, după alin. (3) se introduc patru noi alineate, alin. (4) – (7).

Potrivit noii reglementări, art. 1 alin. (4) – (7) stabilesc următoarele:

(4) Instituțiile emitente și acceptante de cârduri întreprind toate măsurile necesare, de implementare a sistemului de acordare de avansuri în numerar la terminalele de plată, odată cu achiziția de bunuri și/sau servicii, pentru utilizatorii de cârduri.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

(5) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1) și (3) oferă serviciul de avans în numerar la terminalele de plată în baza contractelor încheiate cu instituțiile acceptante și pot acorda avansuri în numerar, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Acestea afișează la loc vizibil semnul privind acordarea acestui serviciu, precum și informații privind costurile serviciului.

(6) Avansul prevăzut la alin. (5) se evidențiază distinct pe bonul fiscal și nu poate depăși suma de 200 de lei. Tranzacțiile privind avansul în numerar se asimilează retragerilor de numerar

de la bancomate, iar comisioanele aferente tranzacțiilor se stabilesc conform contractelor în vigoare între părți. Comercianții pot percepe, de la titularul cârdului, un comision care nu poate depăși 1% din valoarea avansului acordat.

(7) În cazul în care suma existentă în casă, la dispoziția comercianților acceptanți de cârduri, prevăzuți la alin. (5), nu acoperă suma solicitată de clientul utilizator de card, acesta va primi suma disponibilă”.

 

Art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 193/2002 (modificată prin Legea nr. 209/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 2 alin. (1) prevedea faptul că dotarea cu terminale de plată a agenților economici, a instituțiilor publice și a persoanelor juridice prevăzute la art. 1 se va realiza de către băncile acceptante de carduri, în baza contractelor încheiate în acest scop, potrivit prevederilor legale.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 2 alin. (1) stabilește următoarele:

Art. 2. (1) Băncile acceptante de cârduri au obligația de a instala terminale de plată în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării. Instalarea terminalelor de plată se face la solicitarea operatorilor economici, instituțiilor publice, persoanelor juridice prevăzute la art. 1 alin. (1), precum și a comercianților prevăzuți la art. 1 alin. (3)f în baza contractelor încheiate în acest scop, în toate locurile indicate de aceștia”.

 

Art. 3 din O.U.G. nr. 193/2002 (modificată prin Legea nr. 209/2016)

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 3 dispunea faptul că constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei următoarele fapte:

a) utilizarea de către unitățile prevăzute la art. (1) a unor terminale de plată care nu sunt instalate potrivit prevederilor art. 2 alin. (1);
b) nerespectarea prevederilor art. (2) alin. (21);
c) distrugerea, deteriorarea sau modificarea tehnică a terminalelor de plată, care pot provoca înregistrări eronate sau pot genera fraude.

De asemenea, constituie contravenție și se sancționează, prin derogare de la dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei nerespectarea dispozițiilor art. 2și 22.

Mai constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 7.500 lei și nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3).

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de control din Ministerul Finanțelor Publice, precum și din unitățile sale teritoriale.

Contravențiilor prevăzute la alin. (1), (2), (21) și (22) le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 3 prevede următoarele:

Art. 3. (1) Constituie contravenție și se sancționează următoarele fapte:

a) utilizarea de către unitățile prevăzute la art. 1 a unor terminale de plată care nu sunt instalate potrivit prevederilor art. 2 alin. (1);

b) nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (21);

c) distrugerea, deteriorarea sau modificarea tehnică a terminalelor de plată care pot provoca înregistrări eronate sau pot genera fraude;

d) refuzul persoanelor juridice prevăzute la art. 1 alin. (1) de a accepta încasări prin intermediul cârdurilor de debit și al cârdurilor de credit;

e) refuzul persoanelor juridice prevăzute la art. 1 alin. (3) de a accepta ca mijloc de plată cârdurile de debit și cârdurile de credit;

f) refuzul instituțiilor prevăzute la art. 1 alin. (4) de a implementa sistemul de acordare de avansuri în numerar pentru utilizatorii cârdurilor de debit și cârdurilor de credit;

g) lipsa afișării semnului prevăzut la art. 1 alin. (5) a informațiilor privind serviciul de acordare a avansurilor în numerar și a costurilor serviciului;

h) refuzul băncilor acceptante de cârduri de a instala terminale de plată în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1);

i) lipsa asigurării infrastructurii și a dotărilor necesare pentru acordarea avansurilor în numerar la terminalele de plată de către băncile acceptante de cârduri;

j) nerespectarea dispozițiilor art. 21 și 22.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:

a) contravenția prevăzută la lit. e) se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 7.500 lei;

b) contravențiile prevăzute la lit. a), b) și g) se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei;

c) contravențiile prevăzute la lit. c), d), f), h) și i) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei;

d) contravenția prevăzută la lit. j) se sancționează, prin derogare de la dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de control ale Ministerului Finanțelor Publice și unităților sale teritoriale.

(3) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare”.

 

Alte prevederi relevante din Legea nr. 209/2016

 

Băncile acceptante de carduri, prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2003, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să asigure infrastructura și dotările proprii necesare, în vederea ordonării plăților prin intermediul mijloacelor moderne de plată și al realizării transferului între contul de card și contul beneficiarilor sumelor plătite, precum și pentru acordarea de avansuri în numerar la terminalele de plată, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a respectivei legi.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a respectivei legi, Ministerul Finanțelor Publice, cu consultarea Băncii Naționale a României, modifică în mod corespunzător Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2003; cu modif. și compl. ult.

Legea nr. 209/2016 intră în vigoare la 1 ianuarie 2017.

 

O.U.G. nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată – modificări (Legea nr. 209/2016) was last modified: noiembrie 14th, 2016 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.